Luca 19
1 El a intrat și trecea prin Ierihon.
And entering in, he walked through Jericho.
2 Era acolo un om cu numele Zaheu. Era un mare vameș și era bogat.
And behold, there was a man named Zacheus, who was the chief of the publicans, and he was rich.
3 Încerca să vadă cine este Isus și nu putea din cauza mulțimii, pentru că era scund.
And he sought to see Jesus who he was, and he could not for the crowd, because he was low of stature.
4 A alergat mai departe și s-a urcat într-un sicomor ca să îl vadă, pentru că urma să treacă pe acolo.
And running before, he climbed up into a sycamore tree, that he might see him; for he was to pass that way.
5 Când a ajuns în acel loc, Isus s-a uitat în sus, l-a văzut și i-a zis: “Zaheu, grăbește-te și coboară-te, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.”
And when Jesus was come to the place, looking up, he saw him, and said to him: Zacheus, make haste and come down; for this day I must abide in thy house.
6 El s-a grăbit, a coborât și l-a primit cu bucurie.
And he made haste and came down; and received him with joy.
7 Când l-au văzut, toți au murmurat, zicând: “A intrat să se cazeze la un om păcătos”.
And when all saw it, they murmured, saying, that he was gone to be a guest with a man that was a sinner.
8 Zacheu a stat în picioare și a zis Domnului: “Iată, Doamne, jumătate din averea mea o dau săracilor. Dacă am pretins ceva pe nedrept de la cineva, îi dau înapoi de patru ori mai mult.”
But Zacheus standing, said to the Lord: Behold, Lord, the half of my goods I give to the poor; and if I have wronged any man of any thing, I restore him fourfold.
9 Isus i-a zis: “Astăzi a venit mântuirea în casa aceasta, pentru că și el este fiu al lui Avraam.
Jesus said to him: This day is salvation come to this house, because he also is a son of Abraham.
10 Căci Fiul Omului a venit să caute și să salveze ceea ce era pierdut.”
For the Son of man is come to seek and to save that which was lost.
11 Auzind ei aceste lucruri, a continuat și a spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim și ei credeau că Împărăția lui Dumnezeu se va arăta imediat.
As they were hearing these things, he added and spoke a parable, because he was nigh to Jerusalem, and because they thought that the kingdom of God should immediately be manifested.
12 El a spus deci: “Un oarecare nobil s-a dus într-o țară îndepărtată ca să primească pentru sine o împărăție și să se întoarcă.
He said therefore: A certain nobleman went into a far country, to receive for himself a kingdom, and to return.
13 El a chemat zece slujitori de-ai săi, le-a dat zece monede de mina și le-a spus: “Faceți afaceri până când voi veni eu”.
And calling his ten servants, he gave them ten pounds, and said to them: Trade till I come.
14 Dar cetățenii lui l-au urât și au trimis un trimis după el, spunând: 'Nu vrem ca acest om să domnească peste noi'.
But his citizens hated him: and they sent an embassage after him, saying: We will not have this man to reign over us.
15 După ce s-a întors, după ce a primit împărăția, a poruncit să fie chemați la el acești slujitori, cărora le dăduse banii, ca să știe ce au câștigat prin negoțul lor.
And it came to pass, that he returned, having received the kingdom: and he commanded his servants to be called, to whom he had given the money, that he might know how much every man had gained by trading.
16 Cel dintâi a venit înaintea lui, spunând: “Doamne, mina ta a făcut încă zece mine.
And the first came, saying: Lord, thy pound hath gained ten pounds.
17 El i-a zis: “Bine ai făcut, slugă bună! Pentru că ai fost găsit credincios cu foarte puțin, vei avea autoritate peste zece cetăți'.
And he said to him: Well done, thou good servant, because thou hast been faithful in a little, thou shalt have power over ten cities.
18 Al doilea a venit și a zis: “Mina ta, Doamne, a făcut cinci mine.
And the second came, saying: Lord, thy pound hath gained five pounds.
19 Și i-a zis: “Și tu vei fi peste cinci cetăți.
And he said to him: Be thou also over five cities.
20 Și a venit un altul, zicând: “Doamne, iată mina ta, pe care o țineam în batistă,
And another came, saying: Lord, behold here is thy pound, which I have kept laid up in a napkin;
21 căci mă temeam de tine, pentru că ești un om exigent. Tu ridici ceea ce n-ai pus și culegi ceea ce n-ai semănat'.
For I feared thee, because thou art an austere man: thou takest up what thou didst not lay down, and thou reapest that which thou didst not sow.
22 El i-a zis: “Din gura ta te voi judeca, rob rău, din gura ta te voi judeca! Știai că sunt un om exigent, că iau ce nu am pus și culeg ce nu am semănat.
He saith to him: Out of thy own mouth I judge thee, thou wicked servant. Thou knewest that I was an austere man, taking up what I laid not down, and reaping that which I did not sow:
23 Atunci de ce nu mi-ai depus banii la bancă și, la venirea mea, aș fi putut câștiga dobândă?”
And why then didst thou not give my money into the bank, that at my coming, I might have exacted it with usury?
