Romani 9
1 Eu spun adevărul în Hristos. Nu mint, conștiința mea mărturisește cu mine în Duhul Sfânt
I am speaking the truth in Christ, it is no lie. My conscience bears me witness in the Holy Spirit that I have deep sorrow
2 că am o mare întristare și o durere neîncetată în inima mea.
and incessant anguish in my heart.
3 Căci aș putea să doresc să fiu eu însumi blestemat de Cristos, din cauza fraților mei, rudele mele după trup
For I was on the point of praying to be accursed from Christ on behalf of my brothers, my kinsmen according to the flesh.
4 care sunt israeliți; a căror adopție, glorie, legăminte, dăruire a legii, slujire și promisiuni
For they are Israelites; to them belong the sonship, the Shekinah glory, the covenants, the giving of the Law; the service of the temple, and the promises;
5 din care sunt părinții și din care provine Cristos în ceea ce privește trupul, care este peste toate, Dumnezeu, binecuvântat în veci. Amin. (aiōn g165)
theirs are the patriarchs, and of them, as concerning the flesh, is Christ, who is over all, God, blessed forever, Amen. (aiōn g165)
6 Dar nu este ca și cum Cuvântul lui Dumnezeu ar fi fost zădărnicit. Căci nu toți cei din Israel sunt din Israel.
It is not, however, as though God’s word had failed! For they are not all Israel who have sprung from Israel;
7 și nici, pentru că sunt urmașii lui Avraam, nu sunt toți copii. Ci, “urmașii voștri vor fi socotiți ca de la Isaac”.
they are not all children of Abraham because they are Abraham’s descendants. The promise was, In Isaac shall thy posterity be called.
8 Adică, nu copiii cărnii sunt copiii lui Dumnezeu, ci copiii promisiunii sunt socotiți moștenitori.
That is, it is not the children of the flesh who are children of God; but the children of the promise are counted as his posterity.
9 Căci acesta este un cuvânt al promisiunii: “La timpul hotărât voi veni și Sara va avea un fiu”.
For thus is the word of promise, According to this season I will come, and Sarah shall bear a son.
10 Și nu numai atât, ci și Rebeca a conceput un fiu, pe tatăl nostru Isaac.
And not only so, but when Rebecca was pregnant by our forefather Isaac, though one man was the father of both children,
11 Căci, nefiind încă născută, și neavând nimic bun sau rău, pentru ca scopul lui Dumnezeu, potrivit alegerii, să rămână în picioare, nu din fapte, ci de la Cel care cheamă,
and even though they were still unborn, and had done nothing either good or bad, in order that the purpose of God might stand according to election, not of works, but of Him who called,
12 i s-a spus: “Cel mai mare va sluji celui mai mic”.
it was said to her, The elder shall serve the younger.
13 Așa cum este scris: “Pe Iacov l-am iubit, dar pe Esau l-am urât”.
As it is written, Jacob have I loved, but Esau have I hated.
14 Ce vom spune atunci? Există nedreptate la Dumnezeu? Să nu fie niciodată!
What shall we say then? that there is injustice with God? No indeed.
15 Căci El a zis lui Moise: “Voi avea milă de cine am milă și voi avea milă de cine am milă”.
His words to Moses are. I will have mercy on whom I choose to have mercy; I will have compassion on whom I choose to have compassion.
16 Deci, nu este a celui care vrea, nici a celui care aleargă, ci a lui Dumnezeu care are milă.
So then it is not a question of him who wills, nor of him who runs, but of God who has mercy.
17 Căci Scriptura îi spune lui Faraon: “Tocmai pentru aceasta am făcut să te înalț, ca să-mi arăt în tine puterea Mea și ca numele Meu să fie vestit pe tot pământul.”
For the Scripture says to Pharaoh, It is for this very purpose that I have raised you up, To show in you my power, And to proclaim my name far and wide, in all the earth.
18 Așadar, El are milă de cine vrea și împietrește pe cine vrea.
So then he has mercy on whom he will, and whom he will, he hardens.
