Luka 1
1 Poštovani Teofile, kašă kum šti, mulc lumje adat tot dăla jej s skrije izvješće d stvarurj karje Dimizov afukut ăn vrijamja anuastră, baš kašă kum skrije ăn Svăntă pismă. Askris aja če nuavă azăs ălja karje avizut stvarurlja d ănčipjală š karje rubja Bună vorbă. Š jo pažljivo amproučit aštja tuatje događajurlje. Jo agăndit k arfi binje tot s skriuv p rănd,
Quoniam quidem multi conati sunt ordinare narrationem, quæ in nobis completæ sunt, rerum:
sicut tradiderunt nobis, qui ab initio ipsi viderunt, et ministri fuerunt sermonis:
visum est et mihi, assecuto omnia a principio diligenter, ex ordine tibi scribere, optime Theophile,
4 aša osă fi siguran k aja če jej ta ănvăcat istina.
ut cognoscas eorum verborum, de quibus eruditus es, veritatem.
5 Kănd caru Herod avladit p Judeja, afost njeki pop karje s kjamă Zaharija. Jel pripadnja alu skupinej d popje karje s kima skupina alu Abije. Mujarja alu Zaharije afost isto dăn familija alu popilor. Ja s kima Elizabeta.
Fuit in diebus Herodis, regis Judææ, sacerdos quidam nomine Zacharias de vice Abia, et uxor illius de filiabus Aaron, et nomen ejus Elisabeth.
6 Amiždoj irja pravedni la Dimizov š uvjek askulta tot aja če Domnu azapovidit ăn zakonu alu Mojsije.
Erant autem justi ambo ante Deum, incedentes in omnibus mandatis et justificationibus Domini sine querela.
7 Ali na vut kupil daja če Elizabeta afost štjarpă, a amiždoj irja mult bătrnj.
Et non erat illis filius, eo quod esset Elisabeth sterilis, et ambo processissent in diebus suis.
8 Udată, Zaharija š popilje ăn skupina aluj služaštje ăn Hram.
Factum est autem, cum sacerdotio fungeretur in ordine vicis suæ ante Deum,
9 Običaju alu popilor afost s arunče kocka tuată zuva kum akuljiđja činje osă utrje ăn Svetište alu Domnuluj ăn Hram š činje osă apringă tămăja. Una zuvă akuljes p Zaharija s apringă tămăja.
secundum consuetudinem sacerdotii, sorte exiit ut incensum poneret, ingressus in templum Domini:
10 D vrijamjaja mult lumje s ruga ăn dvorištja alu Hramuluj.
et omnis multitudo populi erat orans foris hora incensi.
11 Atunča alu Zaharija sa ukazăt anđelu alu Domnuluj. Astat p partja alu dăraptej la žrtveniku d tămăja.
Apparuit autem illi angelus Domini, stans a dextris altaris incensi.
12 Kănd Zaharija avizut p anđelu, jel mult sa spirjat.
Et Zacharias turbatus est videns, et timor irruit super eum.
13 A anđelu ja zăs: “Na vja frikă, Zaharija! Dimizov auzăt rugala ata: Elizabeta, mujarja ata, osă c fakă bijat. Š osă l kjem Ivan.
Ait autem ad illum angelus: Ne timeas, Zacharia, quoniam exaudita est deprecatio tua: et uxor tua Elisabeth pariet tibi filium, et vocabis nomen ejus Joannem:
14 Osă c fije drag š t veselješt š mulcă osă s radujaskă kănd s fičja jel.
et erit gaudium tibi, et exsultatio, et multi in nativitate ejus gaudebunt:
15 Kupilu alu vostru osă fije marje la intja alu Domnuluj. Jel nusă bja nič vin nič altje bjarje ljutje. Osă fije pljin d Sufljetu alu Svăntuluj još kănd fi ăn burtă.
