Luca 14

1 Când a intrat în casa unuia dintre fruntașii fariseilor, în ziua de Sabat, ca să mănânce pâine, ei Îl urmăreau.

And it came to pass, when Jesus went into the house of one of the chief of the Pharisees, on the sabbath day, to eat bread, that they watched him.

2 Iată că un om care avea hidropizie era în fața lui.

And behold, there was a certain man before him that had the dropsy.

3 Isus, răspunzând, a vorbit cu juriștii și cu fariseii și le-a zis: “Este îngăduit să vindeci în Sabat?”

And Jesus answering, spoke to the lawyers and Pharisees, saying: Is it lawful to heal on the sabbath day?

4 Dar ei au tăcut. L-a luat, l-a vindecat și l-a lăsat să plece.

But they held their peace. But he taking him, healed him, and sent him away.

5 El le-a răspuns: “Cine dintre voi, dacă fiul său sau boul său ar cădea într-o fântână, nu l-ar scoate imediat într-o zi de Sabat?”

And answering them, he said: Which of you shall have an ass or an ox fall into a pit, and will not immediately draw him out, on the sabbath day?

6 Nu puteau să-i răspundă la aceste lucruri.

And they could not answer him to these things.

7 El a spus o pildă celor invitați, când a observat că ei își aleg locurile cele mai bune și le-a zis:

And he spoke a parable also to them that were invited, marking how they chose the first seats at the table, saying to them:

8 “Când sunteți invitați de cineva la o nuntă, nu vă așezați pe locul cel mai bun, căci poate că va fi invitat cineva mai de seamă decât voi,

When thou art invited to a wedding, sit not down in the first place, lest perhaps one more honourable than thou be invited by him:

9 iar cel care v-a invitat pe amândoi va veni și vă va spune: “Faceți loc pentru acesta”. Atunci ați începe, cu rușine, să ocupați locul cel mai de jos.

And he that invited thee and him, come and say to thee, Give this man place: and then thou begin with shame to take the lowest place.

10 Dar când ești invitat, du-te și stai în locul cel mai de jos, pentru ca, atunci când va veni cel care te-a invitat, să-ți spună: “Prietene, urcă-te mai sus”. Atunci vei fi onorat în prezența tuturor celor care stau la masă cu tine.

But when thou art invited, go, sit down in the lowest place; that when he who invited thee, cometh, he may say to thee: Friend, go up higher. Then shalt thou have glory before them that sit at table with thee.

11 Căci oricine se înalță va fi smerit, iar oricine se smerește va fi înălțat.”

Because every one that exalteth himself, shall be humbled; and he that humbleth himself, shall be exalted.

12 Și a mai zis celui care-l invitase: “Când faci o cină sau un prânz, nu chema pe prietenii tăi, nici pe frații tăi, nici pe rudele tale, nici pe vecinii tăi bogați, căci poate că și ei îți vor întoarce favoarea și-ți vor plăti.

And he said to him also that had invited him: When thou makest a dinner or a supper, call not thy friends, nor thy brethren, nor thy kinsmen, nor thy neighbours who are rich; lest perhaps they also invite thee again, and a recompense be made to thee.

13 Ci, când faci un ospăț, invită-i pe săraci, pe mutilați, pe șchiopi sau pe orbi;

But when thou makest a feast, call the poor, the maimed, the lame, and the blind;

14 și vei fi binecuvântat, pentru că ei nu au resurse să-ți dea înapoi. Căci veți fi răsplătiți la învierea celor drepți.”

And thou shalt be blessed, because they have not wherewith to make thee recompense: for recompense shall be made thee at the resurrection of the just.

15 Unul din cei ce ședeau la masă cu El, auzind aceste lucruri, i-a zis: “Ferice de cel ce va petrece în Împărăția lui Dumnezeu!”

When one of them that sat at table with him, had heard these things, he said to him: Blessed is he that shall eat bread in the kingdom of God.

16 Dar El i-a zis: “Un om a făcut o cină mare și a invitat multă lume.

But he said to him: A certain man made a great supper, and invited many.

17 La ora cinei, a trimis pe slujitorul său să le spună celor invitați: “Veniți, căci totul este gata acum.

And he sent his servant at the hour of supper to say to them that were invited, that they should come, for now all things are ready.

