Luca 18
1 Și le-a mai spus o pildă, ca să se roage mereu și să nu se dea bătut,
And he was speaking a parable unto them, as to its being needful for them always to pray, and not be faint-hearted;
2 zicând: “Într-o cetate era un judecător care nu se temea de Dumnezeu și nu avea respect față de oameni.
saying—A certain judge, there was in a certain city, —having, for God, no reverence, and, for man, no respect.
3 În acel oraș era o văduvă care venea adesea la el și îi spunea: “Apără-mă de adversarul meu!”.
And, a widow, there was, in that city; and she kept coming unto him, saying—Vindicate me from mine adversary!
4 El nu a vrut pentru o vreme, dar după aceea și-a zis: “Deși nu mă tem de Dumnezeu și nici nu respect pe om,
And he was unwilling for a time; but, after these things, he said within himself—Although, neither God, I reverence, nor man, I respect,
5 totuși, pentru că această văduvă mă deranjează, o voi apăra, altfel mă va obosi prin venirea ei continuă.””
Yet, if only because this widow annoyeth me, I will vindicate her, —lest, persistently coming, she wholly wear me out.
6 Domnul a zis: “Ascultă ce spune judecătorul nedrept.
And the Lord said—Hear ye what, the unrighteous judge saith; —
7 Nu-i va răzbuna oare Dumnezeu pe aleșii Săi care strigă la El zi și noapte și totuși are răbdare cu ei?
And shall, God, in any wise not execute the vindication of his chosen ones, who are crying out to him day and night, although he beareth long with regard to them?
8 Eu vă spun că îi va răzbuna repede. Cu toate acestea, când va veni Fiul Omului, va găsi el credință pe pământ?”
I tell you—He will execute their vindication, quickly! nevertheless, though, the Son of Man, do come, will he, after all, find the faith on the earth?
9 Și a spus pilda aceasta unor oameni care erau convinși de dreptatea lor și care disprețuiau pe toți ceilalți:
And he spake, even unto certain who were confident in themselves that they were righteous, and were despising the rest, this parable: —
10 “Doi oameni s-au urcat în templu să se roage: unul era fariseu, iar celălalt vameș.
Two men, went up into the temple to pray, one, a Pharisee, and, the other, a tax-collector.
11 Fariseul stătea în picioare și se ruga de unul singur, așa: 'Doamne, îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni: șantajiști, nedrepți, adulteri, sau chiar ca acest vameș.
The Pharisee, taking his stand, these things unto himself was praying: O God! I thank thee, that I am not like the rest of men, —extortioners, unjust, adulterers, or, even as this tax-collector;
12 Eu postesc de două ori pe săptămână. Dau zeciuială din tot ce primesc'.
I fast twice in the week, I give a tenth of whatsoever things I gain!
13 Dar vameșul, care stătea departe, nici măcar nu voia să-și ridice ochii spre cer, ci își bătea pieptul, zicând: 'Doamne, ai milă de mine, păcătosul!
But, the tax-collector, afar off, standing, —would not so much as lift up, his eyes, unto heaven, but kept smiting his own breast saying—O God! be propitiated unto me, the sinner!
14 Vă spun că acesta s-a coborât la casa lui mai degrabă îndreptățit decât celălalt; căci oricine se înalță va fi smerit, dar cel ce se smerește va fi înălțat.”
I tell you—This one went down justified, unto his house, rather than that one; because, every one who exalteth himself, shall be abased, but, he that abaseth himself, shall be exalted?
15 Îi aduceau și pruncii lor, ca să se atingă de ei. Dar, văzând aceasta, discipolii i-au mustrat.
And they were bringing unto him, even the babes, that he might touch, them; but the disciples, seeing it, began to rebuke them.
16 Isus i-a chemat și le-a zis: “Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i împiedicați, căci Împărăția lui Dumnezeu este a unora ca aceștia.
But, Jesus, called them near, saying—Suffer, the children, to be coming unto me, and do not hinder them; for, of such, is the kingdom of God.
17 Mai mult ca sigur, vă spun că oricine nu primește Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, nu va intra nicidecum în ea.”
Verily I say unto you—Whosoever shall not welcome the kingdom of God, as a child, in nowise shall enter thereinto.
18 Un domnitor L-a întrebat: “Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” (aiōnios g166)
And a certain, ruler, questioned him, saying—Good Teacher! by doing what, shall I inherit life age-abiding? (aiōnios g166)
19 Isus l-a întrebat: “De ce Mă numești bun? Nimeni nu este bun, în afară de unul singur: Dumnezeu.
But Jesus said to him—Why, callest thou me, good? None, is good, save one—God.
20 Tu cunoști poruncile: Să nu comiți adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu depui mărturie mincinoasă, să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta.”
