Evrei 10
1 Fiindcă Legea, care este o umbră a bunurilor viitoare, și nu chipul însuși al lucrurilor, nu poate niciodată, cu aceleași jertfe pe care le aduce an de an, pe care le aduce neîncetat, să desăvârșească pe cei ce se apropie.
Umbram enim habens lex futurorum bonorum, non ipsam imaginem rerum: per singulos annos eisdem ipsis hostiis, quas offerunt indesinenter, numquam potest accedentes perfectos facere:
2 Altfel, nu ar fi încetat ele să mai fie oferite, pentru că închinătorii, după ce ar fi fost curățați o dată, nu ar mai fi avut conștiința păcatelor?
alioquin cessassent offerri: ideo quod nullam haberent ultra conscientiam peccati, cultores semel mundati:
3 Dar în aceste sacrificii există o reamintire anuală a păcatelor.
sed in ipsis commemoratio peccatorum per singulos annos fit.
4 Căci este imposibil ca sângele taurilor și al țapilor să înlăture păcatele.
impossibile enim est sanguine taurorum et hircorum auferri peccata.
5 De aceea, atunci când vine în lume, spune: “Nu, nu, nu! “Tu nu ai dorit sacrificii și jertfe, dar tu mi-ai pregătit un trup.
Ideo ingrediens mundum dicit: Hostiam, et oblationem noluisti: corpus autem aptasti mihi:
6 Nu-ți plăceau arderile de tot și jertfele pentru păcat.
holocaustomata pro peccato non tibi placuerunt.
7 Atunci am zis: “Iată, am venit (în sulul cărții este scris despre mine). ca să fac voia Ta, Dumnezeule.””
Tunc dixi: Ecce venio: in capite libri scriptum est de me: Ut faciam, Deus, voluntatem tuam.
8 Mai înainte, zicând: “Jertfe și daruri și arderi de tot și jertfe pentru păcat nu ai dorit, nici nu ți-a plăcut” (cele ce se aduc după lege),
Superius dicens: Quia hostias, et oblationes, et holocaustomata pro peccato noluisti, nec placita sunt tibi, quae secundum legem offeruntur,
9 apoi a zis: “Iată, am venit să fac voia Ta.” El le înlătură pe cele dintâi, ca să le stabilească pe cele de a doua,
tunc dixi: Ecce venio, ut faciam, Deus, voluntatem tuam: aufert primum, ut sequens statuat.
10 prin a căror voință am fost sfințiți prin jertfa trupului lui Isus Cristos o dată pentru totdeauna.
In qua voluntate sanctificati sumus per oblationem corporis Iesu Christi semel.
11 Orice preot stă zi de zi, slujind și aducând mereu aceleași jertfe, care nu pot niciodată să ridice păcatele,
Et omnis quidem sacerdos praesto est quotidie ministrans, et easdem saepe offerens hostias, quae numquam possunt auferre peccata:
12 dar El, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate pentru totdeauna, a șezut la dreapta lui Dumnezeu,
hic autem unam pro peccatis offerens hostiam, in sempiternum sedet in dextera Dei,
13 și de atunci așteaptă până când vrăjmașii Lui vor fi așezate sub picioarele Lui.
de cetero expectans donec ponantur inimici eius scabellum pedum eius.
14 Căci printr-o singură jertfă a desăvârșit pentru totdeauna pe cei care sunt sfințiți.
Una enim oblatione, consummavit in sempiternum sanctificatos.
15 Și Duhul Sfânt ne mărturisește, de asemenea, că, după ce a spus
Contestatur autem nos et Spiritus sanctus. Postquam enim dixit:
16 “Acesta este legământul pe care-l voi face cu ei. după acele zile”, zice Domnul, “Voi pune legile Mele în inima lor, Le voi scrie și în mintea lor;” apoi spune,
Hoc autem testamentum, quod testabor ad illos post dies illos, dicit Dominus: Dabo leges meas in cordibus eorum, et in mentibus eorum superscribam eas:
17 “Nu-mi voi mai aduce aminte de păcatele lor și de nelegiuirile lor.”
et peccatorum, et iniquitatum eorum iam non recordabor amplius.
18 Și unde este iertarea acestora, nu mai este nici o jertfă pentru păcat.
Ubi autem horum remissio: iam non est oblatio pro peccato.