18 Toți, ca unul singur, au început să se scuze. “Cel dintâi i-a spus: “Am cumpărat un câmp și trebuie să mă duc să-l văd. Te rog să mă scuzi'.

And they began all at once to make excuse. The first said to him: I have bought a farm, and I must needs go out and see it: I pray thee, hold me excused.

19 Altul a zis: “Am cumpărat cinci juguri de boi și trebuie să mă duc să le încerc. Te rog să mă scuzi.''

And another said: I have bought five yoke of oxen, and I go to try them: I pray thee, hold me excused.

20 Altul a zis: “M-am căsătorit cu o nevastă și nu pot să vin.

And another said: I have married a wife, and therefore I cannot come.

21 Și a venit robul acela și a spus aceste lucruri domnului său. Atunci stăpânul casei, mâniindu-se, a zis robului său: “Ieși repede pe străzile și pe ulițele cetății și adu pe cei săraci, schilozi, orbi și șchiopi.

And the servant returning, told these things to his lord. Then the master of the house, being angry, said to his servant: Go out quickly into the streets and lanes of the city, and bring in hither the poor, and the feeble, and the blind, and the lame.

22 Robul a zis: “Doamne, s-a făcut cum ai poruncit și mai este loc.

And the servant said: Lord, it is done as thou hast commanded, and yet there is room.

23 Domnul a zis robului: “Ieși pe drumuri și pe ulițe și silește-i să intre, ca să se umple casa mea.

And the Lord said to the servant: Go out into the highways and hedges, and compel them to come in, that my house may be filled.

24 Căci îți spun că niciunul dintre acei oameni care au fost invitați nu va gusta din cina mea.””

But I say unto you, that none of those men that were invited, shall taste of my supper.

25 O mare mulțime de oameni mergeau cu El. El s-a întors și le-a zis:

And there went great multitudes with him. And turning, he said to them:

26 “Dacă vine cineva la Mine și nu face abstracție de tatăl său, de mama sa, de soția sa, de copii, de frați și de surori, da, și chiar și de viața sa, nu poate fi ucenicul Meu.

If any man come to me, and hate not his father, and mother, and wife, and children, and brethren, and sisters, yea and his own life also, he cannot be my disciple.

27 Oricine nu-și poartă propria cruce și nu vine după mine, nu poate fi discipolul meu.

And whosoever doth not carry his cross and come after me, cannot be my disciple.

28 Căci care dintre voi, dorind să zidească un turn, nu stă mai întâi și numără costurile, ca să vadă dacă are destul pentru a-l termina?

For which of you having a mind to build a tower, doth not first sit down, and reckon the charges that are necessary, whether he have wherewithal to finish it:

29 Sau poate că, după ce a pus temelia și nu poate să o termine, toți cei care îl văd încep să râdă de el,

Lest, after he hath laid the foundation, and is not able to finish it, all that see it begin to mock him,

30 spunând: “Omul acesta a început să zidească și nu a putut să termine”.

Saying: This man began to build, and was not able to finish.

31 Sau ce rege, când merge să se întâlnească cu un alt rege în război, nu se așează mai întâi și nu se gândește dacă este în stare cu zece mii de oameni să-l înfrunte pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii?

Or what king, about to go to make war against another king, doth not first sit down, and think whether he be able, with ten thousand, to meet him that, with twenty thousand, cometh against him?

32 Sau altfel, pe când celălalt este încă la mare distanță, trimite un trimis și cere condiții de pace.

Or else, whilst the other is yet afar off, sending an embassy, he desireth conditions of peace.

33 Așadar, oricine dintre voi care nu renunță la tot ceea ce are, nu poate fi discipolul meu.

So likewise every one of you that doth not renounce all that he possesseth, cannot be my disciple.

34 “Sarea este bună, dar dacă sarea devine plată și fără gust, cu ce o condimentezi?

Salt is good. But if the salt shall lose its savour, wherewith shall it be seasoned?

35 Eanu este potrivită nici pentru pământ, nici pentru grămada de gunoi de grajd. Ea este aruncată la gunoi. Cine are urechi de auzit, să audă.”

It is neither profitable for the land nor for the dunghill, but shall be cast out. He that hath ears to hear, let him hear.