erit enim magnus coram Domino: et vinum et siceram non bibet, et Spiritu Sancto replebitur adhuc ex utero matris suæ:
16 Jel osă okrinjaskă p multje Izraelcurj la Domnu, Dimizov alor.
et multos filiorum Israël convertet ad Dominum Deum ipsorum:
17 Isti sufljet karje ja dat snagă alu Ilije osă fije ăn bijatu alu tov s pripimaskă p narodu d vinjala alu Domnuluj. Osă okrinjaskă inimilje alu tatilje kătri kupi š nagovorjaskă p ălja karje nu skultă p Dimizov s primjaskă mudrost alu ălja karje askultă.”
et ipse præcedet ante illum in spiritu et virtute Eliæ: ut convertat corda patrum in filios, et incredulos ad prudentiam justorum, parare Domino plebem perfectam.
18 Zaharija azăs alu anđeluj: “Kum s štiuv k s dogodjaštje aja? Š jo š mujarja amja ištjem već bătărnj.”
Et dixit Zacharias ad angelum: Unde hoc sciam? ego enim sum senex, et uxor mea processit in diebus suis.
19 P aja anđelu ja zăs: “Jo sănt Gabrijel. Amvinjit dăla prijestolje alu Dimizov. P minje atrimjes la tinje s c aduk asta bună vorbă.
Et respondens angelus dixit ei: Ego sum Gabriel, qui asto ante Deum: et missus sum loqui ad te, et hæc tibi evangelizare.
20 Jakă, da akuma osă rămăj mut š nusă poc s rubještj tot pănla zuvaja pănd s nu dogodja aja, daja če naj krizut ăn vorbilje alji mjalje, karje osă ispunjaskă d vrijamje alor.”
Et ecce eris tacens, et non poteris loqui usque in diem quo hæc fiant, pro eo quod non credidisti verbis meis, quæ implebuntur in tempore suo.
21 Ăn vrijamjaja narodu aštiptat p Zaharija š na razumit dăče atăta sa zabuvit ăn Svetište.
Et erat plebs exspectans Zachariam: et mirabantur quod tardaret ipse in templo.
22 Kănd jel napokon aišăt, na putut nimik s lji zăkă š s lja udă. Kănd lumja avizut aja, š znakurlje karje lja dat ku mănilje, ashvatit k jel avut vizije ăn Svetište.
Egressus autem non poterat loqui ad illos, et cognoverunt quod visionem vidisset in templo. Et ipse erat innuens illis, et permansit mutus.
23 Kănd azavršăt zuvilje alu Zaharija s lukrjază kašă popa ăn Hram, sa tors akas.
Et factum est, ut impleti sunt dies officii ejus, abiit in domum suam:
24 Dăpă duavă trje zălje, mujarja aluj Elizabeta arămas grja, š činč lunj na išăt dăn kasă. Ja azăs:
post hos autem dies concepit Elisabeth uxor ejus, et occultabat se mensibus quinque, dicens:
25 “Aša Domnu sa pobrinit d minje š askinit rušunja dăpă minje la intja alu lumje daja če na putut s am kupi.”
Quia sic fecit mihi Dominus in diebus, quibus respexit auferre opprobrium meum inter homines.
26 Kănd Elizabeta irja grja šasă lunj, Dimizov atrimjes p anđelu Gabrijel ăn sat Nazaret ăn regija Galileja,
In mense autem sexto, missus est angelus Gabriel a Deo in civitatem Galilææ, cui nomen Nazareth,
27 la djevică karje zaručită dăpă om karje s kjamă Josip. Jel irja d sămăncă alu caru David, a djevica s kima Marija.
ad virginem desponsatam viro, cui nomen erat Joseph, de domo David: et nomen virginis Maria.
28 Gabrijel avinjit š azăs alu je: “Zdravo! Domnu ku tinje. Dimizov ta kuljes!”
Et ingressus angelus ad eam dixit: Ave gratia plena: Dominus tecum: benedicta tu in mulieribus.
