Romani 14
1 Acceptați acum pe cel slab în credință, dar nu pentru certuri de păreri.
yo jano. adR^iDhavishvAsastaM yuShmAkaM sa NginaM kuruta kintu sandehavichArArthaM nahi|
2 Un om are credință să mănânce de toate, dar cel care este slab mănâncă numai legume.
yato niShiddhaM kimapi khAdyadravyaM nAsti, kasyachijjanasya pratyaya etAdR^isho vidyate kintvadR^iDhavishvAsaH kashchidaparo janaH kevalaM shAkaM bhu NktaM|
3 Să nu-l disprețuiască cel care mănâncă pe cel care nu mănâncă. Cel care nu mănâncă să nu-l judece pe cel care mănâncă, pentru că Dumnezeu l-a acceptat.
tarhi yo janaH sAdhAraNaM dravyaM bhu Nkte sa visheShadravyabhoktAraM nAvajAnIyAt tathA visheShadravyabhoktApi sAdhAraNadravyabhoktAraM doShiNaM na kuryyAt, yasmAd Ishvarastam agR^ihlAt|
4 Cine sunteți voi care judecați pe robul altuia? În fața propriului său stăpân stă sau cade. Da, el va fi făcut să stea în picioare, căci Dumnezeu are puterea de a-l face să stea în picioare.
he paradAsasya dUShayitastvaM kaH? nijaprabhoH samIpe tena padasthena padachyutena vA bhavitavyaM sa cha padastha eva bhaviShyati yata IshvarastaM padasthaM karttuM shaknoti|
5 Un om consideră că o zi este mai importantă. Altul apreciază fiecare zi la fel. Fiecare să fie pe deplin sigur în mintea sa.
apara ncha kashchijjano dinAd dinaM visheShaM manyate kashchittu sarvvANi dinAni samAnAni manyate, ekaiko janaH svIyamanasi vivichya nishchinotu|
6 Cine prăznuiește ziua, o prăznuiește pentru Domnul, iar cine nu prăznuiește ziua, nu o prăznuiește pentru Domnul. Cel care mănâncă, mănâncă pentru Domnul, căci mulțumește lui Dumnezeu. Cel care nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă, și îi mulțumește lui Dumnezeu.
yo janaH ki nchana dinaM visheShaM manyate sa prabhubhaktyA tan manyate, yashcha janaH kimapi dinaM visheShaM na manyate so. api prabhubhaktyA tanna manyate; apara ncha yaH sarvvANi bhakShyadravyANi bhu Nkte sa prabhubhaktayA tAni bhu Nkte yataH sa IshvaraM dhanyaM vakti, yashcha na bhu Nkte so. api prabhubhaktyaiva na bhu njAna IshvaraM dhanyaM brUte|
7 Căci niciunul dintre noi nu trăiește pentru sine și niciunul nu moare pentru sine.
aparam asmAkaM kashchit nijanimittaM prANAn dhArayati nijanimittaM mriyate vA tanna;
8 Căci dacă trăim, trăim pentru Domnul. Sau dacă murim, murim pentru Domnul. Așadar, dacă trăim sau murim, suntem ai Domnului.
kintu yadi vayaM prANAn dhArayAmastarhi prabhunimittaM dhArayAmaH, yadi cha prANAn tyajAmastarhyapi prabhunimittaM tyajAmaH, ataeva jIvane maraNe vA vayaM prabhorevAsmahe|
9 Căci pentru aceasta Hristos a murit, a înviat și a trăit din nou, ca să fie Domnul celor morți și al celor vii.
yato jIvanto mR^itAshchetyubhayeShAM lokAnAM prabhutvaprAptyarthaM khrIShTo mR^ita utthitaH punarjIvitashcha|
10 Dar tu, de ce judeci pe fratele tău? Sau tu, de ce îl disprețuiești pe fratele tău? Căci toți vom sta în fața scaunului de judecată al lui Hristos.
kintu tvaM nijaM bhrAtaraM kuto dUShayasi? tathA tvaM nijaM bhrAtaraM kutastuchChaM jAnAsi? khrIShTasya vichArasiMhAsanasya sammukhe sarvvairasmAbhirupasthAtavyaM;
11 Căci este scris: , “Pe viața Mea, zice Domnul, orice genunchi se va pleca înaintea Mea. Orice limbă va mărturisi lui Dumnezeu”.”
