< Evrei 9 >
1 Dar chiar și primul legământ avea rânduieli de serviciu divin și un sanctuar pământesc.
2 Căci era pregătit un cort. În prima parte se aflau sfeșnicul, masa și pâinile de arătat, care se numește Locul Sfânt.
3 După cel de-al doilea văl era Cortul care se numește Sfânta Sfintelor,
4 având un altar de aur pentru tămâie și chivotul legământului acoperit de aur pe toate părțile, în care se afla un vas de aur care ținea mana, toiagul lui Aaron care înmugurește și tablele legământului;
5 iar deasupra lui heruvimi de glorie care umbreau capacul milei, lucruri despre care nu putem vorbi acum în detaliu.
6 Și, după ce aceste lucruri au fost astfel pregătite, preoții intră neîncetat în primul cort, îndeplinind slujbele,
7 dar în al doilea intră numai marele preot, o dată pe an, nu fără sânge, pe care îl aduce pentru el însuși și pentru greșelile poporului.
8 Duhul Sfânt indică acest lucru: că drumul spre Locul Sfânt nu fusese încă dezvăluit cât timp primul cortul era încă în picioare.
9 Acesta este un simbol al epocii actuale, în care se oferă daruri și sacrificii care, în ceea ce privește conștiința, nu sunt capabile să îl facă pe cel care se închină perfect,
10 fiind doar (cu mâncăruri și băuturi și diverse spălări) rânduieli trupești, impuse până la o vreme de reformă.
11 Dar Hristos, venind ca Mare Preot al bunurilor viitoare, prin cortul cel mai mare și mai desăvârșit, care nu este făcut de mână, adică nu este din creația aceasta,
12 și nici prin sângele țapilor și vițeilor, ci prin propriul sânge, a intrat o dată pentru totdeauna în Locul Sfânt, obținând răscumpărarea veșnică. (aiōnios )
13 Căci, dacă sângele țapilor și al taurilor și cenușa unei vițele care stropește pe cei care au fost spurcați sfințesc pentru curățirea cărnii,
14 cu cât mai mult sângele lui Cristos, care, prin Duhul etern, s-a oferit pe sine însuși fără cusur lui Dumnezeu, va curăța conștiința voastră de fapte moarte pentru a sluji Dumnezeului viu? (aiōnios )
15 De aceea, el este mijlocitorul unui nou legământ, întrucât a avut loc o moarte pentru răscumpărarea fărădelegilor care au fost sub primul legământ, pentru ca cei care au fost chemați să primească promisiunea moștenirii veșnice. (aiōnios )
16 Căci acolo unde este un testament, trebuie neapărat să fie și moartea celui care l-a făcut.
17 Căci testamentul este în vigoare acolo unde a avut loc moartea, căci el nu este niciodată în vigoare cât timp trăiește cel care l-a făcut.
18 De aceea, nici măcar primul legământ nu a fost consacrat fără sânge.
19 Căci, după ce Moise a rostit fiecare poruncă, conform Legii, către tot poporul, a luat sângele vițeilor și al țapilor, cu apă, lână stacojie și isop, și a stropit atât cartea însăși, cât și tot poporul,
20 spunând: “Acesta este sângele legământului pe care vi l-a poruncit Dumnezeu”.
21 Și a stropit cu sânge și cortul și toate uneltele slujbei.
22 Potrivit legii, aproape totul se curăță cu sânge și, în afară de vărsarea de sânge, nu există iertare.
23 De aceea era necesar ca prin acestea să fie curățate copiile lucrurilor din ceruri, iar lucrurile cerești să fie curățate cu jertfe mai bune decât acestea.
24 Căci Hristos nu a intrat în locurile sfinte făcute de mâini, care sunt reprezentări ale celor adevărate, ci în cerul însuși, ca să se înfățișeze acum în fața lui Dumnezeu pentru noi;
25 și nici că ar trebui să se aducă pe Sine însuși adeseori, așa cum intră marele preot în locul sfânt an de an, cu sânge care nu este al Lui,
26 altfel trebuie să fi suferit adeseori de la întemeierea lumii. Dar acum, o singură dată, la sfârșitul veacurilor, el s-a arătat pentru a înlătura păcatul prin jertfa lui însuși. (aiōn )
27 În măsura în care oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceasta, judecata,
28 tot așa și Hristos, după ce a fost oferit o singură dată pentru a purta păcatele multora, se va arăta a doua oară, nu pentru a se ocupa de păcat, ci pentru a-i salva pe cei care îl așteaptă cu nerăbdare.
