Luca 9
1 A chemat laolaltă pe cei doisprezece și le-a dat putere și stăpânire asupra tuturor demonilor și să vindece bolile.
Скликавши дванадцятьох, Він дав їм силу та владу виганяти всіх демонів і зцілювати всі хвороби.
2 I-a trimis să propovăduiască Împărăția lui Dumnezeu și să vindece bolnavii.
І послав їх проповідувати Царство Боже та зцілювати хворих.
3 El le-a spus: “Nu luați nimic pentru călătoria voastră — nici toiag, nici portofel, nici pâine, nici bani. Nu aveți câte două tunici fiecare.
Він промовив до них: «Нічого не беріть у дорогу: ні палиці, ні торбини, ні хліба, ні грошей, ні двох сорочок не майте.
4 În orice casă veți intra, rămâneți acolo și plecați de acolo.
Коли ж увійдете в якийсь дім, там залишайтесь і звідти йдіть далі.
5 Toți cei care nu vă primesc, când veți pleca din cetatea aceea, scuturați-vă până și praful de pe picioare, ca mărturie împotriva lor.”
Якщо десь вас не приймуть, то, виходячи з того міста, обтрусіть пил зі своїх ніг на свідчення проти них!»
6 Și au plecat și au străbătut satele, propovăduind vestea cea bună și vindecând pretutindeni.
Вони вийшли та ходили по селах, звіщаючи Добру Звістку й зцілюючи всюди.
7 Iar Irod tetrarhul a auzit tot ce făcuse el și a fost foarte tulburat, pentru că unii spuneau că Ioan a înviat din morți,
Тетрарх Ірод почув про все, що сталося, і занепокоївся, бо дехто казав, що це Іван воскрес із мертвих;
8 alții că Ilie s-a arătat, iar alții că a înviat unul din vechii prooroci.
інші [казали], що це з’явився Ілля, а ще інші – що це один зі стародавніх пророків воскрес.
9 Irod a spus: “Eu l-am decapitat pe Ioan, dar cine este acesta despre care aud astfel de lucruri?”. A căutat să îl vadă.
Тоді Ірод сказав: «Івана я стратив, тоді хто Цей, про Кого я таке чую?» І намагався зустрітися з Ісусом.
10 Apostolii, după ce s-au întors, I-au povestit ce făcuseră. I-a luat și s-a retras deoparte, într-o regiune pustie, într-o cetate numită Betsaida.
Повернувшись, апостоли розповіли [Ісусові] про все, що зробили. Він узяв їх та відійшов у безлюдне місце біля міста, що зветься Віфсаїда.
11 Dar mulțimile, dându-și seama, l-au urmat. El i-a întâmpinat, le-a vorbit despre Împărăția lui Dumnezeu și i-a vindecat pe cei care aveau nevoie de vindecare.
Але люди, дізнавшись про це, пішли за Ним. Зустрівши їх, Він почав говорити про Царство Боже й зцілював тих, хто потребував зцілення.
12 Ziua a început să se scurgă, iar cei doisprezece au venit și i-au spus: “Trimiteți mulțimea să se ducă în satele și fermele din jur, să se cazeze și să facă rost de hrană, pentru că noi suntem aici într-un loc pustiu.”
Коли ж день схилявся до вечора, підійшли до Нього дванадцятеро й сказали: ―Відпусти людей, щоби пішли в навколишні села та хутори відпочити та знайти чогось їсти, бо ми тут у безлюдному місці.
13 Dar El le-a zis: “Dați-le voi să mănânce ceva.” Ei au spus: “Nu avem mai mult de cinci pâini și doi pești, dacă nu cumpărăm mâncare pentru toți acești oameni.”
Але Він сказав їм: ―Ви дайте їм їсти! Вони відповіли: ―Ми не маємо нічого, крім п’яти хлібів та двох рибин. Хіба що підемо й купимо їжу для всіх цих людей.
14 Căci erau cam cinci mii de oameni. El le-a spus ucenicilor săi: “Fă-i să se așeze în grupuri de câte cincizeci de persoane.”
А було там близько п’яти тисяч чоловіків. [Ісус] промовив до Своїх учнів: ―Розсадіть їх групами приблизно по п’ятдесят.
