Matei 22
1 Isus, răspunzând, le-a vorbit iarăși în pilde, zicând:
Καὶ ἀποκριθεὶς ὁ Ἰησοῦς πάλιν εἶπεν ἐν παραβολαῖς αὐτοῖς λέγων,
2 “Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut un ospăț de nuntă pentru fiul său
Ὡμοιώθη ἡ βασιλεία τῶν οὐρανῶν ἀνθρώπῳ βασιλεῖ, ὅστις ἐποίησεν γάμους τῷ υἱῷ αὐτοῦ·
3 și a trimis pe slujitorii săi să cheme pe cei invitați la nuntă, dar aceștia n-au vrut să vină.
καὶ ἀπέστειλεν τοὺς δούλους αὐτοῦ καλέσαι τοὺς κεκλημένους εἰς τοὺς γάμους, καὶ οὐκ ἤθελον ἐλθεῖν.
4 A trimis din nou alți slujitori, spunând: “Spuneți-le celor care sunt invitați: “Iată, am pregătit cina mea. Vitele și îngrășămintele mele sunt ucise și toate lucrurile sunt gata. Veniți la ospățul de nuntă!””'”.
πάλιν ἀπέστειλεν ἄλλους δούλους λέγων, Εἴπατε τοῖς κεκλημένοις, Ἰδοὺ τὸ ἄριστόν μου ἡτοίμακα, οἱ ταῦροί μου καὶ τὰ σιτιστὰ τεθυμένα, καὶ πάντα ἕτοιμα· δεῦτε εἰς τοὺς γάμους.
5 Dar ei au luat totul în derâdere și au plecat, unul la ferma lui, altul la marfa lui;
οἱ δὲ ἀμελήσαντες ἀπῆλθον, ὃς μὲν εἰς τὸν ἴδιον ἀγρόν, ὃς δὲ ἐπὶ τὴν ἐμπορίαν αὐτοῦ·
6 iar ceilalți i-au înșfăcat slujitorii, i-au tratat cu rușine și i-au ucis.
οἱ δὲ λοιποὶ κρατήσαντες τοὺς δούλους αὐτοῦ ὕβρισαν καὶ ἀπέκτειναν.
7 Când a auzit asta, regele s-a înfuriat și și-a trimis armatele, i-a nimicit pe acei ucigași și le-a ars cetatea.
ὁ δὲ βασιλεὺς ὠργίσθη καὶ πέμψας τὰ στρατεύματα αὐτοῦ ἀπώλεσεν τοὺς φονεῖς ἐκείνους, καὶ τὴν πόλιν αὐτῶν ἐνέπρησεν.
8 Și a zis robilor săi: “Nunta este gata, dar cei ce au fost invitați nu au fost vrednici.
τότε λέγει τοῖς δούλοις αὐτοῦ, Ὁ μὲν γάμος ἕτοιμός ἐστιν, οἱ δὲ κεκλημένοι οὐκ ἦσαν ἄξιοι.
9 Duceți-vă, așadar, la intersecțiile drumurilor și, pe câți veți găsi, invitați-i la nuntă'.
πορεύεσθε οὖν ἐπὶ τὰς διεξόδους τῶν ὁδῶν, καὶ ὅσους ἐὰν εὕρητε, καλέσατε εἰς τοὺς γάμους.
10 Slujitorii aceia au ieșit pe drumuri și au adunat pe câți au găsit, atât pe cei răi, cât și pe cei buni. Nunta s-a umplut de invitați.
καὶ ἐξελθόντες οἱ δοῦλοι ἐκεῖνοι εἰς τὰς ὁδοὺς συνήγαγον πάντας ὅσους εὗρον, πονηρούς τε καὶ ἀγαθούς· καὶ ἐπλήσθη ὁ γάμος ἀνακειμένων.
11 Dar când a intrat regele să vadă oaspeții, a văzut acolo un om care nu avea haine de nuntă,
εἰσελθὼν δὲ ὁ βασιλεὺς θεάσασθαι τοὺς ἀνακειμένους εἶδεν ἐκεῖ ἄνθρωπον οὐκ ἐνδεδυμένον ἔνδυμα γάμου·
12 și l-a întrebat: “Prietene, cum ai intrat aici fără haine de nuntă?” El a rămas fără cuvinte.
καὶ λέγει αὐτῷ, Ἑταῖρε, πῶς εἰσῆλθες ὧδε μὴ ἔχων ἔνδυμα γάμου; ὁ δὲ ἐφιμώθη.
13 Atunci regele a zis slujitorilor: “Legați-l de mâini și de picioare, luați-l și aruncați-l în întunericul de afară. Acolo va fi plânsul și scrâșnitul dinților”.
τότε ὁ βασιλεὺς εἶπεν τοῖς διακόνοις, Δήσαντες αὐτοῦ πόδας καὶ χεῖρας ἐκβάλετε αὐτὸν εἰς τὸ σκότος τὸ ἐξώτερον· ἐκεῖ ἔσται ὁ κλαυθμὸς καὶ ὁ βρυγμὸς τῶν ὀδόντων.
