Faptele 22
1 “Frați și părinți, ascultați apărarea pe care v-o fac acum.”
Brethren and fathers! Hear ye, the defence, which I now make unto you: —
2 Când au auzit că le vorbea în limba ebraică, s-au liniștit și mai mult. El a zis:
And, when they heard that, in the Hebrew language, he had begun to address them, they kept the more quiet. And he saith—
3 “Eu sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar crescut în această cetate, la picioarele lui Gamaliel, învățat după tradiția strictă a legii părinților noștri, și zelos pentru Dumnezeu, așa cum sunteți și voi toți astăzi.
I, am a Jew, born in Tarsus of Cilicia, but nurtured in this city, at the feet of Gamaliel, —trained after the strictness of our ancestral law; being jealous for God just as, all ye, are this day;
4 Am prigonit această Cale până la moarte, legând și dând în închisori bărbați și femei,
and, this way, I persecuted unto the death, binding and delivering up into prisons both men and women: —
5 așa cum mărturisesc și marele preot și tot consiliul bătrânilor, de la care am primit și scrisori către frați, și am călătorit la Damasc pentru a-i aduce în legături la Ierusalim și pe cei care erau acolo, ca să fie pedepsiți.
as, even the High-priest, beareth me witness, and all the Eldership, —from whom, letters also, accepting to the brethren, unto Damascus, was I journeying, to bring them who were there bound unto Jerusalem, that they might be punished.
6 “Pe când mergeam și mă apropiam de Damasc, pe la amiază, deodată, din cer, o lumină mare a strălucit în jurul meu.
But it befell me, as I was journeying and drawing nigh unto Damascus, that, about mid-day—suddenly—out of heaven, there flashed a great light all around me;
7 Am căzut la pământ și am auzit un glas care îmi spunea: “Saul, Saul, de ce mă prigonești?”
I fell also to the ground, and heard a voice saying unto me—Saul! Saul! Why, me, art thou persecuting?
8 I-am răspuns: “Cine ești Tu, Doamne?” El mi-a zis: “Eu sunt Isus din Nazaret, pe care Îl prigonești tu.
And, I, answered—Who art thou, Lord? And he said unto me—I, am Jesus the Nazarene, whom, thou, art persecuting!
9 Cei ce erau cu mine au văzut lumina și s-au temut, dar n-au înțeles vocea Celui ce vorbea cu mine.
Now, they who were with me, beheld, indeed, the light, but heard not, the voice, of him that was speaking with me
10 Am întrebat: “Ce să fac, Doamne?”. Domnul mi-a zis: 'Ridică-te și du-te în Damasc. Acolo ți se vor spune toate lucrurile care ți-au fost rânduite să le faci”.
And said—What shall I do, Lord? And, the Lord, said unto me—Arise, and be going thy way into Damascus, and, there, shall it be told thee of all things which are appointed for thee to do.
11 Când nu mai vedeam nimic din cauza slavei acelei lumini, fiind condus de mâna celor care erau cu mine, am intrat în Damasc.
But, as I could not see clearly owing to the glory of that light, being led by the hand of them who were with me, I came into Damascus.
12 “Un oarecare Anania, un om evlavios după Lege, vestit de toți iudeii care locuiau în Damasc,
And, one Ananias, a man devout according to the law, well-attested by all the Jews that dwelt there,
13 a venit la mine și, stând lângă mine, mi-a zis: “Frate Saul, primește-ți vederea! Chiar în acel ceas m-am uitat la el.
coming unto me, and standing over me, said—Saul, brother! look up. And, I, in that very hour, looked up on him.
14 El a zis: “Dumnezeul părinților noștri te-a rânduit să cunoști voia Lui, să-L vezi pe Cel Drept și să auzi un glas din gura Lui.
And he said—The God of our fathers, hath chosen thee to get to know his will, and to see the Righteous One, —and to hear a voice out of his mouth.
15 Căci tu vei fi martor pentru el, în fața tuturor oamenilor, pentru ceea ce ai văzut și ai auzit.
Because thou shalt be a witness to him unto all men, of the things which thou hast seen and heard.
