Evrei 12
1 De aceea și noi, fiindcă suntem înconjurați de un nor atât de mare de martori, să ne lepădăm de orice greutate și de păcatul care ne încolțește atât de ușor, și să alergăm cu stăruință la cursa care ne este pusă înainte,
Τοιγαροῦν καὶ ἡμεῖς, τοσοῦτον ἔχοντες περικείμενον ἡμῖν νέφος μαρτύρων, ὄγκον ἀποθέμενοι πάντα καὶ τὴν εὐπερίστατον ἁμαρτίαν, δι᾽ ὑπομονῆς τρέχωμεν τὸν προκείμενον ἡμῖν ἀγῶνα,
2 privind la Isus, autorul și desăvârșitorul credinței, care, pentru bucuria care i-a fost pusă înainte, a îndurat crucea, disprețuind rușinea ei, și a șezut la dreapta tronului lui Dumnezeu.
ἀφορῶντες εἰς τὸν τῆς πίστεως ἀρχηγὸν καὶ τελειωτὴν Ἰησοῦν, ὃς ἀντὶ τῆς προκειμένης αὐτῷ χαρᾶς ὑπέμεινεν σταυρόν, αἰσχύνης καταφρονήσας, ἐν δεξιᾷ τε τοῦ θρόνου τοῦ θεοῦ κεκάθικεν.
3 Căci gândiți-vă la El, care a îndurat atâtea împotriviri ale păcătoșilor împotriva lui însuși, ca să nu vă obosiți, să nu vă pierdeți curajul sufletelor voastre.
ἀναλογίσασθε γὰρ τὸν τοιαύτην ὑπομεμενηκότα ὑπὸ τῶν ἁμαρτωλῶν εἰς ἑαυτὸν ἀντιλογίαν, ἵνα μὴ κάμητε, ταῖς ψυχαῖς ὑμῶν ἐκλυόμενοι.
4 Voi nu v-ați împotrivit încă până la sânge, luptând împotriva păcatului.
Οὔπω μέχρις αἵματος ἀντικατέστητε πρὸς τὴν ἁμαρτίαν ἀνταγωνιζόμενοι,
5 Ați uitat îndemnul care raționează cu voi ca și cu copiii, “Fiule, nu lua în seamă pedeapsa Domnului, nici să nu leșinați când sunteți mustrați de el;
καὶ ἐκλέλησθε τῆς παρακλήσεως, ἥτις ὑμῖν ὡς υἱοῖς διαλέγεται, Υἱέ μου, μὴ ὀλιγώρει παιδείας κυρίου, μηδὲ ἐκλύου ὑπ᾽ αὐτοῦ ἐλεγχόμενος.
6 Căci pe cine iubește Domnul, El îl pedepsește, și pedepsește orice fiu pe care îl primește.”
ὃν γὰρ ἀγαπᾷ κύριος, παιδεύει, μαστιγοῖ δὲ πάντα υἱὸν ὃν παραδέχεται.
7 Pentru că pentru disciplinarea voastră sunteți înduplecați. Dumnezeu se poartă cu voi ca și cu copiii, căci ce fiu este acela pe care tatăl său nu-l pedepsește?
εἰς παιδείαν ὑπομένετε, ὡς υἱοῖς ὑμῖν προσφέρεται ὁ θεός· τίς γὰρ υἱὸς ὃν οὐ παιδεύει πατήρ;
8 Dar dacă sunteți lipsiți de disciplină, de care toți au fost făcuți părtași, atunci sunteți nelegitimi și nu copii.
εἰ δὲ χωρίς ἐστε παιδείας, ἧς μέτοχοι γεγόνασιν πάντες, ἄρα νόθοι καὶ οὐχ υἱοί ἐστε.
9 Mai mult, noi am avut părinți din carnea noastră care să ne pedepsească, și le-am dat respect. Nu ar trebui mult mai degrabă să ne supunem Tatălui spiritelor și să trăim?
