mathiH 18
1 tadAnIM shiShyA yIshoH samIpamAgatya pR^iShTavantaH svargarAjye kaH shreShThaH?
În același timp, discipolii au venit la Isus, spunând: Cine este cel mai mare în împărăția cerului?
2 tato yIshuH kShudramekaM bAlakaM svasamIpamAnIya teShAM madhye nidhAya jagAda,
Și Isus a chemat la el un copilaș și l-a pus în mijlocul lor,
3 yuShmAnahaM satyaM bravImi, yUyaM manovinimayena kShudrabAlavat na santaH svargarAjyaM praveShTuM na shaknutha|
Și a zis: Adevărat vă spun: Dacă nu vă întoarceți și nu deveniți precum copilașii, nicidecum nu veți intra în împărăția cerului.
4 yaH kashchid etasya kShudrabAlakasya samamAtmAnaM namrIkaroti, saeva svargarAjaye shreShThaH|
De aceea oricine se va umili ca acest copilaș, acela este cel mai mare în împărăția cerului.
5 yaH kashchid etAdR^ishaM kShudrabAlakamekaM mama nAmni gR^ihlAti, sa mAmeva gR^ihlAti|
Și oricine va primi un astfel de copilaș în numele meu, pe mine mă primește.
6 kintu yo jano mayi kR^itavishvAsAnAmeteShAM kShudraprANinAm ekasyApi vidhniM janayati, kaNThabaddhapeShaNIkasya tasya sAgarAgAdhajale majjanaM shreyaH|
Dar oricine va poticni pe unul dintre acești micuți care cred în mine, ar fi mai bine pentru el să i se atârne de gât o piatră de moară și să fie înecat în adâncul mării.
7 vighnAt jagataH santApo bhaviShyati, vighno. avashyaM janayiShyate, kintu yena manujena vighno janiShyate tasyaiva santApo bhaviShyati|
Vai lumii din cauza poticnirilor! Fiindcă poticniri trebuie să vină; dar vai acelui om prin care vine poticnirea.
8 tasmAt tava karashcharaNo vA yadi tvAM bAdhate, tarhi taM ChittvA nikShipa, dvikarasya dvipadasya vA tavAnaptavahnau nikShepAt, kha njasya vA Chinnahastasya tava jIvane pravesho varaM| (aiōnios g166)
De aceea dacă mâna ta sau piciorul tău te poticnește, taie-le și aruncă-le de la tine; este mai bine pentru tine să intri în viață șchiop sau ciung, decât având două mâini sau două picioare și să fii aruncat în focul veșnic. (aiōnios g166)
9 aparaM tava netraM yadi tvAM bAdhate, tarhi tadapyutpAvya nikShipa, dvinetrasya narakAgnau nikShepAt kANasya tava jIvane pravesho varaM| (Geenna g1067)
Și dacă ochiul tău te poticnește, scoate-l și aruncă-l de la tine; este mai bine pentru tine să intri în viață cu un ochi, decât având doi ochi, să fii aruncat în focul iadului. (Geenna g1067)
10 tasmAdavadhaddhaM, eteShAM kShudraprANinAm ekamapi mA tuchChIkuruta,
Fiți atenți să nu disprețuiți pe niciunul dintre acești micuți; fiindcă vă spun că: În cer, îngerii lor văd totdeauna fața Tatălui meu care este în cer.
11 yato yuShmAnahaM tathyaM bravImi, svarge teShAM dUtA mama svargasthasya piturAsyaM nityaM pashyanti| evaM ye ye hAritAstAn rakShituM manujaputra AgachChat|
Fiindcă Fiul omului a venit să salveze ce era pierdut.
12 yUyamatra kiM viviMgghve? kasyachid yadi shataM meShAH santi, teShAmeko hAryyate cha, tarhi sa ekonashataM meShAn vihAya parvvataM gatvA taM hAritamekaM kiM na mR^igayate?
