Ioan 5

1 După aceste lucruri, a fost o sărbătoare a iudeilor, și Isus s-a suit la Ierusalim.

După acestea a fost o sărbătoare a iudeilor; și Isus s-a urcat la Ierusalim.

2 În Ierusalim, lângă poarta oilor, se află un bazin care se numește în ebraică “Betesda”, având cinci pridvoare.

Și era în Ierusalim, lângă piața oilor, o scăldătoare, care se numește în evreiește Betesda, având cinci arcade.

3 În acestea zăcea o mare mulțime de bolnavi, orbi, șchiopi sau paralizați, care așteptau să se miște apa;

În acestea zăcea o mulțime mare de neputincioși, orbi, șchiopi, uscați, așteptând mișcarea apei.

4 pentru că un înger se cobora în anumite momente în bazin și agita apa. Cel care intra primul în bazin, după ce se agita apa, era vindecat de orice boală pe care o avea.

Fiindcă un înger se cobora la un anumit timp în scăldătoare și tulbura apa; și cine intra primul după tulburarea apei era făcut sănătos de orice boală avea.

5 Era acolo un om care era bolnav de treizeci și opt de ani.

Și acolo era un anumit om care era în neputință de treizeci și opt de ani.

6 Când Isus l-a văzut zăcând acolo și a știut că era bolnav de multă vreme, l-a întrebat: “Vrei să te faci sănătos?”

Isus, când l-a văzut zăcând și știind că era așa de mult timp, i-a spus: Voiești să fii făcut sănătos?

7 Și bolnavul i-a răspuns: “Domnule, nu am pe nimeni care să mă bage în bazin când se agită apa, ci, în timp ce vin, altul coboară înaintea mea.”

Neputinciosul i-a răspuns: Domnule, nu am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa; iar până să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea.

8 Isus i-a zis: “Scoală-te, ia-ți rogojina și umblă.”

Isus i-a spus: Ridică-te, ia-ți patul și umblă.

9 Îndată omul s-a făcut sănătos, și-a luat roata și a mers. În ziua aceea era Sabat.

Și îndată omul s-a făcut sănătos și și-a luat patul și umbla; însă în ziua aceea era sabatul.

10 Și iudeii au zis către cel vindecat: “Este Sabat. Nu-ți este îngăduit să cari covorul”.

De aceea iudeii au spus celui ce fusese vindecat: Este sabatul; nu îți este legiuit să îți iei patul.

11 El le-a răspuns: “Cel ce m-a făcut sănătos mi-a zis: “Ia-ți roata și umblă!””

El le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, acela mi-a spus: Ia-ți patul și umblă.

12 Și L-au întrebat: “Cine este omul care ți-a zis: “Ia-ți roata și umblă”?”

Atunci l-au întrebat: Cine este omul care ți-a spus: Ia-ți patul și umblă?

13 Dar cel vindecat nu știa cine era, pentru că Isus se retrăsese, fiindcă era mulțime în locul acela.

Dar cel vindecat nu știa cine era; fiindcă Isus se retrăsese la o parte, fiind o mulțime în locul acela.

14 După aceea, Isus l-a găsit în templu și i-a zis: “Iată că te-ai făcut sănătos. Nu mai păcătui, ca să nu ți se întâmple nimic mai rău.”

După acestea Isus l-a găsit în templu și i-a spus: Iată, ești făcut sănătos; nu mai păcătui, ca nu cumva să ți se întâmple ceva mai rău.

15 Omul s-a dus și a spus iudeilor că Isus îl făcuse sănătos.

Omul s-a dus și a spus iudeilor că era Isus care l-a făcut sănătos.

16 Din această cauză, iudeii l-au prigonit pe Isus și căutau să-L omoare, pentru că făcea aceste lucruri în ziua de Sabat.

Și de aceea iudeii îl persecutau pe Isus și căutau să îl ucidă, pentru că a făcut acestea în sabat.

17 Dar Isus le-a răspuns: “Tatăl Meu lucrează încă, așa că lucrez și eu.”

Dar Isus le-a răspuns: Tatăl meu lucrează până acum; și eu lucrez.

