Romani 11
1 Întreb atunci: A respins Dumnezeu pe poporul Său? Fie ca niciodată să nu fie așa! Căci și eu sunt israelit, descendent al lui Avraam, din seminția lui Beniamin.
Λέγω λοιπόν, Μήπως απέρριψεν ο Θεός τον λαόν αυτού; Μη γένοιτο· διότι και εγώ Ισραηλίτης είμαι, εκ σπέρματος Αβραάμ, εκ φυλής Βενιαμίν.
2 Dumnezeu nu și-a respins poporul său, pe care l-a cunoscut dinainte. Sau nu știți ce spune Scriptura despre Ilie? Cum îl imploră el pe Dumnezeu împotriva lui Israel:
Δεν απέρριψεν ο Θεός τον λαόν αυτού, τον οποίον προεγνώρισεν. Η δεν εξεύρετε τι λέγει η γραφή περί του Ηλία; πως ομιλεί προς τον Θεόν κατά του Ισραήλ, λέγων·
3 “Doamne, ei au ucis pe profeții Tăi. Au dărâmat altarele Tale. Eu am rămas singur, iar ei îmi caută viața”.
Κύριε, τους προφήτας σου εθανάτωσαν και τα θυσιαστήριά σου κατέσκαψαν, και εγώ εναπελείφθην μόνος, και ζητούσι την ψυχήν μου.
4 Dar cum îi răspunde Dumnezeu? “Mi-am rezervat șapte mii de oameni care nu și-au plecat genunchiul în fața lui Baal.”
Αλλά τι αποκρίνεται προς αυτόν ο Θεός; Αφήκα εις εμαυτόν επτά χιλιάδας ανδρών, οίτινες δεν έκλιναν γόνυ εις τον Βάαλ.
5 Tot așa, și în acest timp prezent există o rămășiță, potrivit alegerii harului.
Ούτω λοιπόν και επί του παρόντος καιρού απέμεινε κατάλοιπόν τι κατ' εκλογήν χάριτος.
6 Și dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altfel, harul nu mai este har. Dar dacă este din fapte, nu mai este har; altfel fapta nu mai este faptă.
Εάν δε κατά χάριν, δεν είναι πλέον εξ έργων· επειδή τότε η χάρις δεν γίνεται πλέον χάρις. Εάν δε εξ έργων, δεν είναι πλέον χάρις· επειδή το έργον δεν είναι πλέον έργον.
7 Și atunci, ce se întâmplă? Ceea ce caută Israel, nu a obținut, ci au obținut-o cei aleși, iar ceilalți s-au împietrit.
Τι λοιπόν; Ο Ισραήλ δεν επέτυχεν εκείνο το οποίον ζητεί, οι εκλεκτοί όμως επέτυχον· οι δε λοιποί ετυφλώθησαν,
8 După cum este scris: “Dumnezeu le-a dat un duh de stupoare, ochi ca să nu vadă și urechi ca să nu audă, până în ziua de azi”.
καθώς είναι γεγραμμένον· Έδωκεν εις αυτούς ο Θεός πνεύμα νυσταγμού, οφθαλμούς διά να μη βλέπωσι και ώτα διά να μη ακούωσιν, έως της σήμερον ημέρας.
9 David spune, “Masa lor să se facă o cursă, o capcană, o piatră de poticnire și o pedeapsă pentru ei.
Και ο Δαβίδ λέγει· Ας γείνη η τράπεζα αυτών εις παγίδα και εις βρόχον και εις σκάνδαλον και εις ανταπόδομα εις αυτούς·
10 Să li se întunece ochii, ca să nu vadă. Întotdeauna țineți-le spatele îndoit.”
ας σκοτισθώσιν οι οφθαλμοί αυτών διά να μη βλέπωσι, και τον νώτον αυτών διαπαντός κύρτωσον.
11 Întreb, deci, dacă s-au împiedicat ca să cadă? Să nu se întâmple niciodată! Dar, prin căderea lor, mântuirea a ajuns la neamuri, ca să le provoace gelozia.
