Evrei 2

1 De aceea trebuie să fim mai atenți la cele auzite, ca nu cumva să ne îndepărtăm.

De aceea ar trebui să dăm cea mai mare atenție lucrurilor pe care le-am auzit, ca niciodată să nu le lăsăm să treacă pe lângă noi.

2 Căci, dacă cuvântul rostit prin îngeri s-a dovedit statornic, iar orice fărădelege și neascultare a primit o pedeapsă dreaptă,

Căci dacă cuvântul vorbit prin îngeri a fost neclintit, și fiecare încălcare de lege și neascultare a primit o dreaptă răsplătire;

3 cum vom scăpa dacă vom neglija o mântuire atât de mare — care, la început, după ce a fost rostită prin Domnul, ne-a fost confirmată de cei care au auzit-o,

Cum vom scăpa noi dacă neglijăm o salvare atât de mare? Care, întâi a început să fie vorbită de Domnul, și ne-a fost confirmată prin cei ce l-au auzit,

4 Dumnezeu mărturisind și el împreună cu ei, atât prin semne și minuni, cât și prin diferite lucrări de putere și prin daruri ale Duhului Sfânt, după voia lui?

Dumnezeu de asemenea aducându-le mărturie, deopotrivă cu semne și minuni și diferite miracole și daruri ale Duhului Sfânt, conform voii sale.

5 Căci El nu a supus lumii viitoare, despre care vorbim, îngerilor.

Fiindcă nu îngerilor le-a supus lumea ce are să vină, despre care vorbim.

6 Ci cineva a mărturisit undeva, zicând: , “Ce este omul, de te gândești la el? Sau pe fiul omului, ca să vă pese de el?

Iar unul, într-un anume loc a adeverit, spunând: Ce este omul, ca să îți amintești de el? Sau fiul omului, ca să îl cercetezi?

7 L-ai făcut puțin mai prejos decât îngerii. L-ai încoronat cu glorie și onoare.

L-ai făcut puțin mai prejos decât îngerii, l-ai încoronat cu glorie și onoare și l-ai așezat peste lucrările mâinilor tale;

8 Tu ai supus toate lucrurile sub picioarele Lui.” Pentru că, supunându-i toate lucrurile, nu a lăsat nimic din ceea ce nu-i este supus lui. Dar acum nu vedem încă toate lucrurile supuse lui.

Toate le-ai supus sub picioarele lui. Căci prin faptul că el a supus toate sub el, nu i-a lăsat nimic nesupus. Dar acum, încă nu vedem toate cele supuse lui.

9 Ci îl vedem pe cel care a fost făcut cu puțin mai prejos decât îngerii, pe Isus, din cauza suferinței morții, încoronat cu glorie și onoare, pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, să guste din moarte pentru toți.

Dar vedem pe Isus, care a fost făcut puțin mai prejos decât îngerii, pentru suferirea morții, încoronat cu glorie și onoare, ca prin harul lui Dumnezeu, să guste moartea pentru fiecare om.

10 Fiindcă Lui, pentru care sunt toate lucrurile și prin care sunt toate lucrurile, i s-a cuvenit, aducând mulți copii la slavă, să desăvârșească prin suferințe pe autorul mântuirii lor.

Fiindcă i se cuvenea lui, pentru care sunt toate și prin care sunt toate, în aducerea multor fii la glorie, să desăvârșească pe căpetenia salvării lor prin suferințe.

11 Căci atât cel ce sfințește, cât și cei ce sunt sfințiți sunt toți de la unul singur, motiv pentru care nu se rușinează să-i numească frați,

Fiindcă deopotrivă cel ce sfințește și cei sfințiți, sunt toți dintr-unul; din care cauză, nu se rușinează să îi numească frați,

12 spunând: “Voi vesti numele tău fraților mei. În mijlocul adunării voi cânta lauda ta.”

Spunând: Voi vesti numele tău fraților mei, în mijlocul bisericii îți voi cânta laudă.

13 Și iarăși: “În El îmi voi pune încrederea mea.” Din nou: “Iată-mă aici cu copiii pe care mi i-a dat Dumnezeu.”

Și din nou: Eu îmi voi pune încrederea în el. Și din nou: Iată, eu și copiii pe care mi i-a dat Dumnezeu.

14 De vreme ce copiii s-au împărtășit din carne și sânge, și el însuși s-a împărtășit în același fel, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel care avea puterea morții, adică pe diavolul,

Fiindcă, după cum copiii sunt părtași cărnii și sângelui, în același fel și el s-a împărtășit din aceleași, pentru ca prin moarte să nimicească pe cel ce avea puterea morții, care este diavolul,

15 și să elibereze pe toți cei care, de frica morții, au fost toată viața lor supuși robiei.

Și să elibereze pe aceia care, prin frica morții, erau toată viața lor supuși robiei.

16 Pentru că, foarte sigur, nu dă ajutor îngerilor, ci dă ajutor urmașilor lui Avraam.

Fiindcă, într-adevăr, nu a luat asupra lui natura îngerilor, ci a luat asupra lui sămânța lui Avraam.

17 De aceea a fost obligat în toate lucrurile să se facă asemenea fraților săi, ca să devină un mare preot milostiv și credincios în ceea ce privește lucrurile care țin de Dumnezeu, pentru a face ispășire pentru păcatele poporului.

De aceea în toate i se cuvenea a fi făcut asemenea fraților săi, ca să fie mare preot milos și credincios în cele privitoare la Dumnezeu, pentru a face împăcare pentru păcatele poporului.

18 Căci, întrucât el însuși a suferit fiind ispitit, poate ajuta pe cei ce sunt ispitiți.

Fiindcă, în aceea că el însuși a suferit, fiind ispitit, este în stare să ajute pe cei ispitiți.