Apocalipsa 14

1 Am văzut și iată Mielul stând în picioare pe muntele Sionului, și împreună cu El un număr de o sută patruzeci și patru de mii, care aveau numele Lui și numele Tatălui Său scris pe frunțile lor.

I vidjeh, i gle, jagnje stajaše na gori Sionskoj, i s njim sto i èetrdeset i èetiri hiljade, koji imahu ime oca njegova napisano na èelima svojima.

2 Am auzit din cer un sunet ca un zgomot de ape multe și ca un tunet mare. Sunetul pe care l-am auzit era ca al harpiștilor care cântă la harpele lor.

I èuh glas s neba kao glas voda mnogijeh, i kao glas groma velikoga; i èuh glas gudaèa koji guðahu u gusle svoje.

3 Ei cântă o cântare nouă înaintea tronului, înaintea celor patru ființe vii și a bătrânilor. Nimeni nu putea să învețe cântecul, în afară de cei o sută patruzeci și patru de mii, cei care fuseseră răscumpărați de pe pământ.

I pjevahu kao novu pjesmu pred prijestolom i pred èetiri životinje i pred starješinama; i niko ne mogaše nauèiti pjesme, osim onijeh sto i èetrdeset i èetiri hiljade koji su otkupljeni sa zemlje.

4 Aceștia sunt cei care nu au fost spurcați cu femei, căci sunt fecioare. Aceștia sunt cei care îl urmează pe Miel oriunde merge. Aceștia au fost răscumpărați de Isus dintre oameni, cele dintâi roade pentru Dumnezeu și pentru Miel.

Ovo su koji se ne opoganiše sa ženama, jer su djevstvenici, oni idu za jagnjetom kud god ono poðe. Ovi su kupljeni od ljudi prvenci Bogu i jagnjetu.

5 În gura lor nu s-a găsit nici o minciună, căci sunt ireproșabili.

I u njihovijem ustima ne naðe se prijevara, jer su bez mane pred prijestolom Božijim.

6 Și am văzut un înger care zbura din mijlocul cerului și care avea o veste veșnică, pe care trebuia să o vestească celor ce locuiesc pe pământ, oricărui neam, seminție, limbă și popor. (aiōnios g166)

I vidjeh drugoga anðela gdje leti posred neba, koji imaše vjeèno jevanðelje da objavi onima koji žive na zemlji, i svakome plemenu i jeziku i koljenu i narodu. (aiōnios g166)

7 El a spus cu glas tare: “Temeți-vă de Domnul și dați-i slavă, căci a venit ceasul judecății Lui. Adorați-l pe cel care a făcut cerul, pământul, marea și izvoarele de apă!”.

I govoraše velikijem glasom: bojte se Boga, i podajte mu slavu, jer doðe èas suda njegova; i poklonite se onome koji je stvorio nebo i zemlju i more i izvore vodene.

8 Și a urmat un al doilea înger, care a zis: “A căzut Babilonul cel mare, care a făcut toate neamurile să bea din vinul mâniei desfrânării lui.”

I drugi anðeo za njim ide govoreæi: pade, pade Vavilon grad veliki: jer otrovnijem vinom kurvarstva svojega napoji sve narode.

9 Un alt înger, al treilea, i-a urmat și a zis cu glas mare: “Dacă cineva se închină fiarei și chipului ei și primește un semn pe frunte sau pe mână,

I treæi anðeo za njim ide govoreæi glasom velikijem: ko se god pokloni zvijeri i ikoni njezinoj, i primi žig na èelo svoje ili na ruku svoju,

10 va bea și el din vinul mâniei lui Dumnezeu, care este pregătit neamestecat în paharul mâniei Lui. El va fi chinuit cu foc și sulf în prezența sfinților îngeri și în prezența Mielului.

I on æe piti od vina gnjeva Božijega, koje je nepomiješano utoèeno u èašu gnjeva njegova, i biæe muèen ognjem i sumporom pred anðelima svetima i pred jagnjetom.

11 Fumul chinului lor se va ridica în vecii vecilor. Nu au odihnă zi și noapte, cei care se închină fiarei și chipului ei și oricine primește semnul numelui ei. (aiōn g165)

I dim muèenja njihova izlaziæe va vijek vijeka; i neæe imati mira dan i noæ koji se poklanjaju zvijeri i ikoni njezinoj, i koji primaju žig imena njezina. (aiōn g165)

12 Aici este perseverența sfinților, a celor ce păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.”

Ovdje je trpljenje svetijeh, koji drže zapovijesti Božije i vjeru Isusovu.

13 Și am auzit o voce din ceruri care zicea: “Scrie: “Fericiți cei ce mor în Domnul de acum înainte!””. “Da”, spune Duhul Sfânt, “ca să se odihnească de munca lor, căci lucrările lor îi însoțesc”.

I èuh glas s neba gdje mi govori: napiši: blago mrtvima koji umiru u Gospodu otsad. Da, govori Duh, da poèinu od trudova svojijeh; jer djela njihova idu za njima.

14 M-am uitat și am văzut un nor alb și, pe nor, un om șezând ca un fiu de om, având pe cap o cunună de aur și în mână o seceră ascuțită.

I vidjeh, i gle, oblak bijel, i na oblaku sjeðaše kao sin èovjeèij, i imaše na glavi svojoj krunu zlatnu, i u ruci svojoj srp oštar.

15 Un alt înger a ieșit din templu și a strigat cu glas tare către cel care ședea pe nor: “Trimite secera și seceră, căci a venit ceasul secerișului, căci secerișul pământului este copt!”

I drugi anðeo iziðe iz crkve vièuæi velikijem glasom onome što sjedi na oblaku: zamahni srpom svojijem i žnji, jer doðe vrijeme da se žnje, jer se osuši žito zemaljsko.

16 Cel care ședea pe nor a împins secera în pământ, și pământul a fost secerat.

I onaj što sjeðaše na oblaku baci srp svoj na zemlju, i požnjevena bi zemlja.

17 Un alt înger a ieșit din templul care este în cer. Avea și el o seceră ascuțită.

I drugi anðeo iziðe iz crkve što je na nebu, i imaše i on kosijer oštar.

18 Un alt înger a ieșit din altar, cel care are putere asupra focului, și a strigat cu glas mare către cel care avea secera ascuțită, zicând: “Trimite secera ta ascuțită și culege ciorchinii viței de vie de pe pământ, căci strugurii pământului sunt pe deplin coapte!”

I drugi anðeo iziðe iz oltara, koji imaše oblast nad ognjem, i povika s velikom vikom onome koji imaše kosijer oštri, govoreæi: zamahni kosijerom svojijem oštrijem, i odreži grožðe vinograda zemaljskoga; jer veæ sazreše puca njegova.

19 Îngerul și-a înfipt secera în pământ, a cules strugurii de pe pământ și i-a aruncat în marea presă de vin a mâniei lui Dumnezeu.

I baci anðeo kosijer svoj na zemlju, i obra vinograd zemaljski, i metnu u kacu velikoga gnjeva Božijega.

20 Presa de vin a fost călcată în afara cetății, și sângele a ieșit din ea până la frâiele cailor, până la o mie șase sute de stadii.

I otoèi se kaca izvan grada, i iziðe krv iz kace tja do uzda konjma hiljadu i šest stotina potrkališta.