< Luca 1 >
1 Deoarece mulți s-au încumetat să facă o relatare despre cele ce s-au împlinit printre noi,
2 așa cum ni le-au transmis cei care au fost de la început martori oculari și slujitori ai cuvântului,
3 mi s-a părut bine și mie, după ce am urmărit cu exactitate de la început desfășurarea tuturor lucrurilor, să-ți scriu cu rânduială, preamăritule Teofil,
4 ca să cunoști certitudinea lucrurilor în care ai fost instruit.
5 În zilele lui Irod, împăratul Iudeii, era un preot numit Zaharia, din seminția preoțească a lui Abia. El avea o soție dintre fiicele lui Aaron, și numele ei era Elisabeta.
6 Amândoi erau neprihăniți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără vină în toate poruncile și rânduielile Domnului.
7 Dar nu au avut niciun copil, pentru că Elisabeta era stearpă, iar ei amândoi erau înaintați în vârstă.
8 În timp ce el îndeplinea slujba de preot în fața lui Dumnezeu, în ordinea împărțiriisale,
9 după obiceiul slujbei de preot, îi revenea sarcina de a intra în templul Domnului și de a aduce tămâie.
10 Toată mulțimea poporului se ruga afară la ora tămâierii.
11 Și i s-a arătat un înger al Domnului, care stătea în picioare la dreapta altarului tămâiei.
12 Zaharia s-a tulburat când l-a văzut și l-a cuprins frica.
13 Dar îngerul i-a zis: “Nu te teme, Zaharia, căci cererea ta a fost ascultată. Soția ta, Elisabeta, îți va naște un fiu și îi vei pune numele Ioan.
14 Vei avea bucurie și veselie, și mulți se vor bucura de nașterea lui.
15 Căci el va fi mare înaintea Domnului și nu va bea nici vin, nici băutură tare. El va fi plin de Duhul Sfânt, încă din pântecele mamei sale.
16 El va întoarce pe mulți dintre copiii lui Israel la Domnul Dumnezeul lor.
17 El va merge înaintea lui în spiritul și cu puterea lui Ilie, “ca să întoarcă inimile părinților la copii” și pe cei neascultători la înțelepciunea celor drepți, ca să pregătească un popor pregătit pentru Domnul.”
18 Zaharia a zis îngerului: “Cum pot fi sigur de aceasta? Pentru că eu sunt bătrân, iar soția mea este foarte înaintată în vârstă.”
19 Îngerul i-a răspuns: “Eu sunt Gabriel, care stă în fața lui Dumnezeu. Am fost trimis să-ți vorbesc și să-ți aduc această veste bună.
20 Iată că vei tăcea și nu vei putea vorbi până în ziua în care se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că nu ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor.”
21 Poporul îl aștepta pe Zaharia și se mira că întârzie în templu.
22 Când a ieșit, nu a putut să le vorbească. Ei și-au dat seama că avusese o viziune în templu. El a continuat să le facă semne și a rămas mut.
23 Când s-au împlinit zilele de slujbă, a plecat la casa lui.
24 După aceste zile, Elisabeta, soția sa, a rămas însărcinată și s-a ascuns cinci luni, spunând:
25 “Așa a făcut Domnul cu mine în zilele în care s-a uitat la mine, ca să-mi îndepărteze ocara printre oameni.”
26 În luna a șasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret,
27 la o fecioară care urma să se mărite cu un bărbat numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria.
28 După ce a intrat, îngerul i-a spus: “Bucură-te, preaiubită! Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei!”
29 Dar când l-a văzut, s-a tulburat foarte tare de această vorbă și s-a gândit ce fel de salut ar putea fi acesta.
30 Îngerul i-a zis: “Nu te teme, Maria, căci ai găsit bunăvoință la Dumnezeu.
31 Iată că vei concepe în pântecele tău și vei da naștere unui fiu și-i vei pune numele “Isus”.
32 El va fi mare și va fi numit Fiul Celui Preaînalt. Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui său, David,
33 și va domni peste casa lui Iacov pentru totdeauna. Împărăția lui nu va avea sfârșit”. (aiōn )
34 Maria a zis îngerului: “Cum se poate, dacă eu sunt fecioară?”
35 Îngerul i-a răspuns: “Duhul Sfânt va veni peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea și Sfântul care se va naște din tine se va numi Fiul lui Dumnezeu.
36 Iată că și Elisabeta, ruda ta, a conceput un fiu la bătrânețe; și aceasta este luna a șasea cu cea care era numită stearpă.