29 P aja Marija sa uznemirit š na razumit če anđelu avrut s zăkă ku pozdravula.
Quæ cum audisset, turbata est in sermone ejus, et cogitabat qualis esset ista salutatio.
30 Anđelu azăs: “Na vja frikă, Marija. Tu ješt aja p karje Dimizov akuljes!
Et ait angelus ei: Ne timeas, Maria: invenisti enim gratiam apud Deum.
31 Jakă osă fi grja š osă fač fičor p karje osă l kjem Isusu.
Ecce concipies in utero, et paries filium, et vocabis nomen ejus Jesum:
32 Jel osă fije marje š osă s kjamje Bijatu alu Maj marje Dimizov. Domnu Dimizov osă idja autoritet s fije car kum Dimizov aobečit alu David, sămănca aluj.
hic erit magnus, et Filius Altissimi vocabitur, et dabit illi Dominus Deus sedem David patris ejus:
et regnabit in domo Jacob in æternum, et regni ejus non erit finis. (aiōn g165)
34 Marija ăntrijabă p anđelu: “Ali kum? Jo još nam fost ku omu.”
Dixit autem Maria ad angelum: Quomodo fiet istud, quoniam virum non cognosco?
35 Anđelu Gabrijel ja zăs: “Sufljetu alu Svăntuluj osă s slubuadje p tinje š săla alu Maj marje Dimizov osă t ănviljaskă. Š daja kupilu karje l fiča osă fije svănt š osă s kjamje Bijatu alu Dimizov.
Et respondens angelus dixit ei: Spiritus Sanctus superveniet in te, et virtus Altissimi obumbrabit tibi. Ideoque et quod nascetur ex te sanctum, vocabitur Filius Dei.
36 Jakă, Elizabeta, rođakinja ata, aša bătărnă isto duče fičor. Aja ista mujarje, d karje arubit k nu puatje s ajbje kupi, a grja je d šasă lunj.
Et ecce Elisabeth cognata tua, et ipsa concepit filium in senectute sua: et hic mensis sextus est illi, quæ vocatur sterilis:
37 K alu Dimizov nimika nuje nemoguće!”
quia non erit impossibile apud Deum omne verbum.
38 Marija azăs alu Gabrijel: “Jakă, argata sănt alu Domnuluj. S fije kum tu zăč!” Š Gabrijel apljikat dăla ja.
Dixit autem Maria: Ecce ancilla Domini: fiat mihi secundum verbum tuum. Et discessit ab illa angelus.
39 Duavă trje zălje dăpă aja, Marija majdată apljikat ăn sat ăn djalurj alu Judeje.
Exsurgens autem Maria in diebus illis, abiit in montana cum festinatione, in civitatem Juda:
40 Kănd ja ažuns, auntrat ăn kasa alu Zaharija š apozdravit p Elizabeta.
et intravit in domum Zachariæ, et salutavit Elisabeth.
41 Kănd Elizabeta auzăt pozdravu alu Marije, kupilu ăn burtă alu Elizabetăj dăturdată mult sa miškat š Elizabeta sa napunit ku Sufljetu alu Svăntuluj.
Et factum est, ut audivit salutationem Mariæ Elisabeth, exsultavit infans in utero ejus: et repleta est Spiritu Sancto Elisabeth:
42 Elizabeta d radost marje ăntarje astrigat: “Maj mult ješt blagoslovită d tuatje mujerj š blagoslovit je kupilu ăn burta ata!
et exclamavit voce magna, et dixit: Benedicta tu inter mulieres, et benedictus fructus ventris tui.
43 Ku čaja amzaslužăt častula s m positjaskă mama alu Domnuluj alu mjov!
Et unde hoc mihi, ut veniat mater Domini mei ad me?
44 Jakă kănd auzăt pozdravu alu tov, kupilu ăn burtă dăturdată mult sa miškat d radost!
Ecce enim ut facta est vox salutationis tuæ in auribus meis, exsultavit in gaudio infans in utero meo.