24 El a zis celor care stăteau de față: “Luați-i mina și dați-o celui care are zece mine.
And he said to them that stood by: Take the pound away from him, and give it to him that hath ten pounds.
25 “I-au zis: “Doamne, are zece mine!”.
And they said to him: Lord, he hath ten pounds.
26 “Căci Eu vă spun că oricui are, i se va da mai mult; dar celui care nu are, i se va lua chiar și ceea ce are.
But I say to you, that to every one that hath shall be given, and he shall abound: and from him that hath not, even that which he hath, shall be taken from him.
27 Dar aduceți aici pe vrăjmașii mei care n-au vrut să domnesc peste ei și ucideți-i înaintea mea.””
But as for those my enemies, who would not have me reign over them, bring them hither, and kill them before me.
28 După ce a spus acestea, a plecat înainte, urcând la Ierusalim.
And having said these things, he went before, going up to Jerusalem.
29 Când S-a apropiat de Betfaghe și de Betania, pe muntele care se numește Măslinul, a trimis pe doi dintre ucenicii Săi,
And it came to pass, when he was come nigh to Bethphage and Bethania, unto the mount called Olivet, he sent two of his disciples,
30 zicând: “Mergeți în satul de dincolo, în care, când veți intra, veți găsi legat un mânz pe care nimeni nu a șezut vreodată. Dezlegați-l și aduceți-l.
Saying: Go into the town which is over against you, at your entering into which you shall find the colt of an ass tied, on which no man ever hath sitten: loose him, and bring him hither.
31 Dacă vă întreabă cineva: “De ce îl dezlegi?”, spuneți-i: “Domnul are nevoie de el”.”
And if any man shall ask you: Why do you loose him? you shall say thus unto him: Because the Lord hath need of his service.
32 Cei trimiși s-au dus și au găsit lucrurile așa cum le spusese.
And they that were sent, went their way, and found the colt standing, as he had said unto them.
33 Pe când dezlegau mânzul, stăpânii lui i-au întrebat: “De ce dezlegați mânzul?”
And as they were loosing the colt, the owners thereof said to them: Why loose you the colt?
34 Ei au răspuns: “Domnul are nevoie de el.”
But they said: Because the Lord hath need of him.
35 Apoi l-au adus la Isus. Și-au aruncat mantiile pe mânz și l-au așezat pe Isus pe ele.
And they brought him to Jesus. And casting their garments on the colt, they set Jesus thereon.
36 Pe când mergea, ei și-au întins mantiile pe drum.
And as he went, they spread their clothes underneath in the way.
37 Pe când se apropia de El, la coborârea de pe Muntele Măslinilor, toată mulțimea ucenicilor a început să se bucure și să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră,
And when he was now coming near the descent of mount Olivet, the whole multitude of his disciples began with joy to praise God with a loud voice, for all the mighty works they had seen,
38 zicând: “Binecuvântat este Împăratul care vine în numele Domnului! Pace în ceruri și glorie în cele mai înalte!”.
Saying: Blessed be the king who cometh in the name of the Lord, peace in heaven, and glory on high!
39 Unii dintre fariseii din mulțime I-au zis: “Învățătorule, mustră pe ucenicii Tăi!”
And some of the Pharisees, from amongst the multitude, said to him: Master, rebuke thy disciples.
40 El le-a răspuns: “Vă spun că, dacă acestea ar tăcea, pietrele ar striga.”
To whom he said: I say to you, that if these shall hold their peace, the stones will cry out.
41 Când s-a apropiat, a văzut cetatea și a plâns din cauza ei,
And when he drew near, seeing the city, he wept over it, saying:
42 zicând: “Dacă ai fi știut astăzi ce este al păcii tale! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.
If thou also hadst known, and that in this thy day, the things that are to thy peace; but now they are hidden from thy eyes.
43 Căci vor veni zile când vrăjmașii tăi vor ridica o baricadă împotriva ta, te vor înconjura, te vor strânge din toate părțile și
For the days shall come upon thee, and thy enemies shall cast a trench about thee, and compass thee round, and straiten thee on every side,
44 te vor trânti la pământ pe tine și pe copiii tăi din tine. Nu vor lăsa în tine piatră peste piatră, pentru că nu ai știut timpul vizitei tale.”
And beat thee flat to the ground, and thy children who are in thee: and they shall not leave in thee a stone upon a stone: because thou hast not known the time of thy visitation.
45 El a intrat în Templu și a început să alunge pe cei ce cumpărau și vindeau în el,
And entering into the temple, he began to cast out them that sold therein, and them that bought.
46 zicându-le: “Este scris: “Casa Mea este o casă de rugăciune”, iar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari!”.
Saying to them: It is written: My house is the house of prayer. But you have made it a den of thieves.
47 El învăța în fiecare zi în Templu, dar preoții cei mai de seamă, cărturarii și cei mai de seamă din popor căutau să-L nimicească.
And he was teaching daily in the temple. And the chief priests and the scribes and the rulers of the people sought to destroy him:
48 Nu găseau ce să facă, căci tot poporul se agăța de fiecare cuvânt pe care-l spunea.
And they found not what to do to him: for all the people were very attentive to hear him.