15 Ei au făcut așa și i-au pus pe toți să se așeze.
Вони так і зробили, і розсадили всіх людей.
16 El a luat cele cinci pâini și cei doi pești și, privind spre cer, le-a binecuvântat, le-a frânt și le-a dat discipolilor ca să le pună înaintea mulțimii.
Він же, узявши п’ять хлібів та дві рибини, подивився на небо, благословив їх і, розломивши, дав учням, щоб розділили між людьми.
17 Ei au mâncat și s-au săturat cu toții. Au adunat douăsprezece coșuri cu bucățile sparte care rămăseseră.
Усі їли та наситилися, і назбирали дванадцять кошиків залишків.
18 Pe când se ruga El singur, ucenicii erau lângă El și El i-a întrebat: “Cine zice mulțimea că sunt Eu?”
Одного разу, коли [Ісус] молився на самоті й разом із Ним були лише учні, Він запитав їх: ―За кого вважають Мене люди?
19 Ei au răspuns: “Ioan Botezătorul”; dar alții zic: “Ilie”, iar alții zic că a înviat unul din vechii prooroci”.
Вони відповіли: ―Одні – за Івана Хрестителя, інші – за Іллю, ще інші – за одного зі стародавніх пророків, що воскрес.
20 El le-a zis: “Dar voi cine ziceți că sunt Eu?” Petru a răspuns: “Hristosul lui Dumnezeu.”
Він же запитав: ―А ви за кого Мене вважаєте? Петро відповів: ―Ти Христос Божий!
21 Dar El i-a avertizat și le-a poruncit să nu spună nimănui acest lucru,
Тоді Він наказав їм нікому не розповідати про це.
22 zicând: “Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie lepădat de bătrâni, de preoții cei mai de seamă și de cărturari, să fie omorât și a treia zi să învieze.”
Далі додав: «Синові Людському належить багато страждати, бути відкинутим старійшинами, первосвященниками та книжниками, бути вбитим, але третього дня воскресне».
23 Și a zis tuturor: “Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.
Потім промовив до всіх: «Якщо хтось хоче йти за Мною, нехай зречеться самого себе, візьме свій хрест та щодня слідує за Мною.
24 Căci oricine vrea să-și salveze viața o va pierde, dar oricine își va pierde viața pentru Mine o va salva.
Бо хто хоче спасти своє життя, той загубить його, а хто втратить життя своє заради Мене, той спасе його.
25 Căci ce-i folosește cuiva să câștige toată lumea și să se piardă sau să se piardă pe sine însuși?
Яка користь людині, якщо здобуде весь світ, а саму себе занапастить або згубить?
26 Căci oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, de acela se va rușina Fiul Omului când va veni în slava Sa și în slava Tatălui și a sfinților îngeri.
Хто посоромиться Мене та Моїх слів, того й Син Людський посоромиться, коли прийде в славі Своїй, і Отця, і святих ангелів.
27 Dar vă spun adevărul: sunt unii dintre cei care stau aici care nu vor gusta nicidecum moartea până când nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu.”
Істинно кажу вам: деякі з присутніх тут не зазнають смерті, доки не побачать Царства Божого».
28 La vreo opt zile după aceste cuvinte, a luat cu Sine pe Petru, pe Ioan și pe Iacov și s-a suit pe munte să se roage.
А приблизно через вісім днів після цих слів, [Ісус] узяв із Собою Петра, Івана та Якова й піднявся на гору, щоб молитися.
29 În timp ce se ruga, înfățișarea feței Lui s-a schimbat, iar hainele Lui au devenit albe și orbitoare.
Під час молитви вигляд Його обличчя змінився, і одежа [стала] білою та блискучою.
30 Iată că vorbeau cu el doi bărbați, care erau Moise și Ilie,
І ось двоє чоловіків розмовляли з Ним – це були Мойсей та Ілля.
31 care s-au arătat în slavă și i-au vorbit despre plecarea pe care urma să o îndeplinească la Ierusalim.
Вони з’явились у славі та розмовляли з Ним про Його відхід, який Він мав завершити в Єрусалимі.
