Luca 19
1 El a intrat și trecea prin Ierihon.
yadA yIshu ryirIhopuraM pravishya tanmadhyena gachChaMstadA
2 Era acolo un om cu numele Zaheu. Era un mare vameș și era bogat.
sakkeyanAmA karasa nchAyinAM pradhAno dhanavAneko
3 Încerca să vadă cine este Isus și nu putea din cauza mulțimii, pentru că era scund.
yIshuH kIdR^igiti draShTuM cheShTitavAn kintu kharvvatvAllokasaMghamadhye taddarshanamaprApya
4 A alergat mai departe și s-a urcat într-un sicomor ca să îl vadă, pentru că urma să treacă pe acolo.
yena pathA sa yAsyati tatpathe. agre dhAvitvA taM draShTum uDumbaratarumAruroha|
5 Când a ajuns în acel loc, Isus s-a uitat în sus, l-a văzut și i-a zis: “Zaheu, grăbește-te și coboară-te, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.”
pashchAd yIshustatsthAnam itvA UrddhvaM vilokya taM dR^iShTvAvAdIt, he sakkeya tvaM shIghramavaroha mayAdya tvadgehe vastavyaM|
6 El s-a grăbit, a coborât și l-a primit cu bucurie.
tataH sa shIghramavaruhya sAhlAdaM taM jagrAha|
7 Când l-au văzut, toți au murmurat, zicând: “A intrat să se cazeze la un om păcătos”.
tad dR^iShTvA sarvve vivadamAnA vaktumArebhire, sotithitvena duShTalokagR^ihaM gachChati|
8 Zacheu a stat în picioare și a zis Domnului: “Iată, Doamne, jumătate din averea mea o dau săracilor. Dacă am pretins ceva pe nedrept de la cineva, îi dau înapoi de patru ori mai mult.”
kintu sakkeyo daNDAyamAno vaktumArebhe, he prabho pashya mama yA sampattirasti tadarddhaM daridrebhyo dade, aparam anyAyaM kR^itvA kasmAdapi yadi kadApi ki nchit mayA gR^ihItaM tarhi tachchaturguNaM dadAmi|
9 Isus i-a zis: “Astăzi a venit mântuirea în casa aceasta, pentru că și el este fiu al lui Avraam.
tadA yIshustamuktavAn ayamapi ibrAhImaH santAno. ataH kAraNAd adyAsya gR^ihe trANamupasthitaM|
10 Căci Fiul Omului a venit să caute și să salveze ceea ce era pierdut.”
yad hAritaM tat mR^igayituM rakShitu ncha manuShyaputra AgatavAn|
11 Auzind ei aceste lucruri, a continuat și a spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim și ei credeau că Împărăția lui Dumnezeu se va arăta imediat.
atha sa yirUshAlamaH samIpa upAtiShThad IshvararAjatvasyAnuShThAnaM tadaiva bhaviShyatIti lokairanvabhUyata, tasmAt sa shrotR^ibhyaH punardR^iShTAntakathAm utthApya kathayAmAsa|
12 El a spus deci: “Un oarecare nobil s-a dus într-o țară îndepărtată ca să primească pentru sine o împărăție și să se întoarcă.
kopi mahAlloko nijArthaM rAjatvapadaM gR^ihItvA punarAgantuM dUradeshaM jagAma|
13 El a chemat zece slujitori de-ai săi, le-a dat zece monede de mina și le-a spus: “Faceți afaceri până când voi veni eu”.
yAtrAkAle nijAn dashadAsAn AhUya dashasvarNamudrA dattvA mamAgamanaparyyantaM vANijyaM kurutetyAdidesha|
14 Dar cetățenii lui l-au urât și au trimis un trimis după el, spunând: 'Nu vrem ca acest om să domnească peste noi'.
kintu tasya prajAstamavaj nAya manuShyamenam asmAkamupari rAjatvaM na kArayivyAma imAM vArttAM tannikaTe prerayAmAsuH|
15 După ce s-a întors, după ce a primit împărăția, a poruncit să fie chemați la el acești slujitori, cărora le dăduse banii, ca să știe ce au câștigat prin negoțul lor.