The commandments, thou knowest: —Do not commit adultery, Do not commit murder, Do not steal, Do not bear false witness, —Honour thy father and mother,
21 El a zis: “Am observat toate aceste lucruri din tinerețea mea.”
And, he, said—All these things, have I kept from my youth.
22 Isus, auzind acestea, i-a zis: “Un singur lucru îți lipsește încă. Vinde tot ce ai și dă-le săracilor. Atunci vei avea o comoară în ceruri; apoi vino și urmează-mă.”
And Jesus, hearing, said unto him—Yet one thing, unto thee, is lacking: Whatsoever thou hast, sell, and distribute unto the destitute, —and thou shalt have treasure in [the] heavens; and come! be following me.
23 Dar când a auzit acestea, s-a întristat foarte tare, căci era foarte bogat.
But, he, hearing these things, became, encompassed with grief; for he was rich exceedingly.
24 Isus, văzând că se întrista foarte tare, a zis: “Cât de greu intră în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au bogății!
And Jesus, beholding him, said—With what difficulty, shall, they who have money, enter, into the kingdom of God.
25 Căci este mai ușor pentru o cămilă să intre prin urechea unui ac decât pentru un om bogat să intre în Împărăția lui Dumnezeu.”
For it is, easier, for a camel, to enter, through the eye of a needle, than for, a rich man, to enter, into the kingdom of God.
26 Și cei ce au auzit au zis: “Atunci cine poate fi mântuit?”
And they who heard said—Who, then, can be saved?
27 Dar El a zis: “Ceea ce este cu neputință la oameni este cu putință la Dumnezeu.”
And, he, said—The things impossible with men, are, possible with God.
28 Petru a zis: “Uite, am lăsat totul și am venit după Tine.”
And Peter said—Lo! we, have left our own possessions, and followed thee!
29 El le-a zis: “Adevărat vă spun că nu este nimeni care a lăsat casă, sau nevastă, sau frați, sau părinți, sau copii, pentru Împărăția lui Dumnezeu,
And, he, said unto them—Verily, I say unto you—No one, is there, who hath left—house, or wife, or brethren, or parents, or children, —for the sake of the kingdom of God;
31 Apoi a luat pe cei doisprezece deoparte și le-a zis: “Iată, ne vom sui la Ierusalim și se vor împlini toate cele scrise prin prooroci despre Fiul Omului.
And, taking aside the twelve, he said unto them—Lo! we are going up unto Jerusalem, and all the things will be finished, which have been written through means of the prophets, respecting the Son of Man;
32 Căci El va fi predat neamurilor, va fi batjocorit, tratat cu rușine și scuipat.
For he will be delivered up unto the nations, and be mocked, and insulted, and spit upon, —
33 Îl vor biciui și îl vor ucide. A treia zi, va învia.”
and, having scourged him, they will slay him, and, on the third day, will, he, arise.
34 Ei n-au înțeles nimic din toate acestea. Acest cuvânt le-a fost ascuns și nu au înțeles ce se spunea.
And, they, not one of these things, understood, and this saying was hidden from them, and the could not comprehend the things spoken.
35 Pe când se apropia de Ierihon, un orb stătea pe drum și cerșea.
And it came to pass, as he was drawing near unto Jericho, a certain blind man, was sitting beside the road, begging.
36 Auzind o mulțime care trecea, a întrebat ce înseamnă aceasta.
And. hearkening unto a multitude moving along, he enquired, what this, might be.
37 Ei i-au spus că Isus din Nazaret trecea pe acolo.
And they told him—Jesus of Nazareth, is passing by!
38 El a strigat: “Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”
And he cried aloud, saying—Jesus, son of David! have mercy upon me!
39 Cei care mergeau în frunte îl mustrau, ca să tacă; dar el striga și mai tare: “Fiul lui David, ai milă de mine!”
And, they that were going before, began to rebuke him, that he might hold his peace. But, he, by so much the more, was crying out—O Son of David! have mercy upon me!
40 Isus, stând în picioare, a poruncit să fie adus la El. După ce s-a apropiat, l-a întrebat:
And, standing still, Jesus commanded him to be led unto him; and, when he had drawn near, he questioned him—
41 “Ce vrei să fac?”. El a spus: “Doamne, ca să văd din nou”.
What desirest thou, I should do unto thee? And, he, said—Lord! …that I may recover sight!
42 Isus i-a zis: “Primește-ți vederea. Credința ta te-a vindecat”.
And, Jesus, said unto him—Recover sight! Thy faith, hath saved thee.
43 Și îndată și-a recăpătat vederea și a mers după el, slăvind pe Dumnezeu. Tot poporul, când a văzut, a lăudat pe Dumnezeu.
And, instantly, he recovered sight, and began to follow him, glorifying God. And, all the people, beholding, gave praise unto God.
