Efeseni 4

1 De aceea, eu, prizonierul în Domnul, vă rog să vă purtați în mod demn de chemarea cu care ați fost chemați,

2 cu toată smerenia și umilința, cu răbdare, suportându-vă unii pe alții în dragoste,

3 urmărind să păstrați unitatea Duhului în legătura păcii.

4 Există un singur trup și un singur Duh, așa cum și voi ați fost chemați într-o singură nădejde a chemării voastre,

5 un singur Domn, o singură credință, un singur botez,

6 un singur Dumnezeu și Tatăl tuturor, care este peste toate și prin toate și în noi toți.

7 Dar fiecăruia dintre noi i-a fost dat harul, după măsura darului lui Hristos.

8 De aceea spune el, “Când s-a înălțat la înălțime, a dus captivi pe cei din captivitate, și dădea daruri oamenilor.”

9 Și când zice: “S-a înălțat”, ce înseamnă aceasta, dacă nu că mai întâi S-a coborât în părțile de jos ale pământului?

10 Cel care a coborât este cel care s-a înălțat și el mult deasupra tuturor cerurilor, ca să umple toate lucrurile.

11 Pe unii i-a dat ca apostoli, pe alții ca profeți, pe alții ca evangheliști, pe alții ca păstori și învățători;

12 pentru desăvârșirea sfinților, pentru lucrarea de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos,

13 până când vom ajunge cu toții la unitatea credinței și a cunoașterii Fiului lui Dumnezeu, la un om matur, la măsura statura plinătății lui Hristos,

14 ca să nu mai fim copii, aruncați încoace și încolo și purtați de orice vânt de învățătură, prin viclenia oamenilor, cu viclenie, după vicleșugurile rătăcirii;

15 ci, vorbind adevărul în dragoste, să creștem în toate lucrurile în cel care este capul, Hristos,

16 din care tot trupul, fiind potrivit și împletit prin ceea ce furnizează fiecare încheietură, potrivit cu lucrarea pe măsură a fiecărei părți în parte, face ca trupul să crească spre zidirea lui însuși în dragoste.

17 De aceea spun aceasta și mărturisesc în Domnul, ca să nu mai umblați cum umblă și celelalte neamuri, în deșertăciunea minții lor,

18 fiind întunecați în înțelegerea lor, înstrăinați de viața lui Dumnezeu, din pricina ignoranței care este în ei, din pricina împietririi inimilor lor.

19 Ei, devenind insensibili, s-au dat pe ei înșiși poftei, pentru a lucra cu lăcomie orice necurăție.

20 Dar voi nu așa l-ați învățat pe Cristos,

21 dacă, într-adevăr, l-ați auzit și ați fost învățați în el, așa cum este adevărul în Isus:

22 să vă lepădați, în ceea ce privește modul vostru de viață de mai înainte, de omul cel vechi, care se strică după poftele înșelăciunii,

23 și să vă înnoiți în duhul minții voastre,

24 și să vă îmbrăcați cu omul cel nou, care, după asemănarea lui Dumnezeu, a fost creat în neprihănire și în sfințenia adevărului.

25 De aceea, lăsând deoparte minciuna, să vorbească fiecare cu adevărul cu aproapele său, pentru că suntem mădulare unul altuia.

26 “Mâniați-vă și nu păcătuiți.” Nu lăsa să apună soarele peste mânia ta,

27 și nu da loc diavolului.

28 Cel care a furat să nu mai fure, ci mai degrabă să muncească, producând cu mâinile sale ceva bun, ca să aibă ce să dea celui care are nevoie.

29 Să nu iasă din gura voastră nici un cuvânt corupt, ci numai ceea ce este bun pentru zidirea altora, după nevoie, ca să dea har celor ce ascultă.

30 Nu întristați Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, în care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării.

31 Să se îndepărteze de la voi orice amărăciune, mânie, furie, mânie, scandal și calomnie, împreună cu orice răutate.

32 Și fiți buni unii cu alții, blânzi la inimă, iertându-vă unii pe alții, după cum și Dumnezeu v-a iertat pe voi în Hristos.