< Apocalipsa 7 >
1 După aceea am văzut patru îngeri care stăteau în picioare la cele patru colțuri ale pământului și care țineau cele patru vânturi ale pământului, ca să nu mai sufle nici un vânt pe pământ, nici pe mare, nici pe vreun copac.
2 Am văzut un alt înger care se înălța de la răsăritul soarelui, având pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare către cei patru îngeri cărora le fusese dat să facă rău pământului și mării,
3 spunând: “Nu faceți rău nici pământului, nici mării, nici copacilor, până când nu le vom pune pe frunțile lor sigiliul robilor Dumnezeului nostru!”
4 Am auzit numărul celor care au fost pecetluiți: o sută patruzeci și patru de mii, pecetluiți din fiecare seminție a copiilor lui Israel:
5 Din seminția lui Iuda, douăsprezece mii au fost pecetluiți, din seminția lui Ruben, douăsprezece mii, din seminția lui Gad, douăsprezece mii,
6 din seminția lui Așer douăsprezece mii, din seminția lui Neftali, douăsprezece mii, din seminția lui Manase, douăsprezece mii,
7 din seminția lui Simeon, douăsprezece mii, din seminția lui Levi, douăsprezece mii, din seminția lui Isahar, douăsprezece mii,
8 din seminția lui Zabulon douăsprezece mii, din seminția lui Iosif, douăsprezece mii, și din seminția lui Beniamin, douăsprezece mii au fost pecetluiți.
9 După acestea, m-am uitat și iată o mulțime mare, pe care nimeni nu o putea număra, din toate neamurile și din toate semințiile, popoarele și limbile, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie și înaintea Mielului, îmbrăcați în haine albe, cu ramuri de palmier în mâini.
10 Ei strigau cu glas tare, zicând: “Mântuirea fie a Dumnezeului nostru, care șade pe tron, și a Mielului!”
11 Toți îngerii stăteau în picioare în jurul scaunului de domnie, bătrânii și cele patru făpturi vii; și, căzând cu fața la pământ înaintea scaunului de domnie, s-au închinat lui Dumnezeu,
12 zicând: “Amin! Binecuvântare, glorie, înțelepciune, mulțumire, onoare, putere și tărie să fie pentru Dumnezeul nostru în vecii vecilor! Amin.” (aiōn )
13 Unul din bătrâni a luat cuvântul și mi-a zis: “Aceștia care sunt îmbrăcați în haine albe, cine sunt și de unde au venit?”
14 I-am spus: “Stăpâne, tu știi.” El mi-a spus: “Aceștia sunt cei care au ieșit din marea suferință. Ei și-au spălat veșmintele și le-au albit în sângele Mielului.
15 De aceea, ei sunt înaintea tronului lui Dumnezeu și îi slujesc zi și noapte în templul lui. Cel care șade pe tron își va întinde cortul peste ei.
16 Ei nu vor mai fi niciodată flămânzi sau însetați. Soarele nu va bate peste ei, nici căldura,
17 căci Mielul care este în mijlocul tronului îi paște și îi conduce la izvoare de ape dătătoare de viață. Și Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.”