atha sa rAjatvapadaM prApyAgatavAn ekaiko jano bANijyena kiM labdhavAn iti j nAtuM yeShu dAseShu mudrA arpayat tAn AhUyAnetum Adidesha|
16 Cel dintâi a venit înaintea lui, spunând: “Doamne, mina ta a făcut încă zece mine.
tadA prathama Agatya kathitavAn, he prabho tava tayaikayA mudrayA dashamudrA labdhAH|
17 El i-a zis: “Bine ai făcut, slugă bună! Pentru că ai fost găsit credincios cu foarte puțin, vei avea autoritate peste zece cetăți'.
tataH sa uvAcha tvamuttamo dAsaH svalpena vishvAsyo jAta itaH kAraNAt tvaM dashanagarANAm adhipo bhava|
18 Al doilea a venit și a zis: “Mina ta, Doamne, a făcut cinci mine.
dvitIya Agatya kathitavAn, he prabho tavaikayA mudrayA pa nchamudrA labdhAH|
19 Și i-a zis: “Și tu vei fi peste cinci cetăți.
tataH sa uvAcha, tvaM pa nchAnAM nagarANAmadhipati rbhava|
20 Și a venit un altul, zicând: “Doamne, iată mina ta, pe care o țineam în batistă,
tatonya Agatya kathayAmAsa, he prabho pashya tava yA mudrA ahaM vastre baddhvAsthApayaM seyaM|
21 căci mă temeam de tine, pentru că ești un om exigent. Tu ridici ceea ce n-ai pus și culegi ceea ce n-ai semănat'.
tvaM kR^ipaNo yannAsthApayastadapi gR^ihlAsi, yannAvapastadeva cha Chinatsi tatohaM tvatto bhItaH|
22 El i-a zis: “Din gura ta te voi judeca, rob rău, din gura ta te voi judeca! Știai că sunt un om exigent, că iau ce nu am pus și culeg ce nu am semănat.
tadA sa jagAda, re duShTadAsa tava vAkyena tvAM doShiNaM kariShyAmi, yadahaM nAsthApayaM tadeva gR^ihlAmi, yadahaM nAvapa ncha tadeva Chinadmi, etAdR^ishaH kR^ipaNohamiti yadi tvaM jAnAsi,
23 Atunci de ce nu mi-ai depus banii la bancă și, la venirea mea, aș fi putut câștiga dobândă?”
tarhi mama mudrA baNijAM nikaTe kuto nAsthApayaH? tayA kR^ite. aham Agatya kusIdena sArddhaM nijamudrA aprApsyam|
24 El a zis celor care stăteau de față: “Luați-i mina și dați-o celui care are zece mine.
pashchAt sa samIpasthAn janAn Aj nApayat asmAt mudrA AnIya yasya dashamudrAH santi tasmai datta|
25 “I-au zis: “Doamne, are zece mine!”.
te prochuH prabho. asya dashamudrAH santi|
26 “Căci Eu vă spun că oricui are, i se va da mai mult; dar celui care nu are, i se va lua chiar și ceea ce are.
yuShmAnahaM vadAmi yasyAshraye vaddhate. adhikaM tasmai dAyiShyate, kintu yasyAshraye na varddhate tasya yadyadasti tadapi tasmAn nAyiShyate|
27 Dar aduceți aici pe vrăjmașii mei care n-au vrut să domnesc peste ei și ucideți-i înaintea mea.””
kintu mamAdhipatitvasya vashatve sthAtum asammanyamAnA ye mama ripavastAnAnIya mama samakShaM saMharata|
28 După ce a spus acestea, a plecat înainte, urcând la Ierusalim.
ityupadeshakathAM kathayitvA sogragaH san yirUshAlamapuraM yayau|
29 Când S-a apropiat de Betfaghe și de Betania, pe muntele care se numește Măslinul, a trimis pe doi dintre ucenicii Săi,
tato baitphagIbaithanIyAgrAmayoH samIpe jaitunAdrerantikam itvA shiShyadvayam ityuktvA preShayAmAsa,
30 zicând: “Mergeți în satul de dincolo, în care, când veți intra, veți găsi legat un mânz pe care nimeni nu a șezut vreodată. Dezlegați-l și aduceți-l.
yuvAmamuM sammukhasthagrAmaM pravishyaiva yaM kopi mAnuShaH kadApi nArohat taM garddabhashAvakaM baddhaM drakShyathastaM mochayitvAnayataM|
31 Dacă vă întreabă cineva: “De ce îl dezlegi?”, spuneți-i: “Domnul are nevoie de el”.”
tatra kuto mochayathaH? iti chet kopi vakShyati tarhi vakShyathaH prabheratra prayojanam Aste|
32 Cei trimiși s-au dus și au găsit lucrurile așa cum le spusese.
tadA tau praritau gatvA tatkathAnusAreNa sarvvaM prAptau|
33 Pe când dezlegau mânzul, stăpânii lui i-au întrebat: “De ce dezlegați mânzul?”
gardabhashAvakamochanakAle tatvAmina UchuH, gardabhashAvakaM kuto mochayathaH?
