prakAzitaM 1
1 yat prakAzitaM vAkyam IzvaraH svadAsAnAM nikaTaM zIghramupasthAsyantInAM ghaTanAnAM darzanArthaM yIzukhrISTE samarpitavAn tat sa svIyadUtaM prESya nijasEvakaM yOhanaM jnjApitavAn|
Aceasta este Revelația lui Isus Hristos, pe care i-a dat-o Dumnezeu ca să arate robilor Săi lucrurile care trebuie să se întâmple curând, pe care a trimis-o și a făcut-o cunoscută prin îngerul Său robului Său, Ioan,
2 sa cEzvarasya vAkyE khrISTasya sAkSyE ca yadyad dRSTavAn tasya pramANaM dattavAn|
care a mărturisit cuvântul lui Dumnezeu și mărturia lui Isus Hristos, despre tot ce a văzut.
3 Etasya bhaviSyadvaktRgranthasya vAkyAnAM pAThakaH zrOtArazca tanmadhyE likhitAjnjAgrAhiNazca dhanyA yataH sa kAlaH sannikaTaH|
Ferice de cel ce citește și de cei ce ascultă cuvintele proorociei și păzesc cele scrise în ea, căci timpul este aproape.
4 yOhan AziyAdEzasthAH sapta samitIH prati patraM likhati| yO varttamAnO bhUtO bhaviSyaMzca yE ca saptAtmAnastasya siMhAsanasya sammukhE tiSThanti
Ioan, către cele șapte adunări care sunt în Asia: Har vouă și pace de la Dumnezeu, care este, care era și care va veni, și de la cele șapte duhuri care sunt înaintea tronului Lui,
5 yazca yIzukhrISTO vizvastaH sAkSI mRtAnAM madhyE prathamajAtO bhUmaNPalastharAjAnAm adhipatizca bhavati, EtEbhyO 'nugrahaH zAntizca yuSmAsu varttatAM|
și de la Isus Hristos, martorul credincios, întâiul născut dintre cei morți și conducătorul regilor pământului. Celui care ne iubește și ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele său —
6 yO 'smAsu prItavAn svarudhirENAsmAn svapApEbhyaH prakSAlitavAn tasya piturIzvarasya yAjakAn kRtvAsmAn rAjavargE niyuktavAMzca tasmin mahimA parAkramazcAnantakAlaM yAvad varttatAM| AmEn| (aiōn g165)
și ne-a făcut să fim un regat, preoți ai Dumnezeului și Tatălui său — lui să fie gloria și stăpânirea în vecii vecilor. Amin. (aiōn g165)
7 pazyata sa mEghairAgacchati tEnaikaikasya cakSustaM drakSyati yE ca taM viddhavantastE 'pi taM vilOkiSyantE tasya kRtE pRthivIsthAH sarvvE vaMzA vilapiSyanti| satyam AmEn|
Iată, El vine cu norii și orice ochi Îl va vedea, chiar și cei ce L-au străpuns. Toate semințiile pământului îl vor plânge. Chiar și așa, Amin.
8 varttamAnO bhUtO bhaviSyaMzca yaH sarvvazaktimAn prabhuH paramEzvaraH sa gadati, ahamEva kaH kSazcArthata Adirantazca|
“Eu sunt Alfa și Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este și Cel ce era și Cel ce va veni, Cel Atotputernic.”
9 yuSmAkaM bhrAtA yIzukhrISTasya klEzarAjyatitikSANAM sahabhAgI cAhaM yOhan Izvarasya vAkyahEtO ryIzukhrISTasya sAkSyahEtOzca pAtmanAmaka upadvIpa AsaM|
Eu, Ioan, fratele vostru și partenerul vostru în asuprire, în Împărăție și în perseverența în Hristos Isus, am fost pe insula numită Patmos, din cauza Cuvântului lui Dumnezeu și a mărturiei lui Isus Hristos.
10 tatra prabhO rdinE AtmanAviSTO 'haM svapazcAt tUrIdhvanivat mahAravam azrauSaM,
Eram în Duhul Sfânt în ziua Domnului și am auzit în spatele meu un glas puternic, ca o trâmbiță
11 tEnOktam, ahaM kaH kSazcArthata Adirantazca| tvaM yad drakSyasi tad granthE likhitvAziyAdEzasthAnAM sapta samitInAM samIpam iphiSaM smurNAM thuyAtIrAM sArddiM philAdilphiyAM lAyadIkEyAnjca prESaya|
care spunea: “Ce vezi, scrie într-o carte și trimite la cele șapte adunări: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia și Laodiceea”.
12 tatO mayA sambhASamANasya kasya ravaH zrUyatE taddarzanArthaM mukhaM parAvarttitaM tat parAvartya svarNamayAH sapta dIpavRkSA dRSTAH|
M-am întors să văd vocea care vorbea cu mine. După ce m-am întors, am văzut șapte sfeșnice de aur.
13 tESAM sapta dIpavRkSANAM madhyE dIrghaparicchadaparihitaH suvarNazRgkhalEna vESTitavakSazca manuSyaputrAkRtirEkO janastiSThati,
Și printre sfeșnice era unul ca un fiu de om, îmbrăcat cu o haină care-i ajungea până la picioare și cu o cingătoare de aur în jurul pieptului.
14 tasya ziraH kEzazca zvEtamESalOmAnIva himavat zrEtau lOcanE vahnizikhAsamE
Capul și părul lui erau albe ca lâna albă, ca zăpada. Ochii lui erau ca o flacără de foc.
15 caraNau vahnikuNPEtApitasupittalasadRzau ravazca bahutOyAnAM ravatulyaH|
Picioarele lui erau ca arama lustruită, ca și cum ar fi fost rafinată într-un cuptor. Glasul lui era ca un glas de ape multe.
16 tasya dakSiNahastE sapta tArA vidyantE vaktrAcca tIkSNO dvidhAraH khaggO nirgacchati mukhamaNPalanjca svatEjasA dEdIpyamAnasya sUryyasya sadRzaM|
Avea șapte stele în mâna dreaptă. Din gura lui ieșea o sabie ascuțită cu două tăișuri. Fața lui era ca soarele care strălucește la maxim.
17 taM dRSTvAhaM mRtakalpastaccaraNE patitastataH svadakSiNakaraM mayi nidhAya tEnOktam mA bhaiSIH; aham Adirantazca|
Când l-am văzut, am căzut la picioarele lui ca un mort. Și-a pus mâna dreaptă peste mine și mi-a zis: “Nu te teme. Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă,
19 atO yad bhavati yaccEtaH paraM bhaviSyati tvayA dRSTaM tat sarvvaM likhyatAM|
Scrieți, așadar, lucrurile pe care le-ați văzut, lucrurile care sunt și lucrurile care se vor întâmpla în viitor.
20 mama dakSiNahastE sthitA yAH sapta tArA yE ca svarNamayAH sapta dIpavRkSAstvayA dRSTAstattAtparyyamidaM tAH sapta tArAH sapta samitInAM dUtAH suvarNamayAH sapta dIpavRkSAzca sapta samitayaH santi|
Taina celor șapte stele pe care le-ai văzut în mâna Mea dreaptă și a celor șapte sfeșnice de aur este aceasta: Cele șapte stele sunt îngerii celor șapte adunări. Cele șapte sfeșnice sunt cele șapte adunări.
