ibriNaH 11
1 vizvAsa AzaMsitAnAM nizcayaH, adRzyAnAM viSayANAM darzanaM bhavati|
Or, credința este o asigurare a lucrurilor nădăjduite, o dovadă a lucrurilor care nu se văd.
2 tEna vizvAsEna prAnjcO lOkAH prAmANyaM prAptavantaH|
Căci, prin aceasta, bătrânii au obținut aprobarea.
3 aparam Izvarasya vAkyEna jagantyasRjyanta, dRSTavastUni ca pratyakSavastubhyO nOdapadyantaitad vayaM vizvAsEna budhyAmahE| (aiōn g165)
Prin credință înțelegem că universul a fost alcătuit prin Cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât ceea ce se vede nu a fost făcut din lucruri vizibile. (aiōn g165)
4 vizvAsEna hAbil Izvaramuddizya kAbilaH zrESThaM balidAnaM kRtavAn tasmAccEzvarENa tasya dAnAnyadhi pramANE dattE sa dhArmmika ityasya pramANaM labdhavAn tEna vizvAsEna ca sa mRtaH san adyApi bhASatE|
Prin credință, Abel a adus lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain, prin care i s-a dat mărturie că era neprihănit, Dumnezeu mărturisind despre darurile sale; și prin ea, el, mort fiind, vorbește încă.
5 vizvAsEna hanOk yathA mRtyuM na pazyEt tathA lOkAntaraM nItaH, tasyOddEzazca kEnApi na prApi yata IzvarastaM lOkAntaraM nItavAn, tatpramANamidaM tasya lOkAntarIkaraNAt pUrvvaM sa IzvarAya rOcitavAn iti pramANaM prAptavAn|
Prin credință, Enoh a fost luat, ca să nu vadă moartea, și nu a fost găsit, pentru că Dumnezeu l-a mutat. Căci i s-a dat mărturie că înainte de translarea lui a fost bineplăcut lui Dumnezeu.
6 kintu vizvAsaM vinA kO'pIzvarAya rOcituM na zaknOti yata IzvarO'sti svAnvESilOkEbhyaH puraskAraM dadAti cEtikathAyAm IzvarazaraNAgatai rvizvasitavyaM|
Fără credință este imposibil să-i fii bineplăcut, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că el există și că este răsplătitorul celor care îl caută.
7 aparaM tadAnIM yAnyadRzyAnyAsan tAnIzvarENAdiSTaH san nOhO vizvAsEna bhItvA svaparijanAnAM rakSArthaM pOtaM nirmmitavAn tEna ca jagajjanAnAM dOSAn darzitavAn vizvAsAt labhyasya puNyasyAdhikArI babhUva ca|
Prin credință, Noe, fiind avertizat despre lucruri care nu se vedeau încă, a pregătit, cu frică evlavioasă, o corabie pentru salvarea casei sale, prin care a condamnat lumea și a devenit moștenitor al dreptății care este după credință.
8 vizvAsEnEbrAhIm AhUtaH san AjnjAM gRhItvA yasya sthAnasyAdhikArastEna prAptavyastat sthAnaM prasthitavAn kintu prasthAnasamayE kka yAmIti nAjAnAt|
Prin credință, Avraam, când a fost chemat, a ascultat și a ieșit la locul pe care avea să-l primească de moștenire. A ieșit, fără să știe unde se duce.
9 vizvAsEna sa pratijnjAtE dEzE paradEzavat pravasan tasyAH pratijnjAyAH samAnAMzibhyAm ishAkA yAkUbA ca saha dUSyavAsyabhavat|
Prin credință a trăit ca un străin în țara făgăduinței, ca într-o țară care nu era a lui, locuind în corturi cu Isaac și Iacov, moștenitorii împreună cu el ai aceleiași făgăduințe.
10 yasmAt sa IzvarENa nirmmitaM sthApitanjca bhittimUlayuktaM nagaraM pratyaikSata|
Căci el aștepta cetatea care are temelii, al cărei ziditor și făcător este Dumnezeu.
11 aparanjca vizvAsEna sArA vayOtikrAntA santyapi garbhadhAraNAya zaktiM prApya putravatyabhavat, yataH sA pratijnjAkAriNaM vizvAsyam amanyata|
Prin credință, chiar și Sara a primit puterea de a rămâne însărcinată și a născut un copil la o vârstă înaintată, pentru că a socotit credincios pe Cel ce făgăduise.
