Evrei 3
1 Așadar, frați sfinți, părtași ai chemării cerești, luați aminte la Apostolul și Marele Preot al mărturisirii noastre: Isus,
Wherefore, holy brethren, partakers of a heavenly calling, consider the apostle and high-priest of our profession, Jesus;
2 care a fost credincios celui care l-a rânduit, cum a fost și Moise în toată casa lui.
who was faithful to him that appointed him, as also was Moses in all his house.
3 Căci el a fost socotit vrednic de mai multă glorie decât Moise, pentru că cel care a zidit casa are mai multă cinste decât casa.
For he hath been counted worthy of more glory than Moses, inasmuch as greater than the house is he who built it.
4 Căci orice casă este construită de cineva, dar cel care a construit totul este Dumnezeu.
For every house is builded by some one; but he who built all things is God.
5 Într-adevăr, Moise a fost credincios în toată casa sa ca un slujitor, ca mărturie a lucrurilor care urmau să fie spuse mai târziu,
And Moses indeed was faithful in all his house as a servant, that he might testify of those things which were to be spoken;
6 dar Cristos este credincios ca un Fiu peste casa sa. Noi suntem casa lui, dacă ne păstrăm până la sfârșit încrederea și slava speranței noastre fermă.
but Christ as a son over his house; whose house are we, if we hold fast the confidence and joyousness of our hope.
7 De aceea, așa cum spune Duhul Sfânt, “Astăzi, dacă veți auzi vocea lui,
Wherefore, as the Holy Spirit saith: “To-day, if ye hear his voice,
8 Nu vă împietriți inimile ca la răzvrătire, în ziua încercării în pustie,
harden not your hearts, as in the provocation, in the day of the temptation in the wilderness,
9 unde m-au încercat și m-au pus la încercare părinții voștri, și a văzut faptele mele timp de patruzeci de ani.
where your fathers tempted me by proving me, and saw my works forty years.
10 De aceea am fost nemulțumit de neamul acela, ș i a spus: “Ei greș esc întotdeauna în inima lor, dar ei nu-mi cunoșteau căile.
Wherefore I was offended with that generation, and said, They always err in their heart, but they knew not my ways;
11 Așa cum am jurat în mânia Mea, “Nu vor intra în odihna Mea.”
so I swore in my wrath, They shall not enter into my rest.”
12 Luați seama, fraților, ca nu cumva să fie în vreunul din voi o inimă rea, necredincioasă, care să se depărteze de Dumnezeul cel viu;
Take heed, brethren, lest there be in any one of you an evil heart of unbelief, in departing from the living God.
13 ci îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, atâta timp cât se numește “astăzi”, ca nu cumva vreunul din voi să se împietrească prin înșelăciunea păcatului.
But exhort one another daily, as long as it is called To-day, that none of you may be hardened through the deceitfulness of sin.
14 Căci am devenit părtași ai lui Hristos, dacă ne păstrăm până la sfârșit începutul încrederii noastre,
For we have become partakers of Christ, if we hold fast our first confidence firm to the end.
15 în timp ce se spune “Astăzi, dacă veți auzi vocea lui, nu vă împietriți inimile, ca în timpul răzvrătirii.”
When it is said, “To-day, if ye hear his voice, harden not your hearts, as in the provocation,”
16 Căci cine s-a răzvrătit când a auzit? Nu au fost oare toți cei care au ieșit din Egipt conduși de Moise?
who then, when they had heard, provoked? Was it not all who came out of Egypt by means of Moses?
17 Cu cine a fost nemulțumit patruzeci de ani? Nu a fost oare cu cei care au păcătuit, ale căror trupuri au căzut în pustiu?
And with whom was he offended forty years? Was it not with those who sinned, whose carcasses fell in the wilderness?
18 Cui a jurat că nu vor intra în odihna lui, ci celor neascultători?
And to whom did he swear that they should not enter into his rest, except to those who were disobedient?
19 Vedem că ei nu au putut intra din cauza necredinței.
So then we see that they could not enter in because of unbelief.