37 Căci nimic din ceea ce spune Dumnezeu nu este imposibil.”
38 Și Maria a zis: “Iată roaba Domnului; să mi se facă după cuvântul Tău.” Apoi îngerul a plecat de la ea.
39 În zilele acelea, Maria s-a sculat și s-a dus în grabă în ținutul muntos, într-o cetate din Iuda,
40 a intrat în casa lui Zaharia și a salutat pe Elisabeta.
41 Când Elisabeta a auzit salutul Mariei, copilul a sărit în pântecele ei; și Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt.
42 Ea a strigat cu glas tare și a zis: “Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău!
43 De ce sunt eu atât de favorizată, încât mama Domnului meu să vină la mine?
44 Căci iată că, atunci când vocea salutului tău a ajuns la urechile mele, copilul a sărit de bucurie în pântecele meu!
45 Binecuvântată este cea care a crezut, pentru că se va împlini ceea ce i s-a spus de la Domnul!”
46 Maria a spus, “Sufletul meu slăvește pe Domnul.
47 Duhul meu s-a bucurat în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48 Căci a privit la starea umilă a robului Său. Căci iată, de acum înainte, toate generațiile mă vor numi binecuvântat.
49 Căci Cel ce este puternic a făcut lucruri mari pentru mine. Sfânt este numele lui.
50 Îndurarea Lui este din generație în generație pentru cei ce se tem de El.
51 A dat dovadă de forță cu brațul. El i-a împrăștiat pe cei mândri în închipuirea inimilor lor.
52 El a dat jos căpeteniile de pe tronurile lor, și i-a înălțat pe cei umili.
53 El a umplut de bunătăți pe cei flămânzi. El i-a trimis pe cei bogați la plimbare cu mâna goală.
54 El a ajutat pe Israel, robul Său, ca să-și aducă aminte de îndurare,
55 așa cum a vorbit părinților noștri, lui Avraam și urmașilor lui în veci.” (aiōn )
56 Maria a stat cu ea vreo trei luni și apoi s-a întors la casa ei.
57 Și s-a împlinit vremea când Elisabeta trebuia să nască și a născut un fiu.
58 Vecinii și rudele ei au auzit că Domnul și-a mărit mila față de ea și s-au bucurat împreună cu ea.
59 În ziua a opta, au venit să taie împrejur copilul; și voiau să-l numească Zaharia, după numele tatălui său.
60 Mama lui a răspuns: “Nu așa, ci se va numi Ioan”.
61 Ei i-au zis: “Nu este nimeni dintre rudele tale care să se numească așa.”
62 Și i-au făcut semne tatălui său, cum voia să-l cheme.
63 A cerut o tăbliță de scris și a scris: “Numele Lui este Ioan”. Cu toții s-au mirat.
64 Gura i s-a deschis îndată și limba i s-a eliberat și a vorbit, binecuvântând pe Dumnezeu.
65 Frica a cuprins pe toți cei care locuiau în jurul lor și toate aceste cuvinte au fost povestite în tot ținutul muntos al Iudeii.
66 Toți cei care le auzeau le strângeau în inima lor, spunând: “Ce va fi atunci copilul acesta?” Mâna Domnului era cu el.
67 Zaharia, tatăl său, s-a umplut de Duhul Sfânt și a proorocit, zicând,
68 “Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a vizitat și a răscumpărat pe poporul Său;
69 și a ridicat pentru noi un corn de mântuire în casa robului Său David.
70 (așa cum a vorbit prin gura sfinților Săi prooroci care au fost din vechime), (aiōn )
71 mântuire de vrăjmașii noștri și din mâna tuturor celor care ne urăsc;
72 pentru a arăta milă față de părinții noștri, să ne aducem aminte de legământul Său sfânt,
73 jurământul pe care l-a făcut lui Avraam, tatăl nostru,
74 să ne îngăduie ca noi, izbăviți din mâna vrăjmașilor noștri, ar trebui să-l slujească fără teamă,
75 în sfințenie și dreptate înaintea Lui în toate zilele vieții noastre.
76 Și tu, copile, vei fi numit profet al Celui Preaînalt; căci tu vei merge înaintea feței Domnului, ca să-i pregătești căile,
77 pentru a da cunoștință de mântuire poporului Său prin iertarea păcatelor lor,
78 datorită înduratei milostiviri a Dumnezeului nostru, prin care ne va vizita zorii de sus,
79 să lumineze pe cei ce stau în întuneric și în umbra morții; să ne călăuzească picioarele pe calea păcii.”
80 Copilul creștea și se întărea în duh și a stat în pustie până în ziua în care a apărut în fața lui Israel.