Ce gândiți voi? Dacă un om are o sută de oi și una dintre ele se rătăcește, nu lasă el pe cele nouăzeci și nouă și se duce pe munte și o caută pe cea rătăcită?
13 yadi cha kadAchit tanmeShoddeshaM lamate, tarhi yuShmAnahaM satyaM kathayAmi, so. avipathagAmibhya ekonashatameShebhyopi tadekahetoradhikam AhlAdate|
Și dacă se întâmplă să o găsească, adevărat vă spun, se bucură mai mult de aceea, decât de cele nouăzeci și nouă care nu au rătăcit.
14 tadvad eteShAM kShudraprAenAm ekopi nashyatIti yuShmAkaM svargasthapitu rnAbhimatam|
Tot așa, nu este voia Tatălui vostru care este în cer ca unul dintre acești micuți să piară.
15 yadyapi tava bhrAtA tvayi kimapyaparAdhyati, tarhi gatvA yuvayordvayoH sthitayostasyAparAdhaM taM j nApaya| tatra sa yadi tava vAkyaM shR^iNoti, tarhi tvaM svabhrAtaraM prAptavAn,
Mai mult, dacă fratele tău va încălca legea împotriva ta, du-te și spune-i greșeala lui între tine și el singur; dacă te ascultă, l-ai câștigat pe fratele tău.
16 kintu yadi na shR^iNoti, tarhi dvAbhyAM tribhi rvA sAkShIbhiH sarvvaM vAkyaM yathA nishchitaM jAyate, tadartham ekaM dvau vA sAkShiNau gR^ihItvA yAhi|
Dar dacă refuză să asculte, mai ia cu tine unul sau doi, pentru ca fiecare cuvânt să fie întemeiat pe gura a doi sau trei martori.
17 tena sa yadi tayo rvAkyaM na mAnyate, tarhi samAjaM tajj nApaya, kintu yadi samAjasyApi vAkyaM na mAnyate, tarhi sa tava samIpe devapUjakaiva chaNDAlaiva cha bhaviShyati|
Iar dacă neglijează să îi asculte, spune bisericii; iar dacă va neglija să asculte [și] biserica, să fie pentru tine ca un păgân și ca un vameș.
18 ahaM yuShmAn satyaM vadAmi, yuShmAbhiH pR^ithivyAM yad badhyate tat svarge bhaMtsyate; medinyAM yat bhochyate, svarge. api tat mokShyate|
Adevărat vă spun: Orice veți lega pe pământ va fi legat în cer; și orice veți dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.
19 punarahaM yuShmAn vadAmi, medinyAM yuShmAkaM yadi dvAvekavAkyIbhUya ki nchit prArthayete, tarhi mama svargasthapitrA tat tayoH kR^ite sampannaM bhaviShyati|
Din nou vă spun că: Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ în legătură cu orice lucru să îl ceară, acesta le va fi făcut de Tatăl meu care este în cer.
20 yato yatra dvau trayo vA mama nAnni milanti, tatraivAhaM teShAM madhye. asmi|
Fiindcă unde sunt doi sau trei adunați în numele meu, sunt [și] eu acolo în mijlocul lor.
21 tadAnIM pitarastatsamIpamAgatya kathitavAn he prabho, mama bhrAtA mama yadyaparAdhyati, tarhi taM katikR^itvaH kShamiShye?
Atunci Petru a venit la el și a spus: Doamne, cât de des să păcătuiască fratele meu împotriva mea și eu să îl iert? Până la șapte ori?
22 kiM saptakR^itvaH? yIshustaM jagAda, tvAM kevalaM saptakR^itvo yAvat na vadAmi, kintu saptatyA guNitaM saptakR^itvo yAvat|
Isus i-a spus: Nu îți spun până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte.
23 aparaM nijadAsaiH saha jigaNayiShuH kashchid rAjeva svargarAjayaM|
De aceea împărăția cerului se aseamănă cu un împărat care a voit să facă socoteala cu robii săi.