34 Ei au răspuns: “Domnul are nevoie de el.”
tAvUchatuH prabhoratra prayojanam Aste|
35 Apoi l-au adus la Isus. Și-au aruncat mantiile pe mânz și l-au așezat pe Isus pe ele.
pashchAt tau taM gardabhashAvakaM yIshorantikamAnIya tatpR^iShThe nijavasanAni pAtayitvA tadupari yIshumArohayAmAsatuH|
36 Pe când mergea, ei și-au întins mantiile pe drum.
atha yAtrAkAle lokAH pathi svavastrANi pAtayitum Arebhire|
37 Pe când se apropia de El, la coborârea de pe Muntele Măslinilor, toată mulțimea ucenicilor a început să se bucure și să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră,
aparaM jaitunAdrerupatyakAm itvA shiShyasaMghaH pUrvvadR^iShTAni mahAkarmmANi smR^itvA,
38 zicând: “Binecuvântat este Împăratul care vine în numele Domnului! Pace în ceruri și glorie în cele mai înalte!”.
yo rAjA prabho rnAmnAyAti sa dhanyaH svarge kushalaM sarvvochche jayadhvani rbhavatu, kathAmetAM kathayitvA sAnandam uchairIshvaraM dhanyaM vaktumArebhe|
39 Unii dintre fariseii din mulțime I-au zis: “Învățătorule, mustră pe ucenicii Tăi!”
tadA lokAraNyamadhyasthAH kiyantaH phirUshinastat shrutvA yIshuM prochuH, he upadeshaka svashiShyAn tarjaya|
40 El le-a răspuns: “Vă spun că, dacă acestea ar tăcea, pietrele ar striga.”
sa uvAcha, yuShmAnahaM vadAmi yadyamI nIravAstiShThanti tarhi pAShANA uchaiH kathAH kathayiShyanti|
41 Când s-a apropiat, a văzut cetatea și a plâns din cauza ei,
pashchAt tatpurAntikametya tadavalokya sAshrupAtaM jagAda,
42 zicând: “Dacă ai fi știut astăzi ce este al păcii tale! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.
hA hA chet tvamagre. aj nAsyathAH, tavAsminneva dine vA yadi svama Ngalam upAlapsyathAH, tarhyuttamam abhaviShyat, kintu kShaNesmin tattava dR^iShTeragocharam bhavati|
43 Căci vor veni zile când vrăjmașii tăi vor ridica o baricadă împotriva ta, te vor înconjura, te vor strânge din toate părțile și
tvaM svatrANakAle na mano nyadhatthA iti heto ryatkAle tava ripavastvAM chaturdikShu prAchIreNa veShTayitvA rotsyanti
44 te vor trânti la pământ pe tine și pe copiii tăi din tine. Nu vor lăsa în tine piatră peste piatră, pentru că nu ai știut timpul vizitei tale.”
bAlakaiH sArddhaM bhUmisAt kariShyanti cha tvanmadhye pAShANaikopi pAShANopari na sthAsyati cha, kAla IdR^isha upasthAsyati|
45 El a intrat în Templu și a început să alunge pe cei ce cumpărau și vindeau în el,
atha madhyemandiraM pravishya tatratyAn krayivikrayiNo bahiShkurvvan
46 zicându-le: “Este scris: “Casa Mea este o casă de rugăciune”, iar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari!”.
avadat madgR^ihaM prArthanAgR^ihamiti lipirAste kintu yUyaM tadeva chairANAM gahvaraM kurutha|
47 El învăța în fiecare zi în Templu, dar preoții cei mai de seamă, cărturarii și cei mai de seamă din popor căutau să-L nimicească.
pashchAt sa pratyahaM madhyemandiram upadidesha; tataH pradhAnayAjakA adhyApakAH prAchInAshcha taM nAshayituM chicheShTire;
48 Nu găseau ce să facă, căci tot poporul se agăța de fiecare cuvânt pe care-l spunea.
kintu tadupadeshe sarvve lokA niviShTachittAH sthitAstasmAt te tatkarttuM nAvakAshaM prApuH|
