Evrei 4
1 Să ne temem, așadar, ca nu cumva vreunul dintre voi să pară că a lipsit de promisiunea de a intra în odihna Lui.
Therefore, we should be afraid, lest the promise of entering into his rest may be relinquished, and some of you may be judged to be lacking.
2 Căci, într-adevăr, ni s-a vestit o veste bună, așa cum au făcut și ei, dar cuvântul pe care l-au auzit nu le-a fost de folos, pentru că nu a fost amestecat cu credință de către cei care l-au auzit.
For this was announced to us in a similar manner as to them. But the mere hearing of the word did not benefit them, since it was not joined together with a faith in those things that they heard.
3 Căci noi, cei care am crezut, intrăm în acea odihnă, așa cum a spus el: “Așa cum am jurat în mânia Mea, nu vor intra în odihna Mea”, deși lucrările au fost terminate de la întemeierea lumii.
For we who have believed shall enter into rest, in the same manner as he said: “So it is as I have sworn in my wrath: They shall not enter into my rest!” And certainly, this is when the works from the foundation of the world have been finished.
4 Căci el a spus undeva despre ziua a șaptea: “În ziua a șaptea, Dumnezeu s-a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările Sale”;
For, in a certain place, he spoke about the seventh day in this manner: “And God rested on the seventh day from all his works.”
5 iar în acest loc din nou: “Ei nu vor intra în odihna Mea”.
And in this place again: “They shall not enter into my rest!”
6 Văzând, așadar, că rămâne ca unii să intre în ea, iar cei cărora le-a fost vestită mai înainte vestea cea bună nu au reușit să intre din cauza neascultării,
Therefore, this is because certain ones remain who are to enter into it, and those to whom it was announced first did not enter into it, because of unbelief.
7 el definește din nou o zi anume, “astăzi”, spunând prin David, la o distanță atât de mare de timp după aceea (așa cum s-a spus), “Astăzi, dacă veți auzi vocea lui, nu vă împietriți inimile.”
Again, he defines a certain day, after so much time, saying in David, “Today,” just as it was stated above, “If today you hear his voice, harden not your hearts.”
8 Căci dacă Iosua le-ar fi dat odihnă, n-ar fi vorbit după aceea de o altă zi.
For if Jesus had offered them rest, he would never have spoken, afterward, about another day.
9 Rămâne așadar o odihnă de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.
And so, there remains a Sabbath of rest for the people of God.
10 Căci cel care a intrat în odihna lui s-a odihnit și el însuși de lucrările sale, cum s-a odihnit și Dumnezeu de ale lui.
For whoever has entered into his rest, the same has also rested from his works, just as God did from his.
11 Să ne sârguim deci să intrăm în această odihnă, ca nu cumva cineva să cadă după același exemplu de neascultare.
Therefore, let us hasten to enter into that rest, so that no one may fall into the same example of unbelief.
12 Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, străpungând până la despărțirea sufletului și a duhului, a încheieturilor și a măduvei, și poate să discearnă gândurile și intențiile inimii.
For the Word of God is living and effective: more piercing than any two-edged sword, reaching to the division even between the soul and the spirit, even between the joints and the marrow, and so it discerns the thoughts and intentions of the heart.
13 Nicio făptură nu este ascunsă de ochii Lui, ci toate lucrurile sunt goale și expuse înaintea ochilor Celui căruia trebuie să dăm socoteală.
And there is no created thing that is invisible to his sight. For all things are naked and open to the eyes of him, about whom we are speaking.
14 Deci, având un mare preot care a trecut prin ceruri, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ne ținem cu tărie mărturisirea noastră.
Therefore, since we have a great High Priest, who has pierced the heavens, Jesus the Son of God, we should hold to our confession.
15 Căci noi nu avem un mare preot care nu poate fi atins de sentimentul slăbiciunilor noastre, ci unul care a fost în toate privințele ispitit ca și noi, dar fără păcat.
For we do not have a high priest who is unable to have compassion on our infirmities, but rather one who was tempted in all things, just as we are, yet without sin.
16 Să ne apropiem, așadar, cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim îndurare și să găsim har pentru ajutor la vreme de nevoie.
Therefore, let us go forth with confidence toward the throne of grace, so that we may obtain mercy, and find grace, in a helpful time.