16 Și acum, de ce așteptați? Ridică-te, botează-te și spală-ți păcatele, invocând numele Domnului”.
And, now, what art thou going to do? Arise, and get thyself immersed, and have thy sins bathed away, calling upon his name.
17 După ce m-am întors la Ierusalim și în timp ce mă rugam în Templu, am căzut în transă
And it came to pass, when had returned unto Jerusalem, and was praying in the temple, that I came to be in a trance,
18 și l-am văzut pe El zicându-mi: “Grăbește-te și ieși repede din Ierusalim, pentru că nu vor primi de la tine mărturie despre Mine”.
and saw him, saying unto me—Haste thee, and go forth speedily out of Jerusalem, inasmuch as they will not accept thy witness concerning me.
19 Eu am zis: “Doamne, ei înșiși știu că am întemnițat și am bătut în toate sinagogile pe cei care credeau în Tine.
And, I, said—Lord! they themselves, well know that I was imprisoning and beating in every synagogue them who were believing on thee.
20 Când s-a vărsat sângele lui Ștefan, martorul Tău, am stat și eu de față, consimțind la moartea lui și păzind mantiile celor care l-au ucis'.
And, when the blood of Stephen thy witness was being shed, even I myself, was standing by, and approving, and guarding the mantles of them who were slaying him.
21 El mi-a zis: “Pleacă, căci te voi trimite departe de aici, la neamuri.”
And he said unto me—Be taking thy journey; because, I, unto nations afar off, will send thee.
22 L-au ascultat până ce a spus aceasta; apoi au ridicat glasul și au zis: “Scapă pământul de omul acesta, căci nu este vrednic să trăiască!”
And they hearkened unto him as far as this word, and lifted up their voice, saying—Away from the earth, with such a man as this, for it is not fit that he should live.
23 Pe când strigau, își aruncau mantiile și aruncau praf în aer,
Now, as they were both making an outcry and tearing their mantles, —dust, also were throwing into the air,
24 comandantul a poruncit să fie dus în cazarmă și a ordonat să fie cercetat prin biciuire, ca să știe pentru ce crimă strigau așa împotriva lui.
the captain ordered him to be brought into the castle, saying, that, with scourging, he should be put to the test, —that he might find out, for what cause they were, thus, clamouring against him.
25 După ce l-au legat cu chingi, Pavel l-a întrebat pe centurionul care se afla de față: “Îți este permis să biciuiești un om care este roman și nu a fost găsit vinovat?”
But, when they had stretched him out with straps, Paul said unto the by-standing centurion—A Roman, and uncondemned, is it allowed you to be scourging?
26 Când a auzit centurionul, s-a dus la comandant și i-a zis: “Ai grijă ce ai de gând să faci, căci omul acesta este roman!”
And, when the centurion heard [that], he went unto the captain, and reported, saying—What art thou going to do? For, this man, is, a Roman?
27 Comandantul a venit și l-a întrebat: “Spune-mi, ești roman?” El a spus: “Da”.
And the captain, coming up, said to him—Tell me! Art, thou, a, Roman? And, he, said—Yea!
28 Și comandantul a răspuns: “Mi-am cumpărat cetățenia cu un preț mare.” Pavel a spus: “Dar eu m-am născut roman”.
And the captain answered—I, for a large sum, this citizenship acquired! And, Paul, said—But, I, am even, [free-] born!
29 Și îndată s-au depărtat de el cei ce voiau să-l cerceteze, iar comandantul s-a temut și el, când a văzut că este roman, pentru că îl legase.
Straightway, therefore, they who were about to put him to the test, withdrew from him; and, even the captain, was struck with fear, when he found out he was, a Roman, and because, him, he had bound.
30 Dar a doua zi, dorind să afle adevărul despre motivul pentru care era acuzat de iudei, l-a eliberat din legături și a poruncit preoților de seamă și întregului consiliu să se adune, a coborât pe Pavel și l-a pus în fața lor.
But, on the morrow, being minded to get to know the certainty as to why he was being accused by the Jews, he released him, and ordered the High-priests and all the High-council to come together; and, bringing down Paul, set him before them.