32 Petru și cei ce erau cu el erau îngreuiați de somn; dar, când s-au trezit, au văzut slava Lui și pe cei doi bărbați care stăteau cu El.
Петро й ті, що були з Ним, заснули, але, прокинувшись, побачили Його славу та цих двох чоловіків, які стояли з Ним.
33 Pe când se despărțeau de El, Petru i-a zis lui Isus: “Învățătorule, este bine să fim aici. Să facem trei corturi: unul pentru tine, unul pentru Moise și unul pentru Ilie”, fără să știe ce spune.
Коли вони відійшли від Нього, Петро сказав Ісусові: «Наставнику, добре нам тут бути! Зробімо три намети: один для Тебе, один для Мойсея та один для Іллі». Він не знав, що говорить.
34 Pe când zicea El aceste lucruri, un nor a venit și i-a acoperit și ei s-au temut, când au intrat în nor.
Коли він це казав, з’явилася хмара, яка накрила їх. Вони ж злякалися, коли увійшли в хмару.
35 Un glas a ieșit din nor și a zis: “Acesta este Fiul Meu preaiubit. Ascultați-l!”
З хмари промовив голос: «Це Син Мій обраний, Його слухайте!»
36 Când a venit vocea, Isus a fost găsit singur. Ei au tăcut și nu au povestit nimănui, în acele zile, nimic din ceea ce văzuseră.
Коли ж пролунав голос, Ісус залишився Сам. Вони мовчали й нікому в ті дні не казали про те, що бачили.
37 A doua zi, când s-au coborât de pe munte, o mare mulțime de oameni I-a ieșit în întâmpinare.
Наступного дня, після того, як вони зійшли з гори, великий натовп зустрів Його.
38 Și iată că un om din mulțime a strigat: “Învățătorule, te rog să te uiți la fiul meu, căci este singurul meu copil născut.
І ось один чоловік із натовпу вигукнув: ―Учителю, благаю, зглянься над моїм сином, бо він у мене єдиний.
39 Iată că un duh îl ia, strigă deodată și îl convulsionează până la spumegarea lui; și abia se depărtează de el, lovindu-l grav.
[Нечистий] дух хапає його, і він зненацька кричить, і катує його [дух] аж до піни. Насилу відходить, залишаючи його безсилим.
40 I-am rugat pe discipolii tăi să-l alunge, dar nu au putut.”
Я просив Твоїх учнів вигнати духа, але вони не змогли.
41 Isus a răspuns: “Neam necredincios și pervers, până când voi fi cu voi și voi răbda cu voi? Aduceți aici pe fiul vostru”.
Ісус у відповідь сказав: ―О роде невірний та розбещений, доки буду з вами? Доки терпітиму вас? Приведи сюди твого сина!
42 Pe când venea el încă, demonul l-a aruncat la pământ și l-a zdrobit cu putere. Dar Isus a mustrat duhul necurat, a vindecat băiatul și l-a dat înapoi tatălui său.
Коли хлопчик наближався, демон у припадку кинув його на землю, але Ісус наказав нечистому духові [відійти], зцілив дитину та віддав її батькові.
43 Toți erau uimiți de măreția lui Dumnezeu. Și, pe când toți se mirau de toate lucrurile pe care le făcea Isus, a zis ucenicilor Săi:
Усі були вражені Божою величчю. Коли всі дивувалися всьому, що робив [Ісус], Він промовив до своїх учнів:
44 “Lăsați să vă intre în urechi cuvintele acestea, căci Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor”.
«Вкладіть ці слова у ваші вуха: Син Людський буде виданий у руки людські».
45 Dar ei nu au înțeles acest cuvânt. Le era ascunsă, ca să nu o înțeleagă, și le era teamă să îl întrebe despre acest cuvânt.
Однак учні не зрозуміли цих слів: вони були приховані від них, щоб не зрозуміли їх, а спитати Його про ці слова боялися.
46 Și s-a iscat între ei o ceartă despre care dintre ei era cel mai mare.
Потім [учні] почали роздумувати між собою, хто з них найбільший.
