Apocalipsa 16

1 Am auzit un glas puternic din templu, care zicea celor șapte îngeri: “Duceți-vă și vărsați pe pământ cele șapte potire ale mâniei lui Dumnezeu!”.

2 Cel dintâi s-a dus și a vărsat cupa lui pe pământ, care a devenit o rană dureroasă și neplăcută pentru oamenii care aveau semnul fiarei și care se închinau chipului ei.

3 Al doilea înger a vărsat cupa sa în mare, și s-a făcut sânge ca de mort. Orice ființă vie din mare a murit.

4 Al treilea a vărsat cupa sa în râuri și în izvoare de apă, și acestea s-au făcut sânge.

5 Am auzit pe îngerul apelor spunând: “Drept ești Tu, care ești și care erai, Sfinte, pentru că ai judecat aceste lucruri.

6 Căci ei au vărsat sângele sfinților și al profeților, iar tu le-ai dat să bea sânge. Ei merită acest lucru”.

7 Am auzit altarul zicând: “Da, Doamne Dumnezeule, Atotputernicul, adevărate și drepte sunt judecățile Tale!”.

8 Al patrulea și-a vărsat cupa pe soare și i s-a dat să ardă pe oameni cu foc.

9 Oamenii au fost arși de o căldură mare, iar oamenii au hulit numele lui Dumnezeu, care are putere asupra acestor plăgi. Ei nu s-au pocăit și nu i-au dat slavă.

10 Al cincilea și-a vărsat cupa pe scaunul de domnie al fiarei, și împărăția ei s-a întunecat. Și-au ros limbile din cauza durerilor,

11 și au hulit pe Dumnezeul cerului din cauza durerilor și a rănilor lor. Și totuși nu s-au pocăit de faptele lor.

12 Al șaselea și-a vărsat cupa pe râul cel mare, Eufrat. A secat apele lui, ca să fie pregătită calea pentru împărații care vor veni de la răsăritul soarelui.

13 Am văzut ieșind din gura balaurului, din gura fiarei și din gura falsului profet, trei duhuri necurate, ceva asemănător cu broaștele;

14 pentru că sunt duhuri de demoni, care fac semne și care merg la regii întregului pământ locuit, ca să-i adune pentru războiul din ziua aceea mare a lui Dumnezeu cel Atotputernic.

15 “Iată, vin ca un hoț. Ferice de cel care veghează și își păstrează hainele, ca să nu umble gol și să nu i se vadă rușinea.”

16 El i-a adunat în locul care se numește în ebraică “Harmaghedon”.

17 Al șaptelea și-a vărsat cupa în aer. Un glas puternic a ieșit din templul cerului, de pe tron, spunând: “S-a făcut!”.

18 Au fost fulgere, sunete și tunete; și a fost un cutremur mare, cum nu s-a mai întâmplat de când există oameni pe pământ — un cutremur atât de mare și atât de puternic.

19 Marele oraș a fost împărțit în trei părți și cetățile națiunilor au căzut. Babilonul cel mare a fost amintit în ochii lui Dumnezeu, ca să-i dea paharul cu vinul de foc al mâniei Lui.

20 Toate insulele au fugit, și munții nu au mai fost găsiți.

21 Grindină mare, de greutatea unui talant, a căzut din cer peste oameni. Oamenii l-au hulit pe Dumnezeu din cauza plăgii grindinei, căci această plagă a fost extrem de gravă.