mārkaḥ 4
1 anantaraṁ sa samudrataṭe punarupadeṣṭuṁ prārebhe, tatastatra bahujanānāṁ samāgamāt sa sāgaropari naukāmāruhya samupaviṣṭaḥ; sarvve lokāḥ samudrakūle tasthuḥ|
Și a început din nou să învețe pe malul mării. S-a adunat la El o mare mulțime, așa că a intrat într-o corabie în mare și a șezut jos. Toată mulțimea era pe uscat, lângă mare.
2 tadā sa dṛṣṭāntakathābhi rbahūpadiṣṭavān upadiśaṁśca kathitavān,
El i-a învățat multe lucruri în parabole și le spunea în învățătura sa:
3 avadhānaṁ kuruta, eko bījavaptā bījāni vaptuṁ gataḥ;
“Ascultați! Iată, agricultorul a ieșit să semene.
4 vapanakāle kiyanti bījāni mārgapāśve patitāni, tata ākāśīyapakṣiṇa etya tāni cakhāduḥ|
În timp ce semăna, o parte din sămânță a căzut pe drum, iar păsările au venit și au mâncat-o.
5 kiyanti bījāni svalpamṛttikāvatpāṣāṇabhūmau patitāni tāni mṛdolpatvāt śīghramaṅkuritāni;
Alte semințe au căzut pe un teren stâncos, unde era puțin pământ, și imediat au răsărit, pentru că nu aveau pământ adânc.
6 kintūdite sūryye dagdhāni tathā mūlāno nādhogatatvāt śuṣkāṇi ca|
Când a răsărit soarele, s-a pârjolit; și, pentru că nu avea rădăcină, s-a uscat.
7 kiyanti bījāni kaṇṭakivanamadhye patitāni tataḥ kaṇṭakāni saṁvṛdvya tāni jagrasustāni na ca phalitāni|
Alții au căzut între spini, iar spinii au crescut și l-au înăbușit, și nu a dat niciun rod.
8 tathā kiyanti bījānyuttamabhūmau patitāni tāni saṁvṛdvya phalānyutpāditāni kiyanti bījāni triṁśadguṇāni kiyanti ṣaṣṭiguṇāni kiyanti śataguṇāni phalāni phalitavanti|
Altele au căzut în pământ bun și au dat rod, crescând și înmulțindu-se. Unii au produs de treizeci de ori, alții de șaizeci de ori, iar alții de o sută de ori mai mult.”
9 atha sa tānavadat yasya śrotuṁ karṇau staḥ sa śṛṇotu|
El a spus: “Cine are urechi de auzit, să audă.”
10 tadanantaraṁ nirjanasamaye tatsaṅgino dvādaśaśiṣyāśca taṁ taddṛṣṭāntavākyasyārthaṁ papracchuḥ|
Când a rămas singur, cei ce erau în jurul lui cu cei doisprezece l-au întrebat despre pilde.
11 tadā sa tānuditavān īśvararājyasya nigūḍhavākyaṁ boddhuṁ yuṣmākamadhikāro'sti;
El le-a spus: “Vouă v-a fost dat misterul Împărăției lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară, toate lucrurile se fac în parabole,
12 kintu ye vahirbhūtāḥ "te paśyantaḥ paśyanti kintu na jānanti, śṛṇvantaḥ śṛṇvanti kintu na budhyante, cettai rmanaḥsu kadāpi parivarttiteṣu teṣāṁ pāpānyamocayiṣyanta," atohetostān prati dṛṣṭāntaireva tāni mayā kathitāni|
pentru ca “văzând să vadă și să nu priceapă, și auzind să audă și să nu înțeleagă, ca nu cumva să se întoarcă și să li se ierte păcatele”.”
13 atha sa kathitavān yūyaṁ kimetad dṛṣṭāntavākyaṁ na budhyadhve? tarhi kathaṁ sarvvān dṛṣṭāntāna bhotsyadhve?
El le-a zis: “Nu înțelegeți pilda aceasta? Cum veți înțelege toate parabolele?
14 bījavaptā vākyarūpāṇi bījāni vapati;
Fermierul seamănă cuvântul.
