Evrei 3
1 Așadar, frați sfinți, părtași ai chemării cerești, luați aminte la Apostolul și Marele Preot al mărturisirii noastre: Isus,
Therefore, my Christian friends, you who, all alike, have received the call from heaven, fix your attention on Jesus, the apostle and high priest of our religion.
2 care a fost credincios celui care l-a rânduit, cum a fost și Moise în toată casa lui.
See how faithful he was to the God who appointed him, as Moses was in the whole house of God.
3 Căci el a fost socotit vrednic de mai multă glorie decât Moise, pentru că cel care a zidit casa are mai multă cinste decât casa.
He has been deemed worthy of far higher honour than Moses, just as the founder of the house is held in greater regard than the house itself.
4 Căci orice casă este construită de cineva, dar cel care a construit totul este Dumnezeu.
For every house has its founder, and the founder of the universe is God.
5 Într-adevăr, Moise a fost credincios în toată casa sa ca un slujitor, ca mărturie a lucrurilor care urmau să fie spuse mai târziu,
While the faithful service of Moses in the whole house of God was that of a servant, whose duty was to bear testimony to a message still to come,
6 dar Cristos este credincios ca un Fiu peste casa sa. Noi suntem casa lui, dacă ne păstrăm până la sfârșit încrederea și slava speranței noastre fermă.
the faithfulness of Christ was that of a son set over the house of God. And we are his house – if only we retain, unshaken to the end, the courage and confidence inspired by our hope.
7 De aceea, așa cum spune Duhul Sfânt, “Astăzi, dacă veți auzi vocea lui,
Therefore, as the Holy Spirit says – “If today you hear God’s voice,
8 Nu vă împietriți inimile ca la răzvrătire, în ziua încercării în pustie,
harden not your hearts, as when Israel provoked me on the day when they tried my patience in the desert,
9 unde m-au încercat și m-au pus la încercare părinții voștri, și a văzut faptele mele timp de patruzeci de ani.
Where your ancestors tried my forbearance, and saw my mighty deeds for forty years.
10 De aceea am fost nemulțumit de neamul acela, ș i a spus: “Ei greș esc întotdeauna în inima lor, dar ei nu-mi cunoșteau căile.
Therefore I was sorely vexed with that generation, and I said – ‘Their hearts are always straying; they have never learned my ways’;
11 Așa cum am jurat în mânia Mea, “Nu vor intra în odihna Mea.”
While in my wrath I swore – ‘They will never enter upon my rest.’”
12 Luați seama, fraților, ca nu cumva să fie în vreunul din voi o inimă rea, necredincioasă, care să se depărteze de Dumnezeul cel viu;
Be careful, friends, that there is never found in anyone of you a wicked and faithless heart, shown by that person separating themselves from the living God.
13 ci îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, atâta timp cât se numește “astăzi”, ca nu cumva vreunul din voi să se împietrească prin înșelăciunea păcatului.
Rather encourage one another daily – while there is a today – to prevent anyone among you from being hardened by the deceitfulness of sin.
14 Căci am devenit părtași ai lui Hristos, dacă ne păstrăm până la sfârșit începutul încrederii noastre,
For we now all share in the Christ, if indeed we retain, unshaken to the end, the confidence that we had at the first.
15 în timp ce se spune “Astăzi, dacă veți auzi vocea lui, nu vă împietriți inimile, ca în timpul răzvrătirii.”
To use the words of scripture – “If today you hear God’s voice, harden not your hearts, as when Israel provoked me.”
16 Căci cine s-a răzvrătit când a auzit? Nu au fost oare toți cei care au ieșit din Egipt conduși de Moise?
Who were they who heard God speak and yet provoked him? Were not they all those who left Egypt under the leadership of Moses?
17 Cu cine a fost nemulțumit patruzeci de ani? Nu a fost oare cu cei care au păcătuit, ale căror trupuri au căzut în pustiu?
And with whom was it that God was sorely vexed for forty years? Was not it with those who had sinned, and who fell dead in the desert?
18 Cui a jurat că nu vor intra în odihna lui, ci celor neascultători?
And who were they to whom God swore that they should not enter upon his rest, if not those who had proved faithless?
19 Vedem că ei nu au putut intra din cauza necredinței.
We see, then, that they failed to enter upon it because of their want of faith.
