Romani 7
1 Sau nu știți voi, fraților, căci vorbesc cu oameni care cunosc Legea, că Legea stăpânește asupra omului cât trăiește el?
Or are ye ignorant, brethren (for I speak to men who know the law), that the law hath dominion over a man for so long time as he liveth?
2 Căci femeia care are un soț este legată prin lege de soț cât trăiește el, dar dacă soțul moare, ea este eliberată de legea soțului.
For the woman that hath a husband is bound by law to the husband while he liveth; but if the husband die, she is discharged from the law of the husband.
3 Deci, dacă, cât timp trăiește soțul, ea se unește cu un alt bărbat, ar fi numită adulteră. Dar dacă soțul moare, ea este eliberată de legea soțului, astfel că nu este adulteră, deși este unită cu un alt bărbat.
So then if, while the husband liveth, she be joined to another man, she shall be called an adulteress: but if the husband die, she is free from the law, so that she is no adulteress, though she be joined to another man.
4 Așadar, frații mei, și voi ați fost făcuți morți față de Lege prin trupul lui Hristos, ca să vă uniți cu altul, cu Cel înviat din morți, ca să producem roade pentru Dumnezeu.
Wherefore, my brethren, ye also were made dead to the law through the body of Christ; that ye should be joined to another, [even] to him who was raised from the dead, that we might bring forth fruit unto God.
5 Căci, atunci când eram în carne, patimile păcătoase care erau prin lege lucrau în membrele noastre pentru a produce roade spre moarte.
For when we were in the flesh, the sinful passions, which were through the law, wrought in our members to bring forth fruit unto death.
6 Dar acum am fost eliberați de Lege, după ce am murit față de cea în care eram ținuți, astfel încât slujim în noutatea duhului, și nu în vechimea literei.
But now we have been discharged from the law, having died to that wherein we were held; so that we serve in newness of the spirit, and not in oldness of the letter.
7 Ce vom spune atunci? Este legea păcat? Să nu fie niciodată! Cu toate acestea, nu aș fi cunoscut păcatul decât prin lege. Căci nu aș fi cunoscut pofta dacă legea nu ar fi spus: “Să nu poftești”.
What shall we say then? Is the law sin? God forbid. Howbeit, I had not known sin, except through the law: for I had not known coveting, except the law had said, Thou shalt not covet:
8 Dar păcatul, găsind prilej prin poruncă, a produs în mine tot felul de pofte. Căci, în afara legii, păcatul este mort.
but sin, finding occasion, wrought in me through the commandment all manner of coveting: for apart from the law sin [is] dead.
9 În afară de Lege, am fost odată viu, dar când a venit porunca, păcatul a reînviat și am murit.
And I was alive apart from the law once: but when the commandment came, sin revived, and I died;
10 Porunca, care era pentru viață, am aflat că este pentru moarte;
and the commandment, which [was] unto life, this I found [to be] unto death:
11 căci păcatul, găsind prilej prin poruncă, m-a înșelat și prin ea m-a omorât.
for sin, finding occasion, through the commandment beguiled me, and through it slew me.
12 De aceea, Legea este cu adevărat sfântă și porunca sfântă, dreaptă și bună.
So that the law is holy, and the commandment holy, and righteous, and good.
13 Deci ceea ce este bun a devenit pentru mine moarte? Să nu fie niciodată! Dar păcatul, ca să se arate că este păcat, producea moarte în mine prin ceea ce este bun, pentru ca prin poruncă păcatul să devină peste măsură de păcătos.
Did then that which is good become death unto me? God forbid. But sin, that it might be shown to be sin, by working death to me through that which is good; —that through the commandment sin might become exceeding sinful.
14 Căci știm că Legea este spirituală, dar eu sunt trupesc, vândut sub păcat.
For we know that the law is spiritual: but I am carnal, sold under sin.
15 Căci nu înțeleg ce fac. Căci nu practic ceea ce doresc să fac, ci ceea ce urăsc, aceea fac.
For that which I do I know not: for not what I would, that do I practise; but what I hate, that I do.
16 Dar dacă ceea ce nu doresc, aceea fac, consimt Legii că este bună.
But if what I would not, that I do, I consent unto the law that it is good.
17 Deci acum nu mai sunt eu cel care o face, ci păcatul care locuiește în mine.
So now it is no more I that do it, but sin which dwelleth in me.
18 Căci știu că în mine, adică în carnea mea, nu locuiește nimic bun. Căci dorința este prezentă la mine, dar nu o găsesc făcând ceea ce este bun.
For I know that in me, that is, in my flesh, dwelleth no good thing: for to will is present with me, but to do that which is good [is] not.
19 Căci binele pe care-l doresc, nu-l fac; dar răul pe care nu-l doresc, pe acela îl practic.
For the good which I would I do not: but the evil which I would not, that I practise.
20 Dar dacă ceea ce nu doresc, fac, nu mai sunt eu cel care face, ci păcatul care locuiește în mine.
But if what I would not, that I do, it is no more I that do it, but sin which dwelleth in me.
21 Găsesc deci legea că, în timp ce eu doresc să fac binele, răul este prezent.
I find then the law, that, to me who would do good, evil is present.
22 Căci eu mă bucur de legea lui Dumnezeu după cele lăuntrice,
For I delight in the law of God after the inward man:
23 dar văd în mădularele mele o lege diferită, care se luptă împotriva legii minții mele și mă aduce în captivitate sub legea păcatului care este în mădularele mele.
but I see a different law in my members, warring against the law of my mind, and bringing me into captivity under the law of sin which is in my members.
24 Ce om nenorocit sunt eu! Cine mă va izbăvi din trupul acestei morți?
Wretched man that I am! who shall deliver me out of the body of this death?
25 Mulțumesc lui Dumnezeu prin Isus Hristos, Domnul nostru! Așadar, cu mintea, eu însumi slujesc legii lui Dumnezeu, dar cu carnea, legii păcatului.
I thank God through Jesus Christ our Lord. So then I of myself with the mind, indeed, serve the law of God; but with the flesh the law of sin.
