Romani 7
1 Sau nu știți voi, fraților, căci vorbesc cu oameni care cunosc Legea, că Legea stăpânește asupra omului cât trăiește el?
Хіба ви не знаєте, брати (звертаюся до тих, хто знає Закон), що Закон має владу над людиною, поки вона живе?
2 Căci femeia care are un soț este legată prin lege de soț cât trăiește el, dar dacă soțul moare, ea este eliberată de legea soțului.
[Скажімо], заміжня жінка за Законом прив’язана до свого чоловіка, поки він живий, але коли чоловік помирає, вона звільняється від Закону, який пов’язував її з чоловіком.
3 Deci, dacă, cât timp trăiește soțul, ea se unește cu un alt bărbat, ar fi numită adulteră. Dar dacă soțul moare, ea este eliberată de legea soțului, astfel că nu este adulteră, deși este unită cu un alt bărbat.
Тож якщо вона за життя свого чоловіка одружиться з іншим, її називають перелюбницею. Коли ж її чоловік помирає, вона звільняється від Закону й, вийшовши заміж за іншого чоловіка, не буде перелюбницею.
4 Așadar, frații mei, și voi ați fost făcuți morți față de Lege prin trupul lui Hristos, ca să vă uniți cu altul, cu Cel înviat din morți, ca să producem roade pentru Dumnezeu.
Так і ви, брати мої, померли для Закону через тіло Христа, щоб належати Іншому – Тому, Хто воскрес із мертвих, щоб ми могли приносити плід Богові.
5 Căci, atunci când eram în carne, patimile păcătoase care erau prin lege lucrau în membrele noastre pentru a produce roade spre moarte.
Бо коли ми жили, керуючись тілесними [бажаннями], гріховні пристрасті, [виявлені] Законом, діяли в наших тілах, щоб приносити плід смерті.
6 Dar acum am fost eliberați de Lege, după ce am murit față de cea în care eram ținuți, astfel încât slujim în noutatea duhului, și nu în vechimea literei.
Але тепер ми звільнилися від Закону, померли для того, що нас колись зв’язувало, щоб ми служили оновлені Духом, а не як у давнину – [дотримуючись] букви [Закону].
7 Ce vom spune atunci? Este legea păcat? Să nu fie niciodată! Cu toate acestea, nu aș fi cunoscut păcatul decât prin lege. Căci nu aș fi cunoscut pofta dacă legea nu ar fi spus: “Să nu poftești”.
Що ж скажемо? Що Закон є гріхом? Зовсім ні! Якби не Закон, я не знав би, що таке гріх. Я не знав би, [наприклад], що таке пожадливість, якби Закон не сказав: «Не бажай».
8 Dar păcatul, găsind prilej prin poruncă, a produs în mine tot felul de pofte. Căci, în afara legii, păcatul este mort.
Проте гріх, скориставшись заповіддю, породив у мені всіляке бажання. Адже без Закону гріх мертвий.
9 În afară de Lege, am fost odată viu, dar când a venit porunca, păcatul a reînviat și am murit.
Колись я жив без Закону, але коли прийшла заповідь, гріх ожив,
10 Porunca, care era pentru viață, am aflat că este pentru moarte;
а я помер. Я виявив, що заповідь, яка мала б принести життя, насправді принесла смерть.
11 căci păcatul, găsind prilej prin poruncă, m-a înșelat și prin ea m-a omorât.
Адже гріх, скориставшись можливістю, наданою заповіддю, звабив мене й через неї вбив.
12 De aceea, Legea este cu adevărat sfântă și porunca sfântă, dreaptă și bună.
Отже, Закон святий і заповідь – свята, праведна й добра.
13 Deci ceea ce este bun a devenit pentru mine moarte? Să nu fie niciodată! Dar păcatul, ca să se arate că este păcat, producea moarte în mine prin ceea ce este bun, pentru ca prin poruncă păcatul să devină peste măsură de păcătos.
Тож невже те, що добре, спричинило мені смерть? Зовсім ні! Навпаки, гріх, щоб виявитися гріхом, спричинив мою смерть через те, що добре. Так завдяки заповіді гріх став абсолютно грішним.
14 Căci știm că Legea este spirituală, dar eu sunt trupesc, vândut sub păcat.
Бо ми знаємо, що Закон духовний, а я тілесний, проданий [у рабство] гріха.
15 Căci nu înțeleg ce fac. Căci nu practic ceea ce doresc să fac, ci ceea ce urăsc, aceea fac.
Я не розумію, що роблю. Адже роблю не те, що хочу, а те, що ненавиджу.
16 Dar dacă ceea ce nu doresc, aceea fac, consimt Legii că este bună.
Коли ж я роблю те, чого не хочу, я погоджуюся, що Закон добрий.
17 Deci acum nu mai sunt eu cel care o face, ci păcatul care locuiește în mine.
І це вже не я роблю, але гріх, що живе в мені.
18 Căci știu că în mine, adică în carnea mea, nu locuiește nimic bun. Căci dorința este prezentă la mine, dar nu o găsesc făcând ceea ce este bun.
Адже я знаю: у мені, тобто в моєму тілі, нічого доброго не живе, оскільки бажання робити добро є, але виконувати його не можу.
19 Căci binele pe care-l doresc, nu-l fac; dar răul pe care nu-l doresc, pe acela îl practic.
Бо не роблю добра, яке хочу, але роблю зло, якого я не хочу робити.
20 Dar dacă ceea ce nu doresc, fac, nu mai sunt eu cel care face, ci păcatul care locuiește în mine.
Тож якщо я роблю те, чого не хочу, це вже не я роблю, а гріх, який живе в мені.
21 Găsesc deci legea că, în timp ce eu doresc să fac binele, răul este prezent.
Отже, я знаходжу такий закон: коли я хочу робити добро, зло завжди поруч зі мною.
22 Căci eu mă bucur de legea lui Dumnezeu după cele lăuntrice,
Бо за внутрішньою людиною я насолоджуюся Божим Законом,
23 dar văd în mădularele mele o lege diferită, care se luptă împotriva legii minții mele și mă aduce în captivitate sub legea păcatului care este în mădularele mele.
але бачу, що в моєму тілі діє інший закон, який бореться проти закону мого розуму й робить мене в’язнем закону гріха, який є в моєму тілі.
24 Ce om nenorocit sunt eu! Cine mă va izbăvi din trupul acestei morți?
Нещасна я людина! Хто врятує мене від цього смертного тіла?
25 Mulțumesc lui Dumnezeu prin Isus Hristos, Domnul nostru! Așadar, cu mintea, eu însumi slujesc legii lui Dumnezeu, dar cu carnea, legii păcatului.
Тож [нехай буде] подяка Богові через Ісуса Христа, нашого Господа! Отже, своїм розумом я є служителем Закону Божого, а тілом – закону гріха.