24 Arabdhe tasmin gaNane sArddhasahasramudrApUritAnAM dashasahasrapuTakAnAm eko. aghamarNastatsamakShamAnAyi|
Și când a început să facă socoteala i-a fost adus unul care îi datora zece mii de talanți.
25 tasya parishodhanAya dravyAbhAvAt parishodhanArthaM sa tadIyabhAryyAputrAdisarvvasva ncha vikrIyatAmiti tatprabhurAdidesha|
Dar fiindcă el nu avea cu ce plăti, domnul lui a poruncit să fie vândut el și soția lui și copiii și tot ce avea și să fie făcută plata.
26 tena sa dAsastasya pAdayoH patan praNamya kathitavAn, he prabho bhavatA ghairyye kR^ite mayA sarvvaM parishodhiShyate|
Atunci robul s-a prosternat și i s-a închinat, spunând: Domnule, ai răbdare cu mine și îți voi plăti totul.
27 tadAnIM dAsasya prabhuH sakaruNaH san sakalarNaM kShamitvA taM tatyAja|
Atunci domnul acelui rob, făcându-i-se milă, i-a dat drumul și i-a iertat datoria.
28 kintu tasmin dAse bahi ryAte, tasya shataM mudrAchaturthAMshAn yo dhArayati, taM sahadAsaM dR^iShdvA tasya kaNThaM niShpIDya gaditavAn, mama yat prApyaM tat parishodhaya|
Dar robul acela a ieșit și a găsit pe unul dintre părtașii lui de robie, care îi datora o sută de dinari; și apucându-l, îl strângea de gât, spunând: Plătește-mi ce îmi ești dator.
29 tadA tasya sahadAsastatpAdayoH patitvA vinIya babhAShe, tvayA dhairyye kR^ite mayA sarvvaM parishodhiShyate|
Atunci părtașul lui de robie a căzut la picioarele lui și l-a implorat, spunând: Ai răbdare cu mine și îți voi plăti tot.
30 tathApi sa tat nA NagIkR^itya yAvat sarvvamR^iNaM na parishodhitavAn tAvat taM kArAyAM sthApayAmAsa|
Dar el a refuzat; și s-a dus și l-a aruncat în închisoare, până va plăti datoria.
31 tadA tasya sahadAsAstasyaitAdR^ig AcharaNaM vilokya prabhoH samIpaM gatvA sarvvaM vR^ittAntaM nivedayAmAsuH|
Dar când părtașii lui de robie au văzut cele făcute, au fost foarte întristați și au venit și au spus domnului lor toate cele făcute.
32 tadA tasya prabhustamAhUya jagAda, re duShTa dAsa, tvayA matsannidhau prArthite mayA tava sarvvamR^iNaM tyaktaM;
Atunci domnul lui, după ce l-a chemat, i-a spus: Rob stricat, ți-am iertat toată datoria aceea fiindcă m-ai implorat;
33 yathA chAhaM tvayi karuNAM kR^itavAn, tathaiva tvatsahadAse karuNAkaraNaM kiM tava nochitaM?
Nu trebuia să ai și tu milă de părtașul tău de robie, întocmai cum am avut eu milă de tine?
34 iti kathayitvA tasya prabhuH kruddhyan nijaprApyaM yAvat sa na parishodhitavAn, tAvat prahArakAnAM kareShu taM samarpitavAn|
Și domnul lui s-a înfuriat și l-a predat chinuitorilor, până când va plăti tot ce i-a datorat.
35 yadi yUyaM svAntaHkaraNaiH svasvasahajAnAm aparAdhAn na kShamadhve, tarhi mama svargasyaH pitApi yuShmAn pratItthaM kariShyati|
Tot așa vă va face și Tatăl meu ceresc, dacă nu iertați din inimile voastre, fiecare, fratelui său, fărădelegile lor.
