Matei 20
1 “Căci Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om, stăpânul unei gospodării, care a ieșit dis-de-dimineață să angajeze lucrători pentru via sa.
svargarAjyam etAdR^ishA kenachid gR^ihasyena samaM, yo. atiprabhAte nijadrAkShAkShetre kR^iShakAn niyoktuM gatavAn|
2 După ce s-a înțeles cu muncitorii pentru un denar pe zi, i-a trimis în via sa.
pashchAt taiH sAkaM dinaikabhR^itiM mudrAchaturthAMshaM nirUpya tAn drAkShAkShetraM prerayAmAsa|
3 A ieșit pe la ora trei și a văzut pe alții care stăteau degeaba în piață.
anantaraM praharaikavelAyAM gatvA haTTe katipayAn niShkarmmakAn vilokya tAnavadat,
4 Și le-a zis: “Mergeți și voi în vie și vă voi da ce este drept. Și ei au plecat.
yUyamapi mama drAkShAkShetraM yAta, yuShmabhyamahaM yogyabhR^itiM dAsyAmi, tataste vavrajuH|
5 A ieșit iarăși pe la ceasul al șaselea și al nouălea și a făcut la fel.
punashcha sa dvitIyatR^itIyayoH praharayo rbahi rgatvA tathaiva kR^itavAn|
6 Pe la ceasul al unsprezecelea a ieșit și a găsit pe alții care stăteau degeaba. El i-a întrebat: “De ce stați aici toată ziua degeaba?”.
tato daNDadvayAvashiShTAyAM velAyAM bahi rgatvAparAn katipayajanAn niShkarmmakAn vilokya pR^iShTavAn, yUyaM kimartham atra sarvvaM dinaM niShkarmmANastiShThatha?
7 Ei I-au răspuns: “Pentru că nimeni nu ne-a angajat. “El le-a zis: “Mergeți și voi în vie și veți primi tot ce este drept”.
te pratyavadan, asmAn na kopi karmamaNi niyuMkte| tadAnIM sa kathitavAn, yUyamapi mama drAkShAkShetraM yAta, tena yogyAM bhR^itiM lapsyatha|
8 “Când s-a făcut seară, stăpânul viei a zis administratorului său: “Cheamă lucrătorii și dă-le plata, de la cel din urmă până la cel dintâi”.
tadanantaraM sandhyAyAM satyAM saeva drAkShAkShetrapatiradhyakShaM gadivAn, kR^iShakAn AhUya sheShajanamArabhya prathamaM yAvat tebhyo bhR^itiM dehi|
9 “Când au venit cei care fuseseră angajați pe la ora unsprezece, au primit fiecare câte un denar.
tena ye daNDadvayAvasthite samAyAtAsteShAm ekaiko jano mudrAchaturthAMshaM prApnot|
10 Când au venit cei dintâi, au presupus că vor primi mai mult; și, de asemenea, și ei au primit fiecare câte un denar.
tadAnIM prathamaniyuktA janA AgatyAnumitavanto vayamadhikaM prapsyAmaH, kintu tairapi mudrAchaturthAMsho. alAbhi|
11 Când l-au primit, au cârtit împotriva stăpânului casei,
tataste taM gR^ihItvA tena kShetrapatinA sAkaM vAgyuddhaM kurvvantaH kathayAmAsuH,
12 zicând: “Aceștia din urmă au cheltuit un singur ceas, și tu i-ai făcut egali cu noi, care am dus povara zilei și căldura arzătoare!”.
vayaM kR^itsnaM dinaM tApakleshau soDhavantaH, kintu pashchAtAyA se janA daNDadvayamAtraM parishrAntavantaste. asmAbhiH samAnAMshAH kR^itAH|
13 Iar el a răspuns unuia dintre ei: “Prietene, nu-ți fac nici un rău. Nu v-ați înțeles cu mine pentru un denar?
tataH sa teShAmekaM pratyuvAcha, he vatsa, mayA tvAM prati kopyanyAyo na kR^itaH kiM tvayA matsamakShaM mudrAchaturthAMsho nA NgIkR^itaH?
14 Ia ceea ce este al tău și du-te. Dorința mea este să dau și acestui din urmă la fel de mult ca și ție.
tasmAt tava yat prApyaM tadAdAya yAhi, tubhyaM yati, pashchAtIyaniyuktalokAyApi tati dAtumichChAmi|
15 Nu-mi este oare permis să fac ce vreau cu ceea ce am? Sau ochiul tău este rău, pentru că eu sunt bun?”
svechChayA nijadravyavyavaharaNaM kiM mayA na karttavyaM? mama dAtR^itvAt tvayA kim IrShyAdR^iShTiH kriyate?