45 Blagoslovită ješt daja čaj krizut k osă s ispunjskă poruka karje ca trimjes Domnu!”
Et beata, quæ credidisti, quoniam perficientur ea, quæ dicta sunt tibi a Domino.
46 Atunča Marija azăs: “Inima amja adrikă p Domnu,
Et ait Maria: [Magnificat anima mea Dominum:
47 sufljetu alu mjov s radujaštje la Dimizov, Spasitelju alu mjov,
et exsultavit spiritus meus in Deo salutari meo.
48 k p minje ma kuljes, p ponizna argata aluj! Audjec, pănd akuma tuată generacija osă zăkă k Dimizov ma blagoslovit,
Quia respexit humilitatem ancillæ suæ: ecce enim ex hoc beatam me dicent omnes generationes,
49 daja če Dimizov karje arje tuată săla afukut marje čudă d minje! Svănt je lumilje aluj.
quia fecit mihi magna qui potens est: et sanctum nomen ejus,
50 Iskazaštje milostu p toc ălja ăn tuată vrijamja karje arje frikă d jel.
et misericordia ejus a progenie in progenies timentibus eum.
51 Ku măna capănă afukut marje čudă š aputirit p lumja karje ponosni š umišljeni.
Fecit potentiam in brachio suo: dispersit superbos mente cordis sui.
52 Jel aizbacăt p vladari s nu vladjaskă više, a adrikat p lumje karje je ponizni.
Deposuit potentes de sede, et exaltavit humiles.
53 A p lumja karje irja flămănž lja nasitit ku binje, a p lumja karje bogată lja trimjes dăla jel ku mănilje gualje.
Esurientes implevit bonis: et divites dimisit inanes.
Suscepit Israël puerum suum, recordatus misericordiæ suæ:
55 Jel ažutat alu Izrael, alu argatu aluj baš kum adat obečală alu sămănca anuastră, alu Abraham š alu kupi aluj, k osă lji fije uvjek d milă.” (aiōn g165)
sicut locutus est ad patres nostros, Abraham et semini ejus in sæcula.] (aiōn g165)
56 Atunča Marija ku Elizabeta arămas njeđe trje lunj š sa tors akas.
Mansit autem Maria cum illa quasi mensibus tribus: et reversa est in domum suam.
57 Alu Elizabeta avinjit vrijamja s fakă š ja afukut bijat.
Elisabeth autem impletum est tempus pariendi, et peperit filium.
58 Kănd tuată familija alu je š komšiji auzăt d asta, kum Domnu afost aša d bun kătri ja, toc sa bukurat zajedno ku ja.
Et audierunt vicini et cognati ejus quia magnificavit Dominus misericordiam suam cum illa, et congratulabantur ei.
59 Kănd kupilu anapunit opt zălje, atribut s fije obrezăt, aša k komšiji š familija avinjit s proslavjaskă aja. Avrut p kupilu s l kjamje Zaharija kum tatusov s kjamă,
Et factum est in die octavo, venerunt circumcidere puerum, et vocabant eum nomine patris sui Zachariam.
60 ali Elizabeta azăs: “Nu, njego mora s s kjamje Ivan!”
Et respondens mater ejus, dixit: Nequaquam, sed vocabitur Joannes.
61 Komšiji š familija azăs: “Nimilja dăla familija ata nu s kjamă Ivan!”
Et dixerunt ad illam: Quia nemo est in cognatione tua, qui vocetur hoc nomine.
62 Atunča, daja če Zaharija na putut s audă, lumja ku mănilje la tribat kum jel vrja kupilu s s kjamă.
Innuebant autem patri ejus, quem vellet vocari eum.
63 Zaharija akătat s ji dja ploče s skrije š askris: “S kjamă Ivan”, š toc sa mirat.
Et postulans pugillarem scripsit, dicens: Joannes est nomen ejus. Et mirati sunt universi.
64 Dimizov alu Zaharije adiškis gura š ja dizljigat ljimba š jel dăturdată ančiput s rubjaskă š s slavjaskă p Dimizov.
Apertum est autem illico os ejus, et lingua ejus, et loquebatur benedicens Deum.