19 Așadar, fraților, având îndrăzneala de a intra în locul sfânt prin sângele lui Isus,
Habentes itaque fratres fiduciam in introitu sanctorum in sanguine Christi,
20 pe calea pe care El a deschis-o pentru noi, o cale nouă și vie, prin văl, adică prin trupul Său,
quam initiavit nobis viam novam, et viventem per velamen, id est, carnem suam,
21 și având un mare preot peste casa lui Dumnezeu,
et sacerdotem magnum super domum Dei:
22 să ne apropiem cu inimă sinceră, în plinătatea credinței, având inimile stropite de conștiința rea și trupul spălat cu apă curată,
accedamus cum vero corde in plenitudine fidei, aspersi corda a conscientia mala, et abluti corpus aqua munda,
23 să ținem neclintit mărturisirea speranței noastre, căci Cel ce a făgăduit este credincios.
teneamus spei nostrae confessionem indeclinabilem, (fidelis enim est qui repromisit),
24 Să ne gândim cum să ne îndemnăm unii pe alții la iubire și la fapte bune,
et consideremus invicem in provocationem charitatis, et bonorum operum:
25 fără a renunța la adunarea noastră, cum obișnuiesc unii, ci îndemnându-ne unii pe alții, și cu atât mai mult cu cât vedeți că se apropie Ziua.
non deserentes collectionem nostram, sicut consuetudinis est quibusdam, sed consolantes, et tanto magis quanto videritis appropinquantem diem.
26 Căci, dacă păcătuim cu bună știință după ce am primit cunoștința adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate,
Voluntarie enim peccantibus nobis post acceptam notitiam veritatis, iam non relinquitur pro peccatis hostia,
27 ci o așteptare înfricoșătoare a judecății și o înflăcărare de foc care va mistui pe cei potrivnici.
terribilis autem quaedam expectatio iudicii, et ignis aemulatio, quae consumptura est adversarios.
28 Un om care nu respectă legea lui Moise moare fără milă, pe cuvântul a doi sau trei martori.
Irritam quis faciens legem Moysi, sine ulla miseratione duobus vel tribus testibus moritur:
29 Cu cât mai rea pedeapsă credeți că va fi judecat vrednic cel care a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, care a socotit ca fiind un lucru profanat sângele legământului cu care a fost sfințit și care a insultat Duhul harului?
quanto magis putatis deteriora mereri supplicia qui filium Dei conculcaverit, et sanguinem testamenti pollutum duxerit, in quo sanctificatus est, et spiritui gratiae contumeliam fecerit?
30 Căci noi îl cunoaștem pe cel care a spus: “Răzbunarea îmi aparține. Eu voi răsplăti”, zice Domnul. Din nou: “Domnul va judeca poporul său”.
Scimus enim qui dixit: Mihi vindictam, et ego retribuam. Et iterum: Quia iudicabit Dominus populum suum.
31 Este un lucru înfricoșător să cazi în mâinile Dumnezeului cel viu.
Horrendum est incidere in manus Dei viventis.
32 Dar adu-ți aminte de zilele de mai înainte, când, după ce ai fost luminat, ai dus o mare luptă cu suferințe:
Rememoramini autem pristinos dies, in quibus illuminati, magnum certamen sustinuistis passionum:
33 pe de o parte, fiind expuși atât la ocară, cât și la asupririri, iar pe de altă parte, devenind părtași cu cei care erau tratați astfel.
et in altero quidem opprobriis, et tribulationibus spectaculum facti: in altero autem socii taliter conversantium effecti.
34 Căci amândoi ați avut milă de mine în lanțurile mele și ați acceptat cu bucurie jefuirea averilor voastre, știind că aveți pentru voi înșivă o avere mai bună și durabilă în ceruri.
Nam et vinctis compassi estis, et rapinam bonorum vestrorum cum gaudio suscepistis, cognoscentes vos habere meliorem, et manentem substantiam.
35 De aceea, nu aruncați la gunoi îndrăzneala voastră, care are o mare răsplată.
Nolite itaque amittere confidentiam vestram, quae magnam habet remunerationem.
36 Căci aveți nevoie de rezistență pentru ca, după ce ați făcut voia lui Dumnezeu, să primiți făgăduința.
Patientia enim vobis necessaria est: ut voluntatem Dei facientes, reportetis promissionem.
37 “Peste foarte puțin timp, cel ce vine va veni și nu va aștepta.
Adhuc enim modicum aliquantulumque, qui venturus est, veniet, et non tardabit.
38 Dar cel neprihănit va trăi prin credință. Dacă se retrage, sufletul meu nu are nici o plăcere în el.”
iustus autem meus ex fide vivit. quod si subtraxerit se, non placebit animae meae.
39 Dar noi nu suntem dintre cei ce se retrag spre pieire, ci dintre cei ce au credință pentru mântuirea sufletului.
Nos autem non sumus subtractionis filii in perditionem, sed fidei in acquisitionem animae.