12 tatO hEtO rmRtakalpAd EkasmAt janAd AkAzIyanakSatrANIva gaNanAtItAH samudratIrasthasikatA iva cAsaMkhyA lOkA utpEdirE|
De aceea, câte stele sunt în mulțime ca stelele cerului și nenumărate ca nisipul care este pe malul mării, au fost generate de un singur om, și el ca și mort.
13 EtE sarvvE pratijnjAyAH phalAnyaprApya kEvalaM dUrAt tAni nirIkSya vanditvA ca, pRthivyAM vayaM vidEzinaH pravAsinazcAsmaha iti svIkRtya vizvAsEna prANAn tatyajuH|
Toți aceștia au murit cu credință, nu după ce au primit făgăduințele, ci după ce le-au văzut și le-au îmbrățișat de departe, și după ce au mărturisit că sunt străini și pelerini pe pământ.
14 yE tu janA itthaM kathayanti taiH paitRkadEzO 'smAbhiranviSyata iti prakAzyatE|
Căci cei care spun astfel de lucruri arată clar că își caută o țară a lor.
15 tE yasmAd dEzAt nirgatAstaM yadyasmariSyan tarhi parAvarttanAya samayam alapsyanta|
Dacă într-adevăr s-ar fi gândit la țara din care au plecat, ar fi avut destul timp să se întoarcă.
16 kintu tE sarvvOtkRSTam arthataH svargIyaM dEzam AkAgkSanti tasmAd IzvarastAnadhi na lajjamAnastESAm Izvara iti nAma gRhItavAn yataH sa tESAM kRtE nagaramEkaM saMsthApitavAn|
Dar acum ei doresc o țară mai bună, adică una cerească. De aceea Dumnezeu nu se rușinează de ei, ca să fie numit Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate.
17 aparam ibrAhImaH parIkSAyAM jAtAyAM sa vizvAsEnEshAkam utsasarja,
Avraam, fiind pus la încercare, a jertfit pe Isaac prin credință. Da, cel care primise cu bucurie făgăduințele își oferea singurul său fiu născut,
18 vastuta ishAki tava vaMzO vikhyAsyata iti vAg yamadhi kathitA tam advitIyaM putraM pratijnjAprAptaH sa utsasarja|
căruia i s-a spus: “Descendența ta va fi socotită ca din Isaac”,
19 yata IzvarO mRtAnapyutthApayituM zaknOtIti sa mEnE tasmAt sa upamArUpaM taM lEbhE|
concluzionând că Dumnezeu este în stare să învie chiar și din morți. La figurat vorbind, l-a și primit înapoi din morți.
20 aparam ishAk vizvAsEna yAkUb ESAvE ca bhAviviSayAnadhyAziSaM dadau|
Prin credință, Isaac a binecuvântat pe Iacov și pe Esau cu privire la cele viitoare.
21 aparaM yAkUb maraNakAlE vizvAsEna yUSaphaH putrayOrEkaikasmai janAyAziSaM dadau yaSTyA agrabhAgE samAlambya praNanAma ca|
Prin credință, Iacov, pe când era pe moarte, a binecuvântat pe fiecare dintre fiii lui Iosif și s-a închinat, sprijinindu-se în vârful toiagului său.
22 aparaM yUSaph caramakAlE vizvAsEnEsrAyElvaMzIyAnAM misaradEzAd bahirgamanasya vAcaM jagAda nijAsthIni cAdhi samAdidEza|
Prin credință, Iosif, când i s-a apropiat sfârșitul, a anunțat plecarea copiilor lui Israel și a dat instrucțiuni cu privire la oasele lui.
23 navajAtO mUsAzca vizvAsAt trAn mAsAn svapitRbhyAm agOpyata yatastau svazizuM paramasundaraM dRSTavantau rAjAjnjAnjca na zagkitavantau|
Prin credință, Moise, când s-a născut, a fost ascuns trei luni de părinții săi, pentru că au văzut că era un copil frumos, și nu s-au temut de porunca împăratului.
24 aparaM vayaHprAptO mUsA vizvAsAt phirauNO dauhitra iti nAma nAggIcakAra|
Prin credință, Moise, după ce a crescut, a refuzat să fie numit fiul fiicei lui Faraon,
25 yataH sa kSaNikAt pApajasukhabhOgAd Izvarasya prajAbhiH sArddhaM duHkhabhOgaM vavrE|
alegând mai degrabă să se împartă cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure pentru o vreme de plăcerile păcatului,
26 tathA misaradEzIyanidhibhyaH khrISTanimittAM nindAM mahatIM sampattiM mEnE yatO hEtOH sa puraskAradAnam apaikSata|
considerând că ocara lui Hristos este o bogăție mai mare decât comorile Egiptului, pentru că se aștepta la răsplată.