65 Kănd toc karje trija upruapje d jej avizut če Dimizov afukut alu Zaharije, lja fost frikă d Dimizov. Ăn tuatje saturlje ăn djalurlje alu Judeje, lumja rubja d aja če sa dogodit.
Et factus est timor super omnes vicinos eorum: et super omnia montana Judææ divulgabantur omnia verba hæc:
66 Činje god auzăt d jej găndja d aja š sa tribat: “Atunča če osă fije d bijatusta kănd ufi marje?”, k Domnu sigurno osă fakă nješto marje pisti jel.
et posuerunt omnes qui audierant in corde suo, dicentes: Quis, putas, puer iste erit? etenim manus Domini erat cum illo.
67 Sufljetu alu Svăntuluj aispunit p Zaharija, tata alu Ivan, š jel arubit asta porukă dăla Dimizov:
Et Zacharias pater ejus repletus est Spiritu Sancto: et prophetavit, dicens:
68 “Slava alu Domnuluj, Dimizov alu Izraelcilor, k avinjit s ažută alu narodu aluj š s lji izbavjaskă!
[Benedictus Dominus Deus Israël, quia visitavit, et fecit redemptionem plebis suæ:
69 Š atrimjes nauvă marje Spasitelj dăn sămănca alu argatu aluj David,
et erexit cornu salutis nobis in domo David pueri sui,
sicut locutum est per os sanctorum, qui a sæculo sunt, prophetarum ejus: (aiōn g165)
71 s nji spasaskă dăla dušmani alji noštri š dăla mănă alu tuată lumja karje nji mrzaštje.
salutem ex inimicis nostris, et de manu omnium qui oderunt nos:
72 Jel asta afukut s pokazaskă milă alu sămănca anuastră aša ča ispunit savezu alu svănt karje afukut ku jej,
ad faciendam misericordiam cum patribus nostris: et memorari testamenti sui sancti:
73 aša ča ispunit obečala karje adat alu Abraham, alu anuastră sămănca.
jusjurandum, quod juravit ad Abraham patrem nostrum, daturum se nobis
74 Kašă kum aobečit, nja skos dăla dušmanj s putjem s ji služăm frzdă frikă,
ut sine timore, de manu inimicorum nostrorum liberati, serviamus illi
75 s trijim kum Dimizov azăs š s fičem čije bun ăn tuatje zuvilje anuaštrje.
in sanctitate et justitia coram ipso, omnibus diebus nostris.
76 A tu, bijatu alu mjov, osă t kjem proroku alu Maj marje Dimizov. Osă plječ la intja alu Domnuluj s ji pripremještj drumu.
Et tu puer, propheta Altissimi vocaberis: præibis enim ante faciem Domini parare vias ejus,
77 Osă ănvăc p narodu aluj s štije kum s s spasaskă kum s lji fije oprostit grešala alor.
ad dandam scientiam salutis plebi ejus in remissionem peccatorum eorum
78 Daja če je Dimizov pljin d milă š arje osjećaj d noj, jel trimjatje lumina dăn čerj. Kašă suarilje karje sa drikă ăn diminjacă,
per viscera misericordiæ Dei nostri, in quibus visitavit nos, oriens ex alto:
79 Dimizov osă adukă lumina alu ălja karje trijaštje ăn nuaptje š arje frikă d muartje. Jel osă nji pokazaskă drumu karje aduče ăn mir.”
illuminare his qui in tenebris et in umbra mortis sedent: ad dirigendos pedes nostros in viam pacis.]
80 Ivan akriskut š apostanit capăn ăn sufljet. Trija ăn lok undje nuje nimika. Kănd akriskut, jel ančiput la intja alu toc s rubjaskă alu naroduluj alu Izrael.
Puer autem crescebat, et confortabatur spiritu: et erat in desertis usque in diem ostensionis suæ ad Israël.