14 Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.”
πολλοὶ γάρ εἰσιν κλητοί, ὀλίγοι δὲ ἐκλεκτοί.
15 Atunci fariseii s-au dus și s-au sfătuit cum să-l prindă în discuția lui.
Τότε πορευθέντες οἱ Φαρισαῖοι συμβούλιον ἔλαβον ὅπως αὐτὸν παγιδεύσωσιν ἐν λόγῳ.
16 Și au trimis la el pe ucenicii lor și pe Irodieni, zicând: “Învățătorule, știm că ești cinstit și că înveți calea lui Dumnezeu cu adevărat, indiferent pe cine înveți, pentru că nu ești părtinitor față de nimeni.
καὶ ἀποστέλλουσιν αὐτῷ τοὺς μαθητὰς αὐτῶν μετὰ τῶν Ἡρωδιανῶν λέγοντας, Διδάσκαλε, οἴδαμεν ὅτι ἀληθὴς εἶ καὶ τὴν ὁδὸν τοῦ θεοῦ ἐν ἀληθείᾳ διδάσκεις, καὶ οὐ μέλει σοι περὶ οὐδενός, οὐ γὰρ βλέπεις εἰς πρόσωπον ἀνθρώπων.
17 Spuneți-ne, așadar, ce credeți? Este sau nu legitim să plătim impozite Cezarului?”
εἰπὲ οὖν ἡμῖν, τί σοι δοκεῖ; ἔξεστιν δοῦναι κῆνσον Καίσαρι, ἢ οὔ;
18 Dar Isus, înțelegând răutatea lor, a zis: “Pentru ce Mă încercați, fățarnicilor?
γνοὺς δὲ ὁ Ἰησοῦς τὴν πονηρίαν αὐτῶν εἶπεν, Τί με πειράζετε, ὑποκριταί;
19 Arătați-Mi banii de impozit.” I-au adus un denar.
ἐπιδείξατέ μοι τὸ νόμισμα τοῦ κήνσου. οἱ δὲ προσήνεγκαν αὐτῷ δηνάριον.
20 Și i-a întrebat: “Al cui este chipul acesta și inscripția aceasta?”
καὶ λέγει αὐτοῖς, Τίνος ἡ εἰκὼν αὕτη καὶ ἡ ἐπιγραφή;
21 Ei i-au zis: “Al Cezarului”. Apoi le-a zis: “Dați deci Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”.
λέγουσιν αὐτῷ, Καίσαρος. Τότε λέγει αὐτοῖς, Ἀπόδοτε οὖν τὰ Καίσαρος Καίσαρι, καὶ τὰ τοῦ θεοῦ τῷ θεῷ.
22 Când au auzit, s-au mirat, L-au lăsat și au plecat.
καὶ ἀκούσαντες ἐθαύμασαν, καὶ ἀφέντες αὐτὸν ἀπῆλθαν.
23 În ziua aceea au venit la El saducheii, care zic că nu există înviere. L-au întrebat
Ἐν ἐκείνῃ τῇ ἡμέρᾳ προσῆλθον αὐτῷ Σαδδουκαῖοι λέγοντες μὴ εἶναι ἀνάστασιν, καὶ ἐπηρώτησαν αὐτὸν
24 și i-au zis: “Învățătorule, Moise a zis: “Dacă un om moare fără să aibă copii, fratele său să se căsătorească cu femeia lui și să ridice urmași fratelui său.
λέγοντες, Διδάσκαλε, Μωυσῆς εἶπεν, Ἐάν τις ἀποθάνῃ μὴ ἔχων τέκνα, ἐπιγαμβρεύσει ὁ ἀδελφὸς αὐτοῦ τὴν γυναῖκα αὐτοῦ, καὶ ἀναστήσει σπέρμα τῷ ἀδελφῷ αὐτοῦ.
25 Or, erau cu noi șapte frați. Cel dintâi s-a căsătorit și a murit și, neavând urmași, și-a lăsat soția fratelui său.
ἦσαν δὲ παρ᾽ ἡμῖν ἑπτὰ ἀδελφοί· καὶ ὁ πρῶτος γήμας, ἐτελεύτησεν, καὶ μὴ ἔχων σπέρμα ἀφῆκεν τὴν γυναῖκα αὐτοῦ τῷ ἀδελφῷ αὐτοῦ.
26 La fel, și al doilea, și al treilea, până la al șaptelea.
ὁμοίως καὶ ὁ δεύτερος καὶ ὁ τρίτος, ἕως τῶν ἑπτά.
27 După ei toți, femeia a murit.
ὕστερον δὲ πάντων ἀπέθανεν [καὶ] ἡ γυνή.
28 La înviere, așadar, a cui va fi soția dintre cei șapte? Căci toți au avut-o.”
ἐν τῇ ἀναστάσει οὖν τίνος τῶν ἑπτὰ ἔσται γυνή; πάντες γὰρ ἔσχον αὐτήν.