εἶτα τοὺς μὲν τῆς σαρκὸς ἡμῶν πατέρας εἴχομεν παιδευτάς, καὶ ἐνετρεπόμεθα· οὐ πολὺ μᾶλλον ὑποταγησόμεθα τῷ πατρὶ τῶν πνευμάτων καὶ ζήσομεν;
10 Căci ei, într-adevăr, pentru câteva zile ne-au disciplinat cum li s-a părut lor bine, dar el pentru folosul nostru, ca să fim părtași la sfințenia lui.
οἱ μὲν γὰρ πρὸς ὀλίγας ἡμέρας κατὰ τὸ δοκοῦν αὐτοῖς ἐπαίδευον, ὁ δὲ ἐπὶ τὸ συμφέρον εἰς τὸ μεταλαβεῖν τῆς ἁγιότητος αὐτοῦ.
11 Orice pedeapsă pare pentru moment nu veselă, ci dureroasă; dar, după aceea, ea dă roadele pașnice ale neprihănirii celor care au fost instruiți prin ea.
πᾶσα δὲ παιδεία πρὸς μὲν τὸ παρὸν οὐ δοκεῖ χαρᾶς εἶναι ἀλλὰ λύπης, ὕστερον δὲ καρπὸν εἰρηνικὸν τοῖς δι᾽ αὐτῆς γεγυμνασμένοις ἀποδίδωσιν δικαιοσύνης.
12 De aceea, ridicați mâinile care atârnă și genunchii slabi,
Διὸ τὰς παρειμένας χεῖρας καὶ τὰ παραλελυμένα γόνατα ἀνορθώσατε,
13 și faceți cărări drepte pentru picioarele voastre, ca ceea ce este șchiop să nu fie dislocat, ci mai degrabă să fie vindecat.
καὶ τροχιὰς ὀρθὰς ποιεῖτε τοῖς ποσὶν ὑμῶν, ἵνα μὴ τὸ χωλὸν ἐκτραπῇ, ἰαθῇ δὲ μᾶλλον.
14 Urmăriți pacea cu toți oamenii și sfințirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul,
εἰρήνην διώκετε μετὰ πάντων, καὶ τὸν ἁγιασμόν, οὗ χωρὶς οὐδεὶς ὄψεται τὸν κύριον·
15 privind cu atenție ca nu cumva să fie cineva care să fie lipsit de harul lui Dumnezeu, ca nu cumva să vă tulbure vreo rădăcină de amărăciune care să răsară și mulți să fie spurcați de ea,
ἐπισκοποῦντες μή τις ὑστερῶν ἀπὸ τῆς χάριτος τοῦ θεοῦ, μή τις ῥίζα πικρίας ἄνω φύουσα ἐνοχλῇ, καὶ διὰ ταύτης μιανθῶσιν οἱ πολλοί·
16 ca nu cumva să fie vreun desfrânat sau vreun profanator, ca Esau, care și-a vândut dreptul de întâi-născut pentru o masă.
μή τις πόρνος, ἢ βέβηλος ὡς Ἠσαῦ, ὃς ἀντὶ βρώσεως μιᾶς ἀπέδοτο τὰ πρωτοτόκια ἑαυτοῦ.
17 Căci știți că și atunci când a dorit ulterior să moștenească binecuvântarea, a fost respins, pentru că nu a găsit loc de răzgândire, deși a căutat-o cu sârguință și cu lacrimi.
ἴστε γὰρ ὅτι καὶ μετέπειτα θέλων κληρονομῆσαι τὴν εὐλογίαν ἀπεδοκιμάσθη· μετανοίας γὰρ τόπον οὐχ εὗρεν, καί περ μετὰ δακρύων ἐκζητήσας αὐτήν.
18 Căci nu ați venit la un munte care putea fi atins și care ardea cu foc, la negură, întuneric, furtună,
Οὐ γὰρ προσεληλύθατε ψηλαφωμένῳ καὶ κεκαυμένῳ πυρί, καὶ γνόφῳ, καὶ ζόφῳ, καὶ θυέλλῃ,
19 la sunetul de trâmbiță și la glasul cuvintelor, pe care cei care le-au auzit rugau să nu li se mai spună nici un cuvânt,
καὶ σάλπιγγος ἤχῳ, καὶ φωνῇ ῥημάτων, ἧς οἱ ἀκούσαντες παρῃτήσαντο μὴ προστεθῆναι αὐτοῖς λόγον·
20 căci nu puteau să suporte ceea ce era poruncit: “Dacă un animal se atinge de munte, să fie ucis cu pietre”.