15 tatra ye ye lokā vākyaṁ śṛṇvanti, kintu śrutamātrāt śaitān śīghramāgatya teṣāṁ manaḥsūptāni tāni vākyarūpāṇi bījānyapanayati taeva uptabījamārgapārśvesvarūpāḥ|
Cei de pe drum sunt cei în care este semănat cuvântul; și când au auzit, îndată vine Satana și ia cuvântul care a fost semănat în ei.
16 ye janā vākyaṁ śrutvā sahasā paramānandena gṛhlanti, kintu hṛdi sthairyyābhāvāt kiñcit kālamātraṁ tiṣṭhanti tatpaścāt tadvākyahetoḥ
Aceștia, la fel, sunt cei semănați pe locurile stâncoase, care, când au auzit cuvântul, îndată îl primesc cu bucurie.
17 kutracit kleśe upadrave vā samupasthite tadaiva vighnaṁ prāpnuvanti taeva uptabījapāṣāṇabhūmisvarūpāḥ|
Ei nu au rădăcină în ei înșiși, ci sunt de scurtă durată. Când apare opresiunea sau persecuția din cauza cuvântului, imediat se poticnesc.
18 ye janāḥ kathāṁ śṛṇvanti kintu sāṁsārikī cintā dhanabhrānti rviṣayalobhaśca ete sarvve upasthāya tāṁ kathāṁ grasanti tataḥ mā viphalā bhavati (aiōn g165)
Alții sunt cei care sunt semănați printre spini. Aceștia sunt cei care au ascultat cuvântul,
19 taeva uptabījasakaṇṭakabhūmisvarūpāḥ|
dar grijile acestui veac, înșelăciunea bogățiilor și poftele altor lucruri care intră în el înăbușă cuvântul și acesta devine neînsuflețit. (aiōn g165)
20 ye janā vākyaṁ śrutvā gṛhlanti teṣāṁ kasya vā triṁśadguṇāni kasya vā ṣaṣṭiguṇāni kasya vā śataguṇāni phalāni bhavanti taeva uptabījorvvarabhūmisvarūpāḥ|
Cei care au fost semănați pe pământ bun sunt cei care aud cuvântul, îl acceptă și fac rod, unii de treizeci de ori, alții de șaizeci de ori și alții de o sută de ori.”
21 tadā so'paramapi kathitavān kopi jano dīpādhāraṁ parityajya droṇasyādhaḥ khaṭvāyā adhe vā sthāpayituṁ dīpamānayati kiṁ?
El le-a zis: “Oare se aduce o lampă pentru a fi pusă sub coș sau sub pat? Nu este pusă pe un suport?
22 atoheto ryanna prakāśayiṣyate tādṛg lukkāyitaṁ kimapi vastu nāsti; yad vyaktaṁ na bhaviṣyati tādṛśaṁ guptaṁ kimapi vastu nāsti|
Căci nimic nu este ascuns, decât ca să fie făcut cunoscut, și nimic nu a fost făcut secret, decât ca să iasă la lumină.
23 yasya śrotuṁ karṇau staḥ sa śṛṇotu|
Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.”
24 aparamapi kathitavān yūyaṁ yad yad vākyaṁ śṛṇutha tatra sāvadhānā bhavata, yato yūyaṁ yena parimāṇena parimātha tenaiva parimāṇena yuṣmadarthamapi parimāsyate; śrotāro yūyaṁ yuṣmabhyamadhikaṁ dāsyate|
Și le-a zis: “Luați aminte la ce auziți. Cu orice măsură veți măsura, vi se va măsura și vouă; și vouă, celor ce ascultați, vi se va da mai mult.
25 yasyāśraye varddhate tasmai aparamapi dāsyate, kintu yasyāśraye na varddhate tasya yat kiñcidasti tadapi tasmān neṣyate|
Căci oricui are, i se va da mai mult; iar celui care nu are, chiar și ceea ce are i se va lua.”
26 anantaraṁ sa kathitavān eko lokaḥ kṣetre bījānyuptvā
El a zis: “Împărăția lui Dumnezeu este ca și cum un om ar arunca sămânță pe pământ,
27 jāgaraṇanidrābhyāṁ divāniśaṁ gamayati, parantu tadvījaṁ tasyājñātarūpeṇāṅkurayati varddhate ca;
și ar dormi și s-ar scula zi și noapte, iar sămânța ar răsări și ar crește, fără să știe cum.
