Iacov 3
1 Fraților, să nu fiți mulți dintre voi învățători, știind că vom primi o judecată mai grea.
Nolite plures magistri fieri fratres mei, scientes quoniam majus judicium sumitis.
2 Căci toți ne poticnim în multe lucruri. Oricine nu se poticnește în cuvânt este o persoană desăvârșită, capabilă să țină în frâu și tot trupul.
In multis enim offendimus omnes. Si quis in verbo non offendit, hic perfectus est vir: potest etiam freno circumducere totum corpus.
3 Într-adevăr, noi punem mânere în gura cailor pentru ca ei să ne asculte și le îndrumăm tot corpul.
Si autem equis frena in ora mittimus ad consentiendum nobis, et omne corpus illorum circumferimus.
4 Iată că și corăbiile, deși sunt atât de mari și sunt conduse de vânturi năprasnice, sunt totuși ghidate de o cârmă foarte mică, oriunde dorește pilotul.
Ecce et naves, cum magnæ sint, et a ventis validis minentur, circumferuntur a modico gubernaculo ubi impetus dirigentis voluerit.
5 Tot așa și limba este un membru mic și se laudă cu lucruri mari. Vedeți cum un foc mic se poate extinde până la o pădure mare!
Ita et lingua modicum quidem membrum est, et magna exaltat. Ecce quantus ignis quam magnam silvam incendit!
6 Și limba este un foc. Lumea nelegiuirii dintre mădularele noastre este limba, care spurcă tot trupul și dă foc cursului firii, și este incendiată de Gheenă. (Geenna g1067)
Et lingua ignis est, universitas iniquitatis. Lingua constituitur in membris nostris, quæ maculat totum corpus, et inflammat rotam nativitatis nostræ inflammata a gehenna. (Geenna g1067)
7 Căci orice fel de animal, pasăre, târâtoare și creatură marină este îmblânzită și a fost îmblânzită de oameni;
Omnis enim natura bestiarum, et volucrum, et serpentium, et ceterorum domantur, et domita sunt a natura humana:
8 dar nimeni nu poate îmblânzi limba. Ea este un rău neliniștit, plin de otravă mortală.
linguam autem nullus hominum domare potest: inquietum malum, plena veneno mortifero.
9 Cu ea îl binecuvântăm pe Dumnezeul și Tatăl nostru, iar cu ea îi blestemăm pe oamenii care sunt făcuți după chipul lui Dumnezeu.
In ipsa benedicimus Deum et Patrem: et in ipsa maledicimus homines, qui ad similitudinem Dei facti sunt.
10 Din aceeași gură iese binecuvântarea și blestemul. Frații mei, aceste lucruri nu ar trebui să fie așa.
Ex ipso ore procedit benedictio et maledictio. Non oportet, fratres mei, hæc ita fieri.
11 Un izvor trimite oare din aceeași deschizătură apă dulce și apă amară?
Numquid fons de eodem foramine emanat dulcem et amaram aquam?
12 Poate un smochin, frații mei, să dea măsline, sau o viță de vie smochine? Așadar, niciun izvor nu produce în același timp apă sărată și apă dulce.
Numquid potest, fratres mei, ficus uvas facere, aut vitis ficus? Sic neque salsa dulcem potest facere aquam.
13 Cine este înțelept și priceput între voi? Să arate prin buna lui purtare că faptele lui sunt făcute cu blândețea înțelepciunii.
Quis sapiens et disciplinatus inter vos? Ostendat ex bona conversatione operationem suam in mansuetudine sapientiæ.
14 Dar dacă ai în inima ta gelozie amară și ambiție egoistă, nu te lăuda și nu minți împotriva adevărului.
Quod si zelum amarum habetis, et contentiones sint in cordibus vestris: nolite gloriari, et mendaces esse adversus veritatem:
15 Această înțelepciune nu este cea care coboară de sus, ci este pământească, senzuală și demonică.
non est enim ista sapientia desursum descendens: sed terrena, animalis, diabolica.
16 Căci unde sunt gelozia și ambiția egoistă, acolo este confuzie și orice faptă rea.
Ubi enim zelus et contentio, ibi inconstantia et omne opus pravum.
17 Dar înțelepciunea care vine de sus este mai întâi curată, apoi pașnică, blândă, rezonabilă, plină de milă și de roade bune, fără părtinire și fără ipocrizie.
Quæ autem desursum est sapientia, primum quidem pudica est, deinde pacifica, modesta, suadibilis, bonus consentiens, plena misericordia et fructibus bonis, non judicans, sine simulatione.
18 Or, rodul dreptății este semănat în pace de către cei care fac pace.
Fructus autem justitiæ, in pace seminatur, facientibus pacem.