18 De aceea iudeii căutau cu atât mai mult să-L omoare, cu cât nu numai că a călcat Sabatul, dar a și numit pe Dumnezeu Tatăl său, făcându-se pe sine egal cu Dumnezeu.

Din această cauză iudeii căutau și mai mult să îl ucidă, nu numai pentru că încălcase sabatul, dar și spunea că Dumnezeu este Tatăl său, făcându-se egal cu Dumnezeu.

19 Isus le-a răspuns: “Adevărat, vă spun că Fiul nu poate face nimic de la sine, ci doar ceea ce vede pe Tatăl făcând. Căci tot ceea ce face El, face și Fiul la fel.

Atunci Isus a răspuns și le-a zis: Adevărat, adevărat vă spun: Fiul nu poate face nimic de la el însuși, decât ce vede pe Tatăl făcând; fiindcă oricâte face el, pe acestea și Fiul le face la fel.

20 Căci Tatăl are afecțiune pentru Fiul și îi arată toate lucrurile pe care le face el însuși. Îi va arăta lucrări mai mari decât acestea, ca să vă minunați.

Fiindcă Tatăl iubește pe Fiul și îi arată tot ce face el; și îi va arăta fapte mai mari decât acestea, ca voi să vă minunați.

21 Căci, după cum Tatăl înviază morții și le dă viață, tot așa și Fiul dă viață oricui dorește.

Fiindcă precum Tatăl îi învie pe morți și dă viață, tot așa și Fiul dă viață cui voiește.

22 Căci Tatăl nu judecă pe nimeni, ci a dat toată judecata Fiului,

Fiindcă Tatăl nu judecă pe nimeni, ci a încredințat toată judecata Fiului,

23 pentru ca toți să cinstească pe Fiul, așa cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu-l onorează pe Fiul, nu-l onorează pe Tatăl care l-a trimis.

Ca toți să onoreze pe Fiul, așa cum onorează pe Tatăl. Cine nu onorează pe Fiul, nu onorează pe Tatăl care l-a trimis.

24 “Adevărat vă spun că cine ascultă cuvântul Meu și crede pe Cel ce M-a trimis pe Mine are viață veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață. (aiōnios g166)

Adevărat, adevărat vă spun: Cine aude cuvântul meu și crede în cel ce m-a trimis, are viață veșnică și nu vine în condamnare, ci a trecut din moarte la viață. (aiōnios g166)

25 Adevărat vă spun că vine ceasul, și acum este, când cei morți vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, iar cei ce-l vor auzi vor trăi.

Adevărat, adevărat vă spun: Vine timpul și acum este, când morții vor auzi vocea Fiului lui Dumnezeu; și cei ce aud, vor trăi.

26 Căci, după cum Tatăl are viața în Sine, tot așa a dat și Fiului să aibă viața în Sine.

Fiindcă, așa cum Tatăl are viață în el însuși, tot așa a dat Fiului să aibă viață în el însuși.

27 I-a dat, de asemenea, autoritatea de a face judecată, pentru că este fiu al omului.

Și i-a dat de asemenea autoritate pentru a face judecată, pentru că este Fiul omului.

28 Nu vă mirați de aceasta, căci vine ceasul în care toți cei care sunt în morminte vor auzi glasul lui

Nu vă minunați de aceasta, pentru că vine timpul în care toți cei din morminte vor auzi vocea lui,

29 și vor ieși: cei care au făcut binele, la învierea vieții, iar cei care au făcut răul, la învierea judecății.

Și vor ieși afară; cei ce au făcut binele, pentru învierea vieții; iar cei ce au practicat cele rele, pentru învierea damnării.

30 Eu nu pot de la mine însumi să fac nimic. Cum aud, judec; și judecata mea este dreaptă, pentru că nu caut voia mea, ci voia Tatălui meu care m-a trimis.

Eu nu pot face nimic de la mine însumi; cum aud judec, și judecata mea este dreaptă pentru că nu caut voia mea, ci voia Tatălui, care m-a trimis.