Λέγω λοιπόν, Μήπως έπταισαν διά να πέσωσι; Μη γένοιτο· αλλά διά της πτώσεως αυτών έγεινεν η σωτηρία εις τα έθνη, διά να κινήση αυτούς εις ζηλοτυπίαν.
12 Or, dacă căderea lor este bogăția lumii și pierderea lor este bogăția neamurilor, cu cât mai mult plinătatea lor!
Και εάν η πτώσις αυτών ήναι πλούτος του κόσμου και ελάττωσις αυτών πλούτος των εθνών, πόσω μάλλον το πλήρωμα αυτών;
13 Căci Eu vă vorbesc vouă, care sunteți neamuri. De vreme ce, fiind apostol al neamurilor, îmi slăvesc slujba,
Διότι προς εσάς τα έθνη λέγω, Εφ' όσον μεν είμαι εγώ απόστολος των εθνών, την διακονίαν μου δοξάζω,
14 dacă, prin orice mijloc, pot să provoc la gelozie pe cei din carnea mea și să salvez pe unii dintre ei.
ίσως κινήσω εις ζηλοτυπίαν αυτούς, οίτινες είναι σαρξ μου και σώσω τινάς εξ αυτών.
15 Căci, dacă respingerea lor este împăcarea lumii, ce ar fi acceptarea lor, dacă nu viața din morți?
Διότι εάν η αποβολή αυτών ήναι φιλίωσις του κόσμου, τι θέλει είσθαι η πρόσληψις αυτών ειμή ζωή εκ νεκρών;
16 Dacă cel dintâi fruct este sfânt, la fel este și masa. Dacă rădăcina este sfântă, și ramurile sunt sfinte.
Και εάν η ζύμη ήναι αγία, είναι και το φύραμα· και εάν η ρίζα ήναι αγία, είναι και οι κλάδοι.
17 Dar dacă unele dintre ramuri au fost rupte, iar tu, fiind un măslin sălbatic, ai fost altoit printre ele și ai devenit părtaș cu ele la rădăcina și la bogăția măslinului,
Αλλ' εάν τινές των κλάδων απεκόπησαν, συ δε αγριελαία ούσα ενεκεντρίσθης μεταξύ αυτών και έγεινες συγκοινωνός της ρίζης και της παχύτητος της ελαίας,
18 nu te lăuda cu ramurile. Dar dacă te lauzi, adu-ți aminte că nu tu susții rădăcina, ci rădăcina te susține pe tine.
μη κατακαυχάσαι εναντίον των κλάδων· εάν δε κατακαυχάσαι, συ δεν βαστάζεις την ρίζαν, αλλ' η ρίζα σε.
19 Veți spune atunci: “Ramurile au fost rupte, ca să fiu altoit eu”.
Θέλεις ειπεί λοιπόν· Απεκόπησαν οι κλάδοι, διά να εγκεντρισθώ εγώ.
20 Adevărat; prin necredința lor au fost rupte, iar voi stați în picioare prin credința voastră. Nu fiți îngâmfați, ci temători;
Καλώς· διά την απιστίαν απεκόπησαν, συ δε διά της πίστεως ίστασαι· μη υψηλοφρόνει, αλλά φοβού·
21 căci dacă Dumnezeu nu a cruțat ramurile naturale, nici pe voi nu vă va cruța.
διότι εάν ο Θεός δεν εφείσθη τους φυσικούς κλάδους, πρόσεχε μήπως δεν φεισθή μηδέ σε.
22 Vedeți, așadar, bunătatea și severitatea lui Dumnezeu. Față de cei care au căzut, severitate; dar față de voi, bunătate, dacă rămâneți în bunătatea lui; altfel, și voi veți fi stârpiți.
Ιδέ λοιπόν την χρηστότητα και την αυστηρότητα του Θεού, επί μεν τους πεσόντας την αυστηρότητα, επί σε δε την χρηστότητα, εάν επιμείνης εις την χρηστότητα· διότι άλλως και συ θέλεις αποκοπή.