47 Isus, pricepând rațiunile inimilor lor, a luat un copilaș, l-a pus lângă El și le-a spus:
Але Ісус, знаючи думки їхніх сердець, узяв дитину, поставив її біля Себе
48 “Oricine primește pe acest copilaș în numele Meu, pe Mine Mă primește. Oricine mă primește pe mine îl primește pe cel care m-a trimis. Căci oricine este cel mai mic dintre voi toți, acesta va fi mare”.
та промовив до них: ―Той, хто прийме цю дитину в ім’я Моє, той Мене приймає, а хто Мене приймає, приймає Того, Хто надіслав Мене. Бо хто найменший поміж вас, той найбільший.
49 Ioan a răspuns: “Învățătorule, am văzut pe cineva care scotea demoni în Numele Tău și i-am interzis, pentru că nu este de partea noastră.”
Іван відповів: ―Наставнику, ми бачили когось, хто Твоїм ім’ям виганяв демонів, та ми заборонили йому, бо він не ходить із нами.
50 Isus i-a zis: “Nu-l opri, căci cine nu este împotriva noastră, este pentru noi.”
Ісус відповів: ―Не забороняйте, бо хто не проти вас, той за вас.
51 Când se apropiau zilele în care trebuia să fie luat, el și-a pus în gând să meargă la Ierusalim
Коли наближався час Йому бути взятим на небо, Він рішуче пішов до Єрусалима.
52 și a trimis mesageri înaintea lui. Aceștia s-au dus și au intrat într-un sat al samaritenilor, ca să se pregătească pentru el.
І надіслав перед Собою вісників. Вони зайшли до одного самарянського села, щоб приготувати все для Нього.
53 Ei nu l-au primit, pentru că el călătorea cu fața îndreptată spre Ierusalim.
Але мешканці Його не прийняли, бо Він ішов до Єрусалима.
54 Când discipolii săi, Iacov și Ioan, au văzut acest lucru, au zis: “Doamne, vrei să poruncim noi să coboare foc din cer și să-i nimicească, așa cum a făcut Ilie?”
Побачивши це, учні Його, Яків та Іван, сказали: ―Господи, хочеш, ми накажемо, щоб зійшов вогонь із неба та спалив їх, як це зробив Ілля?
55 Dar El s-a întors și i-a mustrat: “Nu știți ce fel de duh sunteți.
[Ісус], обернувшись до них, заборонив їм та сказав: ―Не знаєте, якого ви духа,
56 Căci Fiul Omului nu a venit să distrugă viețile oamenilor, ci să le salveze.” S-au dus în alt sat.
бо Син Людський прийшов не губити людські душі, а спасати їх! І пішли до іншого села.
57 Pe când mergeau pe drum, un om I-a zis: “Vreau să Te urmez oriunde vei merge, Doamne.”
Коли вони йшли дорогою, хтось сказав [Ісусові]: ―Я піду за Тобою, куди б Ти не пішов!
58 Isus i-a zis: “Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-Și pună capul.”
Ісус відповів йому: ―Лисиці мають нори, птахи небесні – гнізда, а Син Людський не має, де голову прихилити.
59 Și a zis altuia: “Urmează-mă!” Dar el a spus: “Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întâi să-l îngrop pe tatăl meu”.
А іншому сказав: ―Іди за Мною! Але той відповів: ―Господи, дозволь мені спочатку піти поховати мого батька!
60 Dar Isus i-a zis: “Lasă morții să-și îngroape morții lor, iar tu du-te și vestește Împărăția lui Dumnezeu.”
Тоді [Ісус] сказав: ―Залиши мертвим ховати своїх мерців, а ти йди звіщати Царство Боже!
61 Un altul a mai zis: “Vreau să te urmez, Doamne, dar mai întâi îngăduie-mi să-mi iau rămas bun de la cei care sunt la mine acasă.”
Інший сказав: ―Господи, я піду за Тобою, але дозволь мені спочатку попрощатися з моїми домашніми!
62 Dar Isus i-a zis: “Nimeni care a pus mâna la plug și se uită înapoi nu este potrivit pentru Împărăția lui Dumnezeu.”
Ісус сказав йому: ―Ніхто з тих, хто поклав руку на плуг та озирається назад, не придатний для Царства Божого!