31 Dacă mărturisesc despre mine însumi, mărturia mea nu este valabilă.

Dacă eu aduc mărturie despre mine, mărturia mea nu este adevărată.

32 Cel care depune mărturie despre mine este altul. Știu că mărturia pe care o depune el despre mine este adevărată.

Este altul care aduce mărturie despre mine și știu că mărturia pe care o aduce despre mine este adevărată.

33 Tu ai trimis la Ioan și el a mărturisit adevărul.

Voi ați trimis la Ioan și el a adus mărturie adevărului.

34 Dar mărturia pe care o primesc eu nu vine de la om. Totuși, spun aceste lucruri pentru ca voi să fiți mântuiți.

Dar eu nu primesc mărturie de la om; ci spun acestea ca voi să fiți salvați.

35 El era lampa aprinsă și strălucitoare și voi ați vrut să vă bucurați pentru o vreme de lumina lui.

El era o lumină aprinsă și strălucitoare, și voi ați voit să vă veseliți pentru un timp în lumina lui.

36 Dar mărturia pe care o am eu este mai mare decât cea a lui Ioan; pentru că lucrările pe care Tatăl mi-a dat să le îndeplinesc, chiar lucrările pe care le fac eu, mărturisesc despre mine că Tatăl m-a trimis.

Dar eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan; fiindcă faptele pe care mi le-a dat Tatăl să le împlinesc, aceste fapte pe care le fac eu, aduc mărturie despre mine că Tatăl m-a trimis.

37 Însuși Tatăl, care m-a trimis, a mărturisit despre mine. Voi nu i-ați auzit niciodată vocea și nici nu i-ați văzut forma.

Și Tatăl însuși, care m-a trimis, a adus mărturie despre mine. Voi nu i-ați auzit niciodată vocea, nici nu i-ați văzut chipul.

38 Nu aveți cuvântul lui care trăiește în voi, pentru că nu credeți în cel pe care l-a trimis.

Și cuvântul lui nu îl aveți rămânând în voi, pentru că pe cel ce l-a trimis el, pe el nu îl credeți voi.

39 Voi cercetați Scripturile, pentru că credeți că în ele aveți viața veșnică; și acestea sunt cele ce mărturisesc despre Mine. (aiōnios g166)

Cercetați scripturile, pentru că voi gândiți că în ele aveți viață eternă; și ele sunt cele care aduc mărturie despre mine. (aiōnios g166)

40 Și totuși nu vreți să veniți la Mine, ca să aveți viața.

Și nu voiți să veniți la mine ca să aveți viață.

41 Eu nu primesc slavă de la oameni.

Nu primesc onoare de la oameni.

42 Dar vă cunosc pe voi, că nu aveți în voi înșivă dragostea lui Dumnezeu.

Dar vă știu că nu aveți în voi dragostea lui Dumnezeu.

43 Eu am venit în numele Tatălui Meu, și voi nu Mă primiți. Dacă vine altul în numele lui, îl veți primi.

Am venit în numele Tatălui meu și nu mă primiți; dacă va veni altul în propriul lui nume, îl veți primi.

44 Cum puteți crede voi, care primiți slavă unii de la alții, iar voi nu căutați slava care vine de la singurul Dumnezeu?

Cum puteți crede voi care primiți onoare unii de la alții și nu căutați onoarea care vine doar de la Dumnezeu?

45 “Să nu credeți că vă voi acuza la Tatăl. Este unul care vă acuză, chiar Moise, în care v-ați pus nădejdea.

Să nu gândiți că eu vă voi acuza înaintea Tatălui. Este cine să vă acuze, Moise, în care vă încredeți.

46 Căci, dacă l-ați crede pe Moise, m-ați crede și pe mine, căci el a scris despre mine.

Fiindcă, dacă l-ați fi crezut pe Moise, m-ați fi crezut pe mine; fiindcă el a scris despre mine.

47 Dardacă nu credeți scrierile lui, cum veți crede cuvintele mele?”.

Dar dacă nu credeți scrierile lui, cum veți crede cuvintele mele?