< Romani 8 >
1 Așadar, acum nu este nici o condamnare pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu umblă după trup, ci după Duhul.
2 Căci legea Duhului de viață în Hristos Isus m-a făcut liber de legea păcatului și a morții.
3 Căci ceea ce nu putea face legea, fiindcă era slabă prin carne, Dumnezeu a făcut, trimițându-și propriul Fiu în chip de carne păcătoasă și pentru păcat, a condamnat păcatul în carne,
4 pentru ca rânduiala legii să fie împlinită în noi, care nu umblăm după carne, ci după Duhul.
5 Căci cei care trăiesc după trup își pun mintea la lucrurile trupului, dar cei care trăiesc după Duhul, la lucrurile Duhului.
6 Căci mintea cărnii este moarte, dar mintea Duhului este viață și pace;
7 pentru că mintea cărnii este ostilă lui Dumnezeu, deoarece nu se supune legii lui Dumnezeu și nici nu poate fi.
8 Cei care sunt în carne nu pot să placă lui Dumnezeu.
9 Dar voi nu sunteți în carne, ci în Duh, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi. Dar dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, nu este al lui.
10 Dacă Hristos este în voi, trupul este mort din pricina păcatului, dar spiritul este viu din pricina neprihănirii.
11 Dar dacă Duhul celui care l-a înviat pe Isus din morți locuiește în voi, cel care l-a înviat pe Isus Hristos din morți va da viață și trupurilor voastre muritoare, prin Duhul Său care locuiește în voi.
12 Deci, fraților, nu suntem datori să trăim după trup, ca să trăim după trup.
13 Căci, dacă trăiți după trup, trebuie să muriți; dar dacă, prin Duhul, faceți să moară faptele trupului, veți trăi.
14 Căci toți cei ce sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu, aceștia sunt copiii lui Dumnezeu.
15 Căci nu ați primit din nou duhul robiei pentru frică, ci ați primit Duhul adopției, prin care strigăm: “Abba! Tată!”
16 Însuși Duhul mărturisește cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu;
17 și, dacă suntem copii, suntem și moștenitori, moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună-moștenitori cu Hristos, dacă suferim împreună cu El, ca să fim și noi proslăviți împreună cu El.
18 Căci consider că suferințele de acum nu sunt vrednice de comparație cu slava care se va arăta față de noi.
19 Căci creația așteaptă cu nerăbdare arătarea copiilor lui Dumnezeu.
20 Căci creația a fost supusă deșertăciunii, nu din voia ei, ci din cauza celui care a supus-o, în speranța
21 că și creația însăși va fi eliberată din robia stricăciunii în libertatea gloriei copiilor lui Dumnezeu.
22 Căci știm că întreaga creație geme și se chinuiește în dureri împreună până acum.
23 Nu numai noi înșine, ci și noi înșine, care avem primele roade ale Duhului, chiar și noi înșine gemem în noi înșine, așteptând adopția, răscumpărarea trupului nostru.
24 Căci am fost mântuiți în speranță, dar speranța care se vede nu este speranță. Căci cine speră în ceea ce vede?
25 Dar dacă sperăm în ceea ce nu vedem, așteptăm cu răbdare.
26 Tot așa și Duhul Sfânt ne ajută în slăbiciunile noastre, pentru că nu știm să ne rugăm cum trebuie. Dar însuși Duhul mijlocește pentru noi cu gemete care nu pot fi rostite.
27 Cel care cercetează inimile știe ce este în mintea Duhului, pentru că el mijlocește pentru sfinți, potrivit lui Dumnezeu.
28 Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, al celor ce sunt chemați după planul Lui.
29 Căci pe cei pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a și predestinat să fie conformați cu chipul Fiului Său, pentru ca El să fie cel dintâi născut între mulți frați.
30 Pe cei pe care i-a predestinat, pe aceia i-a și chemat. Pe cei pe care i-a chemat, pe aceia i-a și îndreptățit. Pe cei pe care i-a justificat, pe aceia i-a și glorificat.
31 Ce să spunem despre aceste lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine poate fi împotriva noastră?
32 El, care nu și-a cruțat propriul Fiu, ci L-a predat pentru noi toți, cum nu ne-ar da și El, împreună cu El, toate lucrurile?
33 Cine ar putea aduce o acuzație împotriva aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este cel care justifică.
34 Cine este cel care condamnă? Este Hristos, care a murit, ba mai mult, care a înviat din morți, care este la dreapta lui Dumnezeu, care și el mijlocește pentru noi.
35 Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Ar putea oare opresiunea, sau chinul, sau persecuția, sau foametea, sau goliciunea, sau primejdia, sau sabia?
36 Așa cum este scris, “De dragul tău suntem uciși toată ziua. Am fost socotiți ca niște oi pentru măcelărie.”
37 Nu, în toate aceste lucruri suntem mai mult decât biruitori prin Cel ce ne-a iubit.
38 Căci sunt încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici lucrurile prezente, nici cele viitoare, nici puterile,
39 nici înălțimea, nici adâncimea, nici vreun alt lucru creat nu va putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Hristos Isus, Domnul nostru.
