< Luca 7 >
1 După ce a terminat de vorbit în auzul poporului, a intrat în Capernaum.
2 Un slujitor al unui centurion, care îi era foarte drag, era bolnav și era la un pas de moarte.
3 Când a auzit despre Isus, a trimis la el pe bătrânii iudeilor, rugându-l să vină și să-i salveze slujitorul.
4 Când au ajuns la Isus, l-au rugat insistent, spunând: “Este vrednic ca tu să faci asta pentru el,
5 pentru că el iubește neamul nostru și a zidit sinagoga noastră pentru noi”.
6 Isus a mers cu ei. Când nu mai era acum departe de casă, centurionul a trimis la el niște prieteni, spunându-i: “Doamne, nu te îngrijora, căci nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu.
7 De aceea nici eu nu m-am considerat vrednic să vin la tine; dar spune cuvântul și robul meu va fi vindecat.
8 Căci și eu sunt un om pus sub autoritate, având sub mine soldați. Îi spun acestuia: “Du-te!” și el se duce; altuia: “Vino!” și vine; iar robului meu: “Fă aceasta” și el o face”.”
9 Isus, auzind acestea, s-a mirat de el și, întorcându-se, a zis mulțimii care-L urma: “Vă spun că n-am găsit o credință atât de mare, nici în Israel.”
10 Cei care fuseseră trimiși, întorcându-se la casă, au constatat că servitorul care fusese bolnav era sănătos.
11 Curând după aceea, s-a dus într-o cetate numită Nain. Mulți dintre discipolii Săi, împreună cu o mare mulțime, au mers cu El.
12 Când s-a apropiat de poarta cetății, iată că a fost dus afară un mort, singurul fiu născut al mamei sale, care era văduvă. Mulți oameni din cetate erau cu ea.
13 Domnul, când a văzut-o, i s-a făcut milă de ea și i-a zis: “Nu plânge!”
14 S-a apropiat și s-a atins de sicriu, iar purtătorii s-au oprit. El a spus: “Tinere, îți spun: ridică-te!”.
15 Cel care era mort s-a așezat și a început să vorbească. Apoi l-a dat mamei sale.
16 Toți s-au temut și au slăvit pe Dumnezeu, zicând: “Un mare prooroc s-a ridicat printre noi!” și: “Dumnezeu a vizitat pe poporul Său!”.
17 Această veste s-a răspândit despre el în toată Iudeea și în toată regiunea înconjurătoare.
18 Ucenicii lui Ioan i-au povestit toate acestea.
19 Ioan, chemând la el doi dintre ucenicii săi, i-a trimis la Isus, zicând: “Tu ești Cel ce vine, sau trebuie să căutăm pe altul?”
20 După ce au venit la el, au spus: “Ioan Botezătorul ne-a trimis la tine, spunând: “Tu ești cel care vine, sau trebuie să căutăm pe altul?””
21 În ceasul acela a vindecat pe mulți de boli, de molime și de duhuri rele, și multora dintre cei orbi le-a dat vederea.
22 Isus le-a răspuns: “Duceți-vă și spuneți lui Ioan lucrurile pe care le-ați văzut și le-ați auzit: că orbii își primesc vederea, șchiopii umblă, leproșii sunt curățiți, surzii aud, morții înviază și săracilor li se vestește o veste bună.
23 Ferice de cel care nu găsește în mine nici un prilej de poticnire.”
24 După ce au plecat trimișii lui Ioan, a început să spună mulțimii despre Ioan: “Ce ați ieșit în pustie ca să vedeți? O trestie scuturată de vânt?
25 Dar voi ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei care sunt îmbrăcați frumos și trăiesc delicat sunt la curțile regilor.
26 Dar tu ce ai ieșit să vezi? Un profet? Da, vă spun, și chiar mai mult decât un profet.
27 Acesta este cel despre care este scris, “Iată, trimit pe mesagerul Meu înaintea feței tale, care îți va pregăti calea înaintea ta.
28 “Căci vă spun că, dintre cei născuți din femei, nu este un prooroc mai mare decât Ioan Botezătorul; dar cel mai mic în Împărăția lui Dumnezeu este mai mare decât el.”
29 Când a auzit aceasta, tot poporul și vameșii au declarat că Dumnezeu este drept, după ce a fost botezat cu botezul lui Ioan.
30 Dar fariseii și avocații au respins sfatul lui Dumnezeu, nefiind ei înșiși botezați de el.
31 Cu ce aș putea să compar pe oamenii acestui neam? Cu ce se aseamănă ei?
32 Sunt ca niște copii care stau în piață și se strigă unii pe alții, zicând: “Noi v-am cântat la cimpoi, și voi n-ați dansat”. Noi am jelit, iar voi nu ați plâns'.
33 Căci Ioan Botezătorul n-a venit nici mâncând pâine, nici bând vin, iar voi spuneți: 'Are un demon'.
34 Fiul Omului a venit mâncând și bând și voi ziceți: 'Iată un mâncăcios și un bețiv, un prieten al vameșilor și al păcătoșilor!'.
35 Înțelepciunea este îndreptățită de toți copiii ei.”
36 Unul dintre farisei l-a invitat să mănânce cu el. El a intrat în casa fariseului și s-a așezat la masă.
37 Iată că o femeie din cetate, care era păcătoasă, când a aflat că el se odihnește în casa fariseului, a adus un vas de alabastru cu unguent.
38 Stând în spate la picioarele lui, plângând, a început să îi ude picioarele cu lacrimile ei, le-a șters cu părul capului, i-a sărutat picioarele și le-a uns cu mirul.
39 Fariseul care îl invitase, văzând aceasta, și-a zis în sinea lui: “Omul acesta, dacă ar fi fost profet, și-ar fi dat seama cine și ce fel de femeie este cea care îl atinge, că este o păcătoasă.”
40 Isus i-a răspuns: “Simon, am să-ți spun ceva.” El a spus: “Învățătorule, spune mai departe”.
41 “Un creditor avea doi datornici. Unul datora cinci sute de denari, iar celălalt cincizeci.
42 Când n-au putut plăti, i-a iertat pe amândoi. Așadar, care dintre ei îl va iubi mai mult?”
43 Simon a răspuns: “Cred că pe acela pe care l-a iertat cel mai mult.” El i-a spus: “Ai judecat corect”.
44 Și, întorcându-se spre femeie, i-a zis lui Simon: “Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta și nu mi-ai dat apă pentru picioarele mele, dar ea mi-a udat picioarele cu lacrimile ei și le-a șters cu părul capului ei.
45 Tu nu mi-ai dat nici o sărutare, dar ea, de când am intrat, nu încetează să-mi sărute picioarele.
46 Tu nu mi-ai uns capul cu untdelemn, dar ea mi-a uns picioarele cu mir.
47 De aceea vă spun că păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate, pentru că a iubit mult. Dar cel căruia i se iartă puțin, iubește puțin.”
48 El i-a zis: “Păcatele tale sunt iertate”.
49 Și cei ce ședeau la masă cu El au început să se întrebe: “Cine este Acesta, care chiar iartă păcatele?”
50 El a zis femeii: “Credința ta te-a mântuit. Du-te în pace.”