16 Astfel, cel din urmă va fi cel dintâi, iar cel dintâi cel din urmă. Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.”
ittham agrIyalokAH pashchatIyA bhaviShyanti, pashchAtIyajanAshchagrIyA bhaviShyanti, ahUtA bahavaH kintvalpe manobhilaShitAH|
17 Pe când se suia Isus la Ierusalim, i-a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici și, pe drum, le-a zis:
tadanantaraM yIshu ryirUshAlamnagaraM gachChan mArgamadhye shiShyAn ekAnte vabhAShe,
18 “Iată, ne suim la Ierusalim, și Fiul Omului va fi dat preoților de seamă și cărturarilor, care Îl vor condamna la moarte,
pashya vayaM yirUshAlamnagaraM yAmaH, tatra pradhAnayAjakAdhyApakAnAM kareShu manuShyaputraH samarpiShyate;
19 și-L vor da neamurilor ca să-L batjocorească, să-L biciuiască și să-L răstignească, iar a treia zi va învia.”
te cha taM hantumAj nApya tiraskR^itya vetreNa praharttuM krushe dhAtayitu nchAnyadeshIyAnAM kareShu samarpayiShyanti, kintu sa tR^itIyadivase shmashAnAd utthApiShyate|
20 Atunci mama fiilor lui Zebedei a venit la El cu fiii ei, îngenunchind și cerându-I un lucru.
tadAnIM sivadIyasya nArI svaputrAvAdAya yIshoH samIpam etya praNamya ka nchanAnugrahaM taM yayAche|
21 El a întrebat-o: “Ce vrei?” Ea i-a zis: “Poruncește ca acești doi fii ai mei să șadă, unul la dreapta Ta și altul la stânga Ta, în Împărăția Ta”.
tadA yIshustAM proktavAn, tvaM kiM yAchase? tataH sA babhAShe, bhavato rAjatve mamAnayoH sutayorekaM bhavaddakShiNapArshve dvitIyaM vAmapArshva upaveShTum Aj nApayatu|
22 Dar Isus i-a răspuns: “Nu știi ce ceri. Ești în stare să bei paharul pe care voi bea eu și să te botezi cu botezul cu care mă botez eu?” Ei i-au spus: “Noi putem”.
yIshuH pratyuvAcha, yuvAbhyAM yad yAchyate, tanna budhyate, ahaM yena kaMsena pAsyAmi yuvAbhyAM kiM tena pAtuM shakyate? aha ncha yena majjenena majjiShye, yuvAbhyAM kiM tena majjayituM shakyate? te jagaduH shakyate|
23 El le-a zis: “Voi veți bea paharul Meu și veți fi botezați cu botezul cu care sunt botezat Eu; dar șederea la dreapta și la stânga Mea nu este a Mea, ci a cui a fost pregătită de Tatăl Meu.”
tadA sa uktavAn, yuvAM mama kaMsenAvashyaM pAsyathaH, mama majjanena cha yuvAmapi majjiShyethe, kintu yeShAM kR^ite mattAtena nirUpitam idaM tAn vihAyAnyaM kamapi maddakShiNapArshve vAmapArshve cha samupaveshayituM mamAdhikAro nAsti|
24 Când au auzit cei zece, s-au mâniat pe cei doi frați.
etAM kathAM shrutvAnye dashashiShyAstau bhrAtarau prati chukupuH|
25 Dar Isus i-a chemat și le-a zis: “Știți că domnitorii neamurilor le stăpânesc și că cei mari ale lor le stăpânesc.
kintu yIshuH svasamIpaM tAnAhUya jagAda, anyadeshIyalokAnAM narapatayastAn adhikurvvanti, ye tu mahAntaste tAn shAsati, iti yUyaM jAnItha|
26 Nu va fi așa între voi; ci oricine vrea să devină mare între voi va fi robul vostru.
kintu yuShmAkaM madhye na tathA bhavet, yuShmAkaM yaH kashchit mahAn bubhUShati, sa yuShmAn seveta;
27 Oricine vrea să fie cel dintâi între voi va fi robul vostru,
yashcha yuShmAkaM madhye mukhyo bubhUShati, sa yuShmAkaM dAso bhavet|
28 așa cum Fiul Omului nu a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească și să-și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.”
itthaM manujaputraH sevyo bhavituM nahi, kintu sevituM bahUnAM paritrANamUlyArthaM svaprANAn dAtu nchAgataH|
29 Când au ieșit din Ierihon, o mare mulțime a mers după El.
anantaraM yirIhonagarAt teShAM bahirgamanasamaye tasya pashchAd bahavo lokA vavrajuH|
30 Și iată că doi orbi care stăteau pe drum, auzind că Isus trece pe acolo, au strigat: “Doamne, ai milă de noi, Fiul lui David!”
aparaM vartmapArshva upavishantau dvAvandhau tena mArgeNa yIsho rgamanaM nishamya prochchaiH kathayAmAsatuH, he prabho dAyUdaH santAna, Avayo rdayAM vidhehi|
31 Mulțimea i-a mustrat, spunându-le să tacă, dar ei au strigat și mai tare: “Doamne, ai milă de noi, Fiul lui David!”
tato lokAH sarvve tuShNImbhavatamityuktvA tau tarjayAmAsuH; tathApi tau punaruchchaiH kathayAmAsatuH he prabho dAyUdaH santAna, AvAM dayasva|
32 Isus, oprindu-se, i-a chemat și i-a întrebat: “Ce vreți să fac pentru voi?”
tadAnIM yIshuH sthagitaH san tAvAhUya bhAShitavAn, yuvayoH kR^ite mayA kiM karttarvyaM? yuvAM kiM kAmayethe?
33 Și I-au zis: “Doamne, ca să ni se deschidă ochii.”
tadA tAvuktavantau, prabho netrANi nau prasannAni bhaveyuH|
34 Isus, cuprins de compasiune, s-a atins de ochii lor; și îndată ochii lor și-au recăpătat vederea, și au mers după El.
tadAnIM yIshustau prati pramannaH san tayo rnetrANi pasparsha, tenaiva tau suvIkShA nchakrAte tatpashchAt jagmutushcha|
