Iacov 1
1 Iacov, rob al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Hristos, către cele douăsprezece seminții care sunt în Dispersie: Salutări.
Jakob, Guds og den Herres Jesu Kristi Tjener, hilser de tolv Stammer i Adspredelsen.
2 Frații mei, socotiți că este o bucurie, când cădeți în diferite ispite,
Mine Brødre! agter det for idel Glæde, når I stedes i mange Hånde Prøvelser,
3 știind că încercarea credinței voastre produce răbdare.
vidende, at eders Tros Prøve virker Udholdenhed;
4 Lăsați ca răbdarea să-și facă lucrarea sa desăvârșită, ca să fiți desăvârșiți și compleți, fără să vă lipsească nimic.
men Udholdenheden bør medføre fuldkommen Gerning, for at I kunne være fuldkomne og uden Brøst, så I ikke stå tilbage i noget.
5 Iar dacă vreunul din voi are lipsă de înțelepciune, să ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu generozitate și fără prihană, și i se va da.
Men dersom nogen af eder fattes Visdom, han bede derom til Gud, som giver alle gerne og uden Bebrejdelse, så skal den gives ham.
6 Dar să ceară cu credință, fără să se îndoiască, căci cel ce se îndoiește este ca un val al mării, împins de vânt și zvârlit.
Men han bede i Tro, uden at tvivle; thi den, som tvivler, ligner en Havets Bølge, der drives og kastes af Vinden.
7 Căci acel om nu trebuie să creadă că va primi ceva de la Domnul.
Ikke må nemlig det Menneske mene, at han skal få noget af Herren,
8 El este un om cu minte dublă, instabil în toate căile sale.
en tvesindet Mand, som han er, ustadig på alle sine Veje.
9 Fratele care se află într-o situație umilă să se laude cu poziția lui înaltă;
Men den Broder, som er ringe, rose sig af sin Højhed,
10 iar cel bogat, să se smerească, pentru că va trece ca floarea din iarbă.
den rige derimod af sin Ringhed; thi han skal forgå som Græssets Blomst.
11 Căci soarele răsare cu vânt arzător și usucă iarba; floarea din ea cade și frumusețea înfățișării ei piere. Așa va dispărea și bogatul în activitățile sale.
Thi Solen står op med sin Hede og hentørrer Græsset, og dets Blomst falder af, og dens Skikkelses Ynde forsvinder; således skal også den rige visne på sine Veje.
12 Ferice de cel ce rabdă ispita, căci, după ce va fi fost învrednicit, va primi cununa vieții, pe care Domnul a făgăduit-o celor ce-L iubesc.
Salig den Mand, som holder Prøvelse ud; thi når han har stået Prøve, skal han få Livets Krans, som Herren har forjættet dem, der elske ham.
13 Nimeni să nu zică, când este ispitit: “Sunt ispitit de Dumnezeu”, căci Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău și El însuși nu ispitește pe nimeni.
Ingen sige, når han fristes: "Jeg fristes af Gud;" thi Gud kan ikke fristes af det onde, og selv frister han ingen;
14 Ci fiecare este ispitit atunci când este atras de poftele sale și ispitit.
men enhver fristes, når han drages og lokkes af sin egen Begæring;
15 Atunci pofta, după ce a conceput, naște păcatul. Păcatul, când a ajuns la maturitate, produce moartea.
derefter, når Begæringen har undfanget, føder den Synd, men når Synden er fuldvoksen, føder den Død.
16 Nu vă lăsați înșelați, iubiții mei frați.
Farer ikke vild, mine elskede Brødre!
17 Orice dar bun și orice dar desăvârșit vine de sus, coborând de la Tatăl luminilor, la care nu poate fi nici variație, nici umbră de întoarcere.
Al god Gave og al fuldkommen Gave er ovenfra og kommer ned fra Lysenes Fader, hos hvem der ikke er Forandring eller skiftende Skygge.
18 De bunăvoie ne-a născut prin cuvântul adevărului, ca să fim un fel de primii roade ai făpturilor sale.
Efter sin Villie fødte han os ved Sandheds Ord, for at vi skulde være en Førstegrøde af hans Skabninger.
19 Așadar, iubiții mei frați, fiecare să fie iute la auz, încet la vorbă și încet la mânie;
I vide det, mine elskede Brødre. Men hvert Menneske være snar til at høre, langsom til at tale, langsom til Vrede;
20 căci mânia omului nu produce dreptatea lui Dumnezeu.
thi en Mands Vrede udretter ikke det, som er ret for Gud.
21 De aceea, lepădând orice murdărie și revărsare de răutate, primiți cu smerenie cuvântul implantat, care poate să vă mântuiască sufletele.
Derfor, aflægger alt Smuds og Levning af Slethed, og modtager med Sagtmodighed Ordet, som er indplantet i eder, og som formår at frelse eders Sjæle.
22 Ci fiți făcători ai cuvântului, și nu numai ascultători, amăgindu-vă pe voi înșivă.
Men vorder Ordets Gørere og ikke alene dets Hørere, hvormed I bedrage eder selv.
23 Căci, dacă cineva ascultă cuvântul și nu este făptuitor, se aseamănă cu un om care se uită în oglindă la chipul său natural;
Thi dersom nogen er Ordets Hører og ikke dets Gører, han ligner en Mand, der betragter sit legemlige Ansigt i et Spejl;
24 căci se vede pe sine însuși, pleacă și îndată uită ce fel de om era.
thi han betragter sig selv og går bort og glemmer straks, hvor dan han var.
25 Dar cel care privește în legea desăvârșită a libertății și continuă, nefiind un ascultător care uită, ci un făptuitor al lucrării, acesta va fi binecuvântat în ceea ce face.
Men den, som skuer ind i Frihedens fuldkomne Lov og holder ved dermed, så han ikke bliver en glemsom Tilhører, men en Gerningens Gører, han skal være salig i sin Gerning.
26 Dacă cineva dintre voi se crede credincios, dar nu-și înfrânează limba, ci își amăgește inima, atunci religia acestui om este fără valoare.
Dersom nogen synes, at han dyrker Gud, og ikke holder sin Tunge i Tømme, men bedrager sit Hjerte, hans Gudsdyrkelse er forgæves.
27 Religia curată și nepătată înaintea Dumnezeului și Tatălui nostru este aceasta: să vizitezi pe orfan și pe văduve în necazurile lor și să te păstrezi nepătat de lume.
En ren og ubesmittet Gudsdyrkelse for Gud og Faderen er dette, at besøge faderløse og Enker i deres Trængsel, at holde sig selv uplettet af Verden.
