< Ioan 8 >
1 Dar Isus s-a dus pe Muntele Măslinilor.
2 Și, dis-de-dimineață, a intrat din nou în Templu și tot poporul a venit la El. El a șezut jos și i-a învățat.
3 Cărturarii și fariseii au adus o femeie prinsă în adulter. După ce au așezat-o la mijloc,
4 i-au spus: “Învățătorule, am găsit-o pe această femeie în adulter, chiar în flagrant.
5 Or, în legea noastră, Moise ne-a poruncit să ucidem cu pietre astfel de femei. Ce spui, așadar, despre ea?”
6 Ei au spus aceasta punându-l la încercare, ca să aibă de ce să-l acuze. Dar Isus s-a aplecat și a scris cu degetul pe pământ.
7 Dar, când ei continuau să-L întrebe, El și-a ridicat privirea și le-a zis: “Cine dintre voi este fără de păcat, să arunce primul cu piatra în ea.”
8 Și iarăși s-a aplecat și a scris cu degetul pe pământ.
9 Când au auzit, ei, încredințați de conștiința lor, au ieșit unul câte unul, începând de la cel mai bătrân până la cel din urmă. Isus a rămas singur cu femeia acolo unde era, în mijloc.
10 Isus, ridicându-se în picioare, a văzut-o și a zis: “Femeie, unde sunt acuzatorii tăi? Nu te-a condamnat nimeni?”.
11 Ea a răspuns: “Nimeni, Doamne.” Isus a spus: “Nici Eu nu vă condamn. Mergeți pe drumul vostru. De acum încolo, să nu mai păcătuiești”.
12 Isus le-a vorbit din nou, zicând: “Eu sunt lumina lumii. Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții."
13 Fariseii I-au zis: “Tu mărturisești despre tine însuți. Mărturia ta nu este valabilă”.
14 Isus le-a răspuns: “Chiar dacă mărturisesc despre mine însumi, mărturia mea este adevărată, căci eu știu de unde am venit și unde mă duc; dar voi nu știți de unde am venit și unde mă duc.
15 Voi judecați după trup. Eu nu judec pe nimeni.
16 Chiar dacă judec, judecata mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci sunt cu Tatăl care m-a trimis.
17 De asemenea, este scris în legea voastră că mărturia a doi oameni este valabilă.
18 Eu sunt cel care mărturisește despre mine însumi, iar Tatăl care m-a trimis mărturisește despre mine.”
19 Și I-au zis: “Unde este Tatăl Tău?” Isus a răspuns: “Nu Mă cunoașteți nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M-ați cunoaște pe Mine, L-ați cunoaște și pe Tatăl Meu.”
20 Isus a rostit aceste cuvinte în vistierie, în timp ce învăța în templu. Dar nimeni nu l-a arestat, pentru că nu venise încă ceasul lui.
21 Isus le-a spus deci din nou: “Mă duc, și voi mă veți căuta și veți muri în păcatele voastre. Unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni”.
22 Iudeii ziceau: “Oare se va omorî El însuși, pentru că zice: “Unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni”?”
23 El le-a zis: “Voi sunteți de jos. Eu sunt de sus. Voi sunteți din lumea aceasta. Eu nu sunt din lumea aceasta.
24 De aceea v-am spus că veți muri în păcatele voastre; căci, dacă nu credeți că Eu sunt, veți muri în păcatele voastre.”
25 Și I-au zis: “Cine ești Tu?” Isus le-a spus: “Exact ceea ce v-am spus de la început.
26 Am multe lucruri de spus și de judecat cu privire la voi. Totuși, cel care m-a trimis este adevărat; și lucrurile pe care le-am auzit de la el, acestea le spun lumii.”
27 Ei nu înțelegeau că El le vorbea despre Tatăl.
28 Isus le-a zis deci: “Când veți ridica pe Fiul Omului, atunci veți cunoaște că Eu sunt El și nu fac nimic de la mine însumi, ci spun aceste lucruri așa cum M-a învățat Tatăl Meu.
29 Cel care m-a trimis este cu mine. Tatăl nu m-a lăsat singur, pentru că eu fac întotdeauna lucrurile care îi sunt plăcute.”