28 yatohetoḥ prathamataḥ patrāṇi tataḥ paraṁ kaṇiśāni tatpaścāt kaṇiśapūrṇāni śasyāni bhūmiḥ svayamutpādayati;
Pentru că pământul dă roade de la sine: mai întâi firul, apoi spicul, apoi bobul plin în spice.
29 kintu phaleṣu pakkeṣu śasyacchedanakālaṁ jñātvā sa tatkṣaṇaṁ śasyāni chinatti, anena tulyamīśvararājyaṁ|
Dar când rodul este copt, îndată se pune secera, pentru că a venit secerișul.”
30 punaḥ so'kathayad īśvararājyaṁ kena samaṁ? kena vastunā saha vā tadupamāsyāmi?
El a zis: “Cum vom asemăna noi Împărăția lui Dumnezeu? Sau cu ce parabolă o vom ilustra?
31 tat sarṣapaikena tulyaṁ yato mṛdi vapanakāle sarṣapabījaṁ sarvvapṛthivīsthabījāt kṣudraṁ
Este ca un grăunte de muștar, care, deși este mai mic decât toate semințele care sunt pe pământ,
32 kintu vapanāt param aṅkurayitvā sarvvaśākād bṛhad bhavati, tasya bṛhatyaḥ śākhāśca jāyante tatastacchāyāṁ pakṣiṇa āśrayante|
totuși, după ce este semănat, crește și devine mai mare decât toate ierburile și scoate ramuri mari, încât păsările cerului pot să se adăpostească la umbra lui.”
33 itthaṁ teṣāṁ bodhānurūpaṁ so'nekadṛṣṭāntaistānupadiṣṭavān,
Cu multe pilde ca acestea le spunea cuvântul, după cum puteau ei să-l audă.
34 dṛṣṭāntaṁ vinā kāmapi kathāṁ tebhyo na kathitavān paścān nirjane sa śiṣyān sarvvadṛṣṭāntārthaṁ bodhitavān|
Fără o pildă nu le vorbea; dar în particular, discipolilor Săi le explica totul.
35 taddinasya sandhyāyāṁ sa tebhyo'kathayad āgacchata vayaṁ pāraṁ yāma|
În ziua aceea, când s-a făcut seară, le-a zis: “Să trecem dincolo.”
36 tadā te lokān visṛjya tamavilambaṁ gṛhītvā naukayā pratasthire; aparā api nāvastayā saha sthitāḥ|
Lăsând mulțimea, l-au luat cu ei, așa cum era, în barcă. Și alte bărci mici erau cu el.
37 tataḥ paraṁ mahājhañbhśagamāt nau rdolāyamānā taraṅgeṇa jalaiḥ pūrṇābhavacca|
S-a iscat o furtună mare de vânt și valurile băteau în barcă, atât de mult încât barca era deja plină.
38 tadā sa naukācaścādbhāge upadhāne śiro nidhāya nidrita āsīt tataste taṁ jāgarayitvā jagaduḥ, he prabho, asmākaṁ prāṇā yānti kimatra bhavataścintā nāsti?
El însuși era în pupa, dormind pe pernă; l-au trezit și l-au întrebat: “Învățătorule, nu-ți pasă că suntem pe moarte?”
39 tadā sa utthāya vāyuṁ tarjitavān samudrañcoktavān śāntaḥ susthiraśca bhava; tato vāyau nivṛtte'bdhirnistaraṅgobhūt|
El s-a trezit, a mustrat vântul și a zis mării: “Pace! Liniștește-te!” Vântul a încetat și a fost o mare acalmie.
40 tadā sa tānuvāca yūyaṁ kuta etādṛkśaṅkākulā bhavata? kiṁ vo viśvāso nāsti?
El le-a zis: “De ce vă este atât de frică? Cum se face că nu aveți credință?”.
41 tasmātte'tīvabhītāḥ parasparaṁ vaktumārebhire, aho vāyuḥ sindhuścāsya nideśagrāhiṇau kīdṛgayaṁ manujaḥ|
Ei s-au înspăimântat foarte tare și ziceau unul către altul: “Cine este Acesta, încât și vântul și marea Îl ascultă?”