27 aparaM sa vizvAsEna rAjnjaH krOdhAt na bhItvA misaradEzaM paritatyAja, yatastEnAdRzyaM vIkSamANEnEva dhairyyam Alambi|
Prin credință a părăsit Egiptul, fără să se teamă de mânia regelui, căci a îndurat, ca și cum ar fi văzut pe Cel care este invizibil.
28 aparaM prathamajAtAnAM hantA yat svIyalOkAn na spRzEt tadarthaM sa vizvAsEna nistAraparvvIyabalicchEdanaM rudhirasEcananjcAnuSThitAvAn|
Prin credință a păzit Paștele și stropirea sângelui, pentru ca nimicitorul primilor născuți să nu se atingă de ei.
29 aparaM tE vizvAsAt sthalEnEva sUphsAgarENa jagmuH kintu misrIyalOkAstat karttum upakramya tOyESu mamajjuH|
Prin credință au trecut prin Marea Roșie ca pe uscat. Când egiptenii au încercat să facă acest lucru, au fost înghițiți.
30 aparanjca vizvAsAt taiH saptAhaM yAvad yirIhOH prAcIrasya pradakSiNE kRtE tat nipapAta|
Prin credință au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost înconjurate timp de șapte zile.
31 vizvAsAd rAhabnAmikA vEzyApi prItyA cArAn anugRhyAvizvAsibhiH sArddhaM na vinanAza|
Prin credință, prostituata Rahab nu a pierit împreună cu cei neascultători, ci a primit pe spioni în pace.
32 adhikaM kiM kathayiSyAmi? gidiyOnO bArakaH zimzOnO yiptahO dAyUd zimUyElO bhaviSyadvAdinazcaitESAM vRttAntakathanAya mama samayAbhAvO bhaviSyati|
Ce să mai spun? Căci nu aș mai avea timp dacă aș povesti despre Ghedeon, Barac, Samson, Iefta, David, Samuel și proorocii,
33 vizvAsAt tE rAjyAni vazIkRtavantO dharmmakarmmANi sAdhitavantaH pratijnjAnAM phalaM labdhavantaH siMhAnAM mukhAni ruddhavantO
care, prin credință, au supus împărății, au făcut dreptate, au obținut făgăduințe, au astupat gurile leilor,
34 vahnErdAhaM nirvvApitavantaH khaggadhArAd rakSAM prAptavantO daurbbalyE sabalIkRtA yuddhE parAkramiNO jAtAH parESAM sainyAni davayitavantazca|
au stins puterea focului, au scăpat de ascuțișul sabiei, din slăbiciune s-au întărit, au devenit puternici în război și au făcut să fugă oștirile străine.
35 yOSitaH punarutthAnEna mRtAn AtmajAn lEbhirE, aparE ca zrESThOtthAnasya prAptErAzayA rakSAm agRhItvA tAPanEna mRtavantaH|
Femeile și-au primit morții prin înviere. Alții au fost torturați, neacceptând eliberarea, pentru a obține o înviere mai bună.
36 aparE tiraskAraiH kazAbhi rbandhanaiH kArayA ca parIkSitAH|
Alții au fost încercați prin batjocură și biciuire, da, mai mult, prin legături și închisoare.
37 bahavazca prastarAghAtai rhatAH karapatrai rvA vidIrNA yantrai rvA kliSTAH khaggadhArai rvA vyApAditAH| tE mESANAM chAgAnAM vA carmmANi paridhAya dInAH pIPitA duHkhArttAzcAbhrAmyan|
Au fost uciși cu pietre. Au fost tăiați cu ferăstrăul. Au fost ispitiți. Au fost uciși cu sabia. Au umblat în piei de oaie și în piei de capră; fiind lipsiți, chinuiți, maltratați —
38 saMsArO yESAm ayOgyastE nirjanasthAnESu parvvatESu gahvarESu pRthivyAzchidrESu ca paryyaTan|
de care lumea nu era demnă — rătăcind prin deșerturi, munți, peșteri și grote și prin găurile pământului.
39 EtaiH sarvvai rvizvAsAt pramANaM prApi kintu pratijnjAyAH phalaM na prApi|
Toți aceștia, după ce au fost lăudați pentru credința lor, n-au primit făgăduința,
40 yatastE yathAsmAn vinA siddhA na bhavEyustathaivEzvarENAsmAkaM kRtE zrESThataraM kimapi nirdidizE|
Dumnezeu a pregătit ceva mai bun în privința noastră, astfel încât, în afară de noi, ei n-ar fi fost desăvârșiți.