30 Pe când vorbea El aceste lucruri, mulți au crezut în El.
31 Isus a zis deci iudeilor care crezuseră în El: “Dacă rămâneți în cuvântul Meu, sunteți cu adevărat ucenicii Mei.
32 Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi.”
33 Ei i-au răspuns: “Noi suntem urmașii lui Avraam și n-am fost niciodată robi nimănui. Cum spui tu: “Veți fi liberi”?”
34 Isus le-a răspuns: “Adevărat vă spun că oricine săvârșește un păcat este robul păcatului.
35 O roabă nu locuiește în casă pentru totdeauna. Un fiu rămâne pentru totdeauna. (aiōn )
36 Așadar, dacă Fiul vă face liberi, veți fi cu adevărat liberi.
37 Știu că sunteți urmașii lui Avraam, dar voi căutați să mă omorâți, pentru că cuvântul meu nu-și găsește locul în voi.
38 Eu spun lucrurile pe care le-am văzut la Tatăl meu, iar voi faceți și voi lucrurile pe care le-ați văzut la tatăl vostru.”
39 Ei i-au răspuns: “Tatăl nostru este Avraam.” Isus le-a zis: “Dacă ați fi copiii lui Avraam, ați face faptele lui Avraam.
40 Dar acum căutați să Mă omorâți pe Mine, un om care v-a spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Avraam nu a făcut asta.
41 Voi faceți faptele tatălui vostru.” Ei i-au spus: “Noi nu ne-am născut din imoralitate sexuală. Noi avem un singur Tată, Dumnezeu”.
42 Isus le-a zis: “Dacă Dumnezeu ar fi tatăl vostru, M-ați iubi, căci Eu am ieșit și am venit de la Dumnezeu. Căci nu am venit de la mine însumi, ci el m-a trimis.
43 De ce nu înțelegeți vorbirea mea? Pentru că nu puteți auzi cuvântul meu.
44 Voi sunteți de la tatăl vostru, diavolul, și vreți să împliniți dorințele tatălui vostru. El a fost ucigaș de la început și nu stă în adevăr, pentru că nu este adevăr în el. Când vorbește o minciună, vorbește de unul singur, căci este un mincinos și tatăl minciunii.
45 Dar pentru că spun adevărul, voi nu mă credeți.
46 Care dintre voi mă convinge de păcat? Dacă spun adevărul, de ce nu mă credeți?
47 Cine este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu. De aceea voi nu auziți, pentru că nu sunteți din Dumnezeu.”
48 Atunci Iudeii I-au răspuns: “Nu spunem noi bine că ești samaritean și că ai un demon?”
49 Isus a răspuns: “Eu nu am niciun demon, dar Eu Îl cinstesc pe Tatăl Meu, iar voi Mă necinstiți.
50 Dar eu nu caut gloria mea. Există cineva care caută și judecă.
51 Mai mult ca sigur, vă spun că, dacă o persoană respectă cuvântul meu, nu va vedea niciodată moartea.” (aiōn )
52 Atunci iudeii i-au zis: “Acum știm că ai un demon. Avraam a murit, ca și profeții, iar tu spui: “Dacă un om păzește cuvântul Meu, nu va gusta niciodată moartea”. (aiōn )
53 Ești tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit? Profeții au murit. Cine te dai tu drept cine ești?”.
54 Isus a răspuns: “Dacă mă slăvesc pe mine însumi, slava mea nu este nimic. Cel care mă slăvește pe mine este Tatăl meu, despre care voi spuneți că este Dumnezeul nostru.
55 Voi nu L-ați cunoscut, dar Eu Îl cunosc. Dacă aș spune: “Nu-l cunosc”, aș fi ca voi, un mincinos. Dar eu îl cunosc și îi respect cuvântul.
56 Tatăl vostru Avraam s-a bucurat să vadă ziua mea. A văzut-o și s-a bucurat”.
57 Și Iudeii i-au zis: “Nu ești încă în vârstă de cincizeci de ani! L-ai văzut tu pe Avraam?”
58 Isus le-a zis: “Adevărat vă spun că, înainte ca Avraam să fi existat, EU SUNT.”
59 Și au luat pietre ca să arunce în El; dar Isus S-a ascuns și a ieșit din templu, trecând prin mijlocul lor, și a trecut pe lângă ei.