οὐκ ἔφερον γὰρ τὸ διαστελλόμενον, Κἂν θηρίον θίγῃ τοῦ ὄρους, λιθοβοληθήσεται,
21 Atât de înfricoșătoare era înfățișarea, încât Moise a spus: “Sunt îngrozit și tremur”.
καί, οὕτως φοβερὸν ἦν τὸ φανταζόμενον, Μωυσῆς εἶπεν, Ἔκφοβός εἰμι καὶ ἔντρομος·
22 Dar voi ați venit la muntele Sionului și la cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul cel ceresc, la mulțimile nenumărate de îngeri,
ἀλλὰ προσεληλύθατε Σιὼν ὄρει καὶ πόλει θεοῦ ζῶντος, Ἱερουσαλὴμ ἐπουρανίῳ, καὶ μυριάσιν, ἀγγέλων πανηγύρει,
23 la adunarea de sărbătoare și la adunarea întâilor născuți care sunt înscriși în ceruri, la Dumnezeu, Judecătorul tuturor, la duhurile drepților desăvârșiți,
καὶ ἐκκλησίᾳ πρωτοτόκων ἀπογεγραμμένων ἐν οὐρανοῖς, καὶ κριτῇ θεῷ πάντων, καὶ πνεύμασιν δικαίων τετελειωμένων,
24 la Isus, mijlocitorul unui legământ nou, și la sângele stropirii, care este mai bun decât cel al lui Abel.
καὶ διαθήκης νέας μεσίτῃ Ἰησοῦ, καὶ αἵματι ῥαντισμοῦ κρεῖττον λαλοῦντι παρὰ τὸν Ἄβελ.
25 Vezi să nu refuzi pe cel ce vorbește. Căci dacă ei nu au scăpat când l-au refuzat pe cel care avertiza pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, care ne întoarcem de la cel care avertizează din ceruri,
βλέπετε μὴ παραιτήσησθε τὸν λαλοῦντα· εἰ γὰρ ἐκεῖνοι οὐκ ἐξέφυγον, ἐπὶ γῆς παραιτησάμενοι τὸν χρηματίζοντα, πολὺ μᾶλλον ἡμεῖς οἱ τὸν ἀπ᾽ οὐρανῶν ἀποστρεφόμενοι,
26 al cărui glas a zguduit atunci pământul, dar acum a promis: “Încă o dată voi mai zgudui nu numai pământul, ci și cerurile”.
οὗ ἡ φωνὴ τὴν γῆν ἐσάλευσεν τότε, νῦν δὲ ἐπήγγελται λέγων, Ἔτι ἅπαξ ἐγὼ σείσω οὐ μόνον τὴν γῆν, ἀλλὰ καὶ τὸν οὐρανόν.
27 Această expresie: “Încă o dată” semnifică îndepărtarea lucrurilor care sunt zguduite, ca și a lucrurilor care au fost făcute, pentru ca cele care nu sunt zguduite să rămână.
τὸ δέ, Ἔτι ἅπαξ, δηλοῖ τὴν τῶν σαλευομένων μετάθεσιν ὡς πεποιημένων, ἵνα μείνῃ τὰ μὴ σαλευόμενα.
28 Prin urmare, primind o Împărăție care nu poate fi zdruncinată, să avem har, prin care să Îi slujim lui Dumnezeu în mod acceptabil, cu reverență și respect,
διὸ βασιλείαν ἀσάλευτον παραλαμβάνοντες ἔχωμεν χάριν, δι᾽ ἧς λατρεύωμεν εὐαρέστως τῷ θεῷ μετὰ εὐλαβείας καὶ δέους·
29 căci Dumnezeul nostru este un foc mistuitor.
καὶ γὰρ ὁ θεὸς ἡμῶν πῦρ καταναλίσκον.