23 Și ei, dacă nu vor continua în necredința lor, vor fi altoiți, căci Dumnezeu este în stare să-i altoiască din nou.
Και εκείνοι δε, εάν δεν επιμείνωσιν εις την απιστίαν, θέλουσιν εγκεντρισθή· διότι δυνατός είναι ο Θεός πάλιν να εγκεντρίση αυτούς.
24 Căci dacă voi ați fost tăiați din ceea ce este prin natură un măslin sălbatic și ați fost altoiți, contrar naturii, într-un măslin bun, cu cât mai mult aceștia, care sunt ramurile naturale, vor fi altoiți în propriul lor măslin?
Επειδή εάν συ απεκόπης από της φυσικής αγριελαίας και παρά φύσιν ενεκεντρίσθης εις καλλιελαίαν, πόσω μάλλον ούτοι οι φυσικοί θέλουσιν εγκεντρισθή εις την ιδίαν αυτών ελαίαν.
25 Căci nu voiesc, fraților, să nu cunoașteți taina aceasta, ca să nu fiți înțelepți în închipuirile voastre: că Israel a suferit o împietrire parțială, până ce va veni plinătatea neamurilor,
Διότι δεν θέλω να αγνοήτε, αδελφοί, το μυστήριον τούτο, διά να μη υψηλοφρονήτε, ότι τύφλωσις κατά μέρος έγεινεν εις τον Ισραήλ, εωσού εισέλθη το πλήρωμα των εθνών,
26 și tot Israelul va fi mântuit. Așa cum este scris, “Din Sion va ieși Eliberatorul, și va îndepărta nelegiuirea din Iacov.
και ούτω πας ο Ισραήλ θέλει σωθή, καθώς είναι γεγραμμένον· Θέλει ελθεί εκ Σιών ο λυτρωτής και θέλει αποστρέψει τας ασεβείας από του Ιακώβ·
27 Acesta este legământul Meu cu ei, când le voi șterge păcatele.”
Και αύτη είναι η παρ' εμού διαθήκη προς αυτούς, Όταν αφαιρέσω τας αμαρτίας αυτών.
28 În ceea ce privește Buna Vestire, ei sunt vrăjmași din pricina voastră. Dar în ceea ce privește alegerea, ei sunt iubiți din cauza părinților.
Κατά μεν το ευαγγέλιον, είναι εχθροί διά σας, κατά δε την εκλογήν αγαπητοί διά τους πατέρας.
29 Căci darurile și chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile.
Διότι ανεπίδεκτα μεταμελείας είναι τα χαρίσματα και η πρόσκλησις του Θεού.
30 Căci, după cum voi, în trecut, ați fost neascultători față de Dumnezeu, dar acum ați obținut îndurare prin neascultarea lor,
Διότι καθώς και σεις ηπειθήσατέ ποτέ εις τον Θεόν, τώρα όμως ηλεήθητε εν τη απειθεία τούτων,
31 tot așa și aceștia au fost neascultători, pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să obțină și ei îndurare.
ούτω και ούτοι ηπείθησαν τώρα εν τω υμετέρω ελέει, διά να ελεηθώσι και αυτοί·
διότι ο Θεός συνέκλεισε τους πάντας εις την απείθειαν, διά να ελεήση τους πάντας. (eleēsē g1653)
33 O, adâncul bogăției înțelepciunii și a cunoștinței lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neîntrecute sunt căile Lui, care nu pot fi trasate!
Ω βάθος πλούτου και σοφίας και γνώσεως Θεού. Πόσον ανεξερεύνητοι είναι αι κρίσεις αυτού και ανεξιχνίαστοι αι οδοί αυτού.
34 Căci cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost consilierul lui?”
Διότι τις εγνώρισε τον νούν του Κυρίου; ή τις έγεινε σύμβουλος αυτού;
35 “Sau cine i-a dat mai întâi, și i se va restitui din nou?”
ή τις έδωκε τι πρώτος εις αυτόν, διά να γείνη εις αυτόν ανταπόδοσις;
