Iacov 2
1 Frații mei, nu țineți cu părtinire credința Domnului nostru glorios Isus Hristos.
Braæo moja! u vjeri Gospoda našega slavnoga Isusa Hrista ne gledajte ko je ko;
2 Căci, dacă în sinagoga voastră intră un om cu inel de aur, îmbrăcat în haine frumoase, și intră și un sărac îmbrăcat în haine murdare,
Jer ako doðe u crkvu vašu èovjek sa zlatnijem prstenom i u svijetloj haljini, a doðe i siromah u rðavoj haljini,
3 și voi îi acordați o atenție deosebită celui îmbrăcat în haine frumoase și îi spuneți: “Șezi aici, într-un loc bun”, iar celui sărac îi spuneți: “Stai acolo” sau “Șezi lângă scăunelul meu”,
I pogledate na onoga u svijetloj haljini, i reèete mu: ti sjedi ovdje lijepo, a siromahu reèete: ti stani tamo, ili sjedi ovdje niže podnožja mojega;
4 nu cumva ați dat dovadă de părtinire între voi și nu cumva v-ați făcut judecători cu gânduri rele?
I ne rasudiste u sebi, nego biste sudije zlijeh pomisli.
5 Ascultați, iubiții mei frați. Oare nu i-a ales Dumnezeu pe cei săraci în această lume pentru a fi bogați în credință și moștenitori ai Împărăției pe care a promis-o celor care îl iubesc?
Èujte, ljubazna braæo moja, ne izabra li Bog siromahe ovoga svijeta da budu bogati vjerom, i našljednici carstva koje obreèe onima koji njega ljube?
6 Dar voi l-ați dezonorat pe cel sărac. Nu cumva cei bogați vă asupresc și nu vă târăsc personal în fața tribunalelor?
A vi osramotiste siromaha. Nijesu li to bogati koji vas muèe i vuku vas na sudove?
7 Nu blasfemiază ei numele onorabil cu care sunteți chemați?
Ne hule li oni na dobro ime vaše kojijem ste se nazvali?
8 Dar dacă împlinești legea împărătească, după Scriptura: “Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”, bine faci.
Ako dakle zakon carski izvršujete po pismu: ljubi bližnjega kao samoga sebe, dobro èinite;
9 Dar dacă dați dovadă de părtinire, săvârșiți un păcat, fiind condamnați de lege ca niște călcători de lege.
Ako li gledate ko je ko, grijeh èinite, i biæete pokarani od zakona kao prestupnici;
10 Căci oricine păzește întreaga Lege, dar se împiedică într-un singur punct, s-a făcut vinovat de toate.
Jer koji sav zakon održi a sagriješi u jednome, kriv je za sve.
11 Căci cel care a zis: “Să nu comiți adulter”, a zis și: “Să nu comiți crimă”. Or, dacă nu comiți adulter, dar săvârșești o crimă, ai devenit un călcător al legii.
Jer onaj koji je rekao: ne èini preljube, rekao je i: ne ubij. Ako dakle ne uèiniš preljube a ubiješ, postao si prestupnik zakona.
12 Vorbește și acționează astfel ca niște oameni care vor fi judecați după legea libertății.
Tako govorite i tako tvorite kao oni koji æe zakonom slobode biti suðeni;
13 Căci judecata este fără milă pentru cel care nu a arătat milă. Mila triumfă asupra judecății.
Jer æe onome biti sud bez milosti koji ne èini milosti; i hvali se milost na sudu.
14 La ce bun, frații mei, dacă un om zice că are credință, dar nu are fapte? Oare credința îl poate mântui?
Kakva je korist, braæo moja, ako ko reèe da ima vjeru a djela nema? Zar ga može vjera spasti?
15 Și dacă un frate sau o soră este gol și nu are hrana zilnică,
Ako, na priliku, brat ili sestra goli budu, ili nemaju šta da jedu,
16 iar unul dintre voi îi spune: “Du-te în pace! Încălziți-vă și săturați-vă!”, dar nu le-ați dat cele de care are nevoie trupul, la ce bun?
I reèe im koji od vas: idite s mirom, grijte se, i nasitite se, a ne da im potrebe tjelesne, šta pomaže?
17 Tot așa și credința, dacă nu are fapte, este moartă în sine.
Tako i vjera ako nema djela, mrtva je po sebi.
18 Da, un om va spune: “Tu ai credință, iar eu am fapte”. Arată-mi credința ta fără fapte, iar eu îți voi arăta credința mea prin faptele mele.
No može ko reæi: ti imaš vjeru, a ja imam djela. Pokaži mi vjeru svoju bez djela svojijeh, a ja æu tebi pokazati vjeru svoju iz djela svojijeh.
19 Voi credeți că Dumnezeu este unul singur. Faceți bine. Demonii cred și ei — și tremură.
Ti vjeruješ da je jedan Bog; dobro èiniš; i ðavoli vjeruju, i drkæu.
20 Dar vrei tu să știi, om deșert, că credința fără fapte este moartă?
Ali hoæeš li razumjeti, o èovjeèe sujetni! da je vjera bez djela mrtva?
21 Nu cumva Avraam, tatăl nostru, nu a fost justificat prin fapte, prin faptul că a adus pe Isaac, fiul său, pe altar?
Avraam otac naš ne opravda li se djelima kad prinese Isaka sina svojega na oltar?
22 Vedeți că credința a lucrat cu faptele lui și prin fapte s-a desăvârșit credința.
Vidiš li da vjera pomože djelima njegovijem, i kroz djela savrši se vjera?
23 Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: “Avraam a crezut pe Dumnezeu și i s-a socotit ca o dreptate” și a fost numit prietenul lui Dumnezeu.
I izvrši se pismo koje govori: Avraam vjerova Bogu, i primi mu se u pravdu, i prijatelj Božij nazva se.
24 Vedeți deci că prin fapte omul este îndreptățit, și nu numai prin credință.
Vidite li dakle da se djelima pravda èovjek, a ne samom vjerom?
25 În același fel, nu a fost oare și Rahab, prostituata, justificată prin fapte, atunci când a primit mesagerii și i-a trimis pe o altă cale?
A tako i Raav kurva ne opravda li se djelima kad primi uhode, i izvede ih drugijem putem?
26 Căci, după cum trupul separat de duh este mort, tot așa și credința separată de fapte este moartă.
Jer kao što je tijelo bez duha mrtvo, tako je i vjera bez dobrijeh djela mrtva.