yAdR^ishaM likhitam Aste, pareshaH shapathaM kurvvan vAkyametat purAvadat| sarvvo janaH samIpe me jAnupAtaM kariShyati| jihvaikaikA tatheshasya nighnatvaM svIkariShyati|
12 Astfel, fiecare dintre noi va da socoteală de sine lui Dumnezeu.
ataeva IshvarasamIpe. asmAkam ekaikajanena nijA kathA kathayitavyA|
13 De aceea să nu ne mai judecăm unii pe alții, ci să judecăm mai degrabă aceasta: să nu pună nimeni piedică fratelui său și nici prilej de cădere.
itthaM sati vayam adyArabhya parasparaM na dUShayantaH svabhrAtu rvighno vyAghAto vA yanna jAyeta tAdR^ishImIhAM kurmmahe|
14 Știu și sunt încredințat în Domnul Isus că nimic nu este necurat de la sine; numai că pentru cel ce consideră ceva necurat, pentru el este necurat.
kimapi vastu svabhAvato nAshuchi bhavatItyahaM jAne tathA prabhunA yIshukhrIShTenApi nishchitaM jAne, kintu yo jano yad dravyam apavitraM jAnIte tasya kR^ite tad apavitram Aste|
15 Totuși, dacă din pricina mâncării fratele tău este mâhnit, nu mai umblați în dragoste. Nu distruge cu mâncarea ta pe cel pentru care a murit Hristos.
ataeva tava bhakShyadravyeNa tava bhrAtA shokAnvito bhavati tarhi tvaM bhrAtaraM prati premnA nAcharasi| khrIShTo yasya kR^ite svaprANAn vyayitavAn tvaM nijena bhakShyadravyeNa taM na nAshaya|
16 Atunci nu lăsați ca binele vostru să fie defăimat,
aparaM yuShmAkam uttamaM karmma ninditaM na bhavatu|
17 căci Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt.
bhakShyaM peya ncheshvararAjyasya sAro nahi, kintu puNyaM shAntishcha pavitreNAtmanA jAta Anandashcha|
18 Căci cel ce slujește lui Hristos în aceste lucruri este plăcut lui Dumnezeu și aprobat de oameni.
etai ryo janaH khrIShTaM sevate, sa eveshvarasya tuShTikaro manuShyaishcha sukhyAtaH|
19 Așadar, să urmăm lucrurile care duc la pace și lucrurile prin care ne putem edifica unii pe alții.
ataeva yenAsmAkaM sarvveShAM parasparam aikyaM niShThA cha jAyate tadevAsmAbhi ryatitavyaM|
20 Nu răsturnați lucrarea lui Dumnezeu de dragul mâncării. Într-adevăr, toate lucrurile sunt curate, însă este rău pentru acel om care creează o piedică prin mâncare.
bhakShyArtham Ishvarasya karmmaNo hAniM mA janayata; sarvvaM vastu pavitramiti satyaM tathApi yo jano yad bhuktvA vighnaM labhate tadarthaM tad bhadraM nahi|
21 Este bine să nu mănânci carne, să nu bei vin și să nu faci nimic prin care fratele tău să se poticnească, să fie jignit sau să slăbească.
tava mAMsabhakShaNasurApAnAdibhiH kriyAbhi ryadi tava bhrAtuH pAdaskhalanaM vighno vA chA nchalyaM vA jAyate tarhi tadbhojanapAnayostyAgo bhadraH|
22 Aveți credință? Ai credință în fața lui Dumnezeu. Fericit este cel care nu se judecă pe sine însuși în ceea ce aprobă.
yadi tava pratyayastiShThati tarhIshvarasya gochare svAntare taM gopaya; yo janaH svamatena svaM doShiNaM na karoti sa eva dhanyaH|
23 Dar cel care se îndoiește este condamnat dacă mănâncă, pentru că nu este din credință; și tot ce nu este din credință este păcat.
kintu yaH kashchit saMshayya bhu Nkte. arthAt na pratItya bhu Nkte, sa evAvashyaM daNDArho bhaviShyati, yato yat pratyayajaM nahi tadeva pApamayaM bhavati|