29 Dar Isus le-a răspuns: “Vă înșelați, căci nu cunoașteți Scripturile și nu știți puterea lui Dumnezeu.
ἀποκριθεὶς δὲ ὁ Ἰησοῦς εἶπεν αὐτοῖς, Πλανᾶσθε μὴ εἰδότες τὰς γραφὰς μηδὲ τὴν δύναμιν τοῦ θεοῦ.
30 Căci la înviere nu se căsătoresc și nici nu sunt dați în căsătorie, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în ceruri.
ἐν γὰρ τῇ ἀναστάσει οὔτε γαμοῦσιν οὔτε γαμίζονται, ἀλλ᾽ ὡς ἄγγελοι ἐν τῷ οὐρανῷ εἰσιν.
31 Dar, în ce privește învierea morților, nu ați citit ce v-a spus Dumnezeu, când a zis:
περὶ δὲ τῆς ἀναστάσεως τῶν νεκρῶν οὐκ ἀνέγνωτε τὸ ῥηθὲν ὑμῖν ὑπὸ τοῦ θεοῦ λέγοντος,
32 “Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov”? Dumnezeu nu este Dumnezeul morților, ci al celor vii.”
Ἐγώ εἰμι ὁ θεὸς Ἀβραὰμ καὶ ὁ θεὸς Ἰσαὰκ καὶ ὁ θεὸς Ἰακώβ; οὐκ ἔστιν ὁ θεὸς νεκρῶν, ἀλλὰ ζώντων.
33 Când au auzit mulțimile, au rămas uimite de învățătura lui.
καὶ ἀκούσαντες οἱ ὄχλοι ἐξεπλήσσοντο ἐπὶ τῇ διδαχῇ αὐτοῦ.
34 Dar fariseii, auzind că i-a redus la tăcere pe saduchei, s-au adunat.
Οἱ δὲ Φαρισαῖοι ἀκούσαντες ὅτι ἐφίμωσεν τοὺς Σαδδουκαίους, συνήχθησαν ἐπὶ τὸ αὐτό,
35 Unul dintre ei, un avocat, i-a pus o întrebare, punându-l la încercare.
καὶ ἐπηρώτησεν εἷς ἐξ αὐτῶν νομικὸς πειράζων αὐτόν,
36 “Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?”
Διδάσκαλε, ποία ἐντολὴ μεγάλη ἐν τῷ νόμῳ;
37 Isus i-a zis: “Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și din tot cugetul tău.
ὁ δὲ ἔφη αὐτῷ, Ἀγαπήσεις κύριον τὸν θεόν σου, ἐν ὅλῃ τῇ καρδίᾳ σου, καὶ ἐν ὅλῃ τῇ ψυχῇ σου, καὶ ἐν ὅλῃ τῇ διανοίᾳ σου.
38 Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă.
αὕτη ἐστὶν ἡ μεγάλη καὶ πρώτη ἐντολή.
39 A doua, la fel, este aceasta: “Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”.
δευτέρα δὲ ὁμοία αὐτῇ, Ἀγαπήσεις τὸν πλησίον σου ὡς σεαυτόν.
40 Toată Legea și profeții depind de aceste două porunci.”
ἐν ταύταις ταῖς δυσὶν ἐντολαῖς ὅλος ὁ νόμος κρέμαται καὶ οἱ προφῆται.
41 Pe când se adunaseră fariseii, Isus le-a pus o întrebare,
Συνηγμένων δὲ τῶν Φαρισαίων ἐπηρώτησεν αὐτοὺς ὁ Ἰησοῦς
42 și le-a zis: “Ce credeți voi despre Hristos? Al cui fiu este El?” I-au spus: “De David”.
λέγων, Τί ὑμῖν δοκεῖ περὶ τοῦ χριστοῦ; τίνος υἱός ἐστιν; λέγουσιν αὐτῷ, Τοῦ Δαυείδ.
43 El le-a zis: “Cum deci David, în Duhul Sfânt, Îl numește Domn, zicând,
λέγει αὐτοῖς, Πῶς οὖν Δαυεὶδ ἐν πνεύματι καλεῖ αὐτὸν κύριον; λέγων,
44 “Domnul a zis Domnului meu, stai la dreapta mea, până când voi face din vrăjmașii tăi un scăunel pentru picioarele tale”?
Εἶπεν κύριος τῷ κυρίῳ μου, Κάθου ἐκ δεξιῶν μου ἕως ἂν θῶ τοὺς ἐχθρούς σου ὑποκάτω τῶν ποδῶν σου;
45 “Dacă David îl numește Domn, cum este el fiul său?”
εἰ οὖν Δαυεὶδ καλεῖ αὐτὸν κύριον, πῶς υἱὸς αὐτοῦ ἐστιν;
46 Nimeni n-a putut să-i răspundă nimic și nimeni n-a îndrăznit să-i mai pună vreo întrebare din ziua aceea.
καὶ οὐδεὶς ἐδύνατο ἀποκριθῆναι αὐτῷ λόγον· οὐδὲ ἐτόλμησέν τις ἀπ᾽ ἐκείνης τῆς ἡμέρας ἐπερωτῆσαι αὐτὸν οὐκέτι.