19 Atunci îmi veți zice: “De ce mai găsește el greșeală? Căci cine se împotrivește voinței lui?”
Then you will say to me. "Why does he still go on finding fault? Who can withstand his will?"
20 Dar, într-adevăr, omule, cine ești tu ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Oare lucrul format îl va întreba pe cel care l-a format: “De ce m-ai făcut așa?”
"Nay, but who are you, O man, that replies to God? Shall the thing formed say unto him who formed it, "Why did you do me like this?"
21 Sau nu are olarul un drept asupra lutului, din aceeași bucată să facă dintr-o parte un vas pentru cinste și din alta pentru dezonoare?
Or has not the potter power over the clay, to make out of the same lump one vessel for noble, and another for ignoble uses?
22 Și dacă Dumnezeu, vrând să-și arate mânia și să-și facă cunoscută puterea, a îndurat cu multă răbdare vasele mâniei pregătite pentru distrugere,
But what if God, while intending to show forth his wrath, and to make known his power, yet endured, with much long-suffering, vessels of wrath, fitted to destruction?
23 și ca să facă cunoscută bogăția gloriei sale pe vasele milei, pe care le-a pregătit mai dinainte pentru glorie—
And what if he thus purposed to make known the riches of his glory upon vessels of mercy, which he had before prepared for glory?
24 pe noi, pe care ne-a chemat și pe noi, nu numai dintre iudei, ci și dintre neamuri?
Now such are we whom he has called, not only from among the Jews, but also from among the Gentiles.
25 După cum spune și în Osea, “Îi voi numi “poporul meu”, pe cei care nu erau poporul meu; și “iubitul” ei, care nu era iubit.”
As he also said in Hosea. Those who were not my people I will call "my people," And her "beloved" who was not beloved;
26 În locul în care li s-a spus: “Voi nu sunteți poporul Meu”. acolo vor fi numiți “copiii Dumnezeului celui viu”.”
And in that very spot where it was told them, "You are not my people," There they shall be called "Sons of the living God."
27 Isaia strigă cu privire la Israel, “Dacă numărul copiilor lui Israel este ca nisipul mării, rămășița este cea care va fi salvată;
And in regard to Israel, Isaiah exclaims. Though the number of the sons of Israel be like the sands of the sea, it is but a remnant of those who shall be saved;
28 Căci El va isprăvi lucrarea și o va curma cu dreptate, pentru că Domnul va face o lucrare scurtă pe pământ.”
for the Lord will execute his word upon the earth, finishing it and cutting it short.
29 După cum a spus Isaia mai înainte, “Dacă Domnul oștirilor nu ne-ar fi lăsat o sămânță, am fi devenit ca Sodoma, și ar fi fost făcut ca Gomora.”
Even as in an earlier passage, Isaiah says, Except the Lord of Sabbath had us some few descendants, we should have become like Sodom, and should have fared like Gomorrah.
30 Ce vom spune atunci? Că neamurile, care nu urmăreau neprihănirea, au ajuns la neprihănire, la neprihănirea care vine din credință;
What then shall we say? That Gentiles who never pursed righteousness have overtaken it, even the righteousness of faith?
31 dar Israel, care urmărea o lege a neprihănirii, nu a ajuns la legea neprihănirii.
But that the descendants of Israel, who were in pursuit of a law of righteousness, did not arrive at that law?
32 De ce? Pentru că nu au căutat-o prin credință, ci ca și cum ar fi fost prin faptele legii. S-au împiedicat de piatra de poticnire,
And why? Because they sought it not by faith, but thought to gain it by works. They stumbled at the stone of stumbling;
33 așa cum este scris, “Iată, pun în Sion o piatră de poticnire și o stâncă de jignire; și nimeni care crede în El nu va fi dezamăgit.”
even as it is written. Behold, I lay in Zion a stone of stumbling and a rock of offense; but he that believes on Him shall not be put to shame.
