Faptele 22

1 “Frați și părinți, ascultați apărarea pe care v-o fac acum.”

Men, brethren, and fathers, hear ye the account which I now give unto you.

2 Când au auzit că le vorbea în limba ebraică, s-au liniștit și mai mult. El a zis:

(And when they heard that he spoke to them in the Hebrew tongue, they kept the more silence.)

3 “Eu sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar crescut în această cetate, la picioarele lui Gamaliel, învățat după tradiția strictă a legii părinților noștri, și zelos pentru Dumnezeu, așa cum sunteți și voi toți astăzi.

And he saith: I am a Jew, born at Tarsus in Cilicia, but brought up in this city, at the feet of Gamaliel, taught according to the truth of the law of the fathers, zealous for the law, as also all you are this day:

4 Am prigonit această Cale până la moarte, legând și dând în închisori bărbați și femei,

Who persecuted this way unto death, binding and delivering into prisons both men and women.

5 așa cum mărturisesc și marele preot și tot consiliul bătrânilor, de la care am primit și scrisori către frați, și am călătorit la Damasc pentru a-i aduce în legături la Ierusalim și pe cei care erau acolo, ca să fie pedepsiți.

As the high priest doth bear me witness, and all the ancients: from whom also receiving letters to the brethren, I went to Damascus, that I might bring them bound from thence to Jerusalem to be punished.

6 “Pe când mergeam și mă apropiam de Damasc, pe la amiază, deodată, din cer, o lumină mare a strălucit în jurul meu.

And it came to pass, as I was going, and drawing nigh to Damascus at midday, that suddenly from heaven there shone round about me a great light:

7 Am căzut la pământ și am auzit un glas care îmi spunea: “Saul, Saul, de ce mă prigonești?”

And falling on the ground, I heard a voice saying to me: Saul, Saul, why persecutest thou me?

8 I-am răspuns: “Cine ești Tu, Doamne?” El mi-a zis: “Eu sunt Isus din Nazaret, pe care Îl prigonești tu.

And I answered: Who art thou, Lord? And he said to me: I am Jesus of Nazareth, whom thou persecutest.

9 Cei ce erau cu mine au văzut lumina și s-au temut, dar n-au înțeles vocea Celui ce vorbea cu mine.

And they that were with me, saw indeed the light, but they heard not the voice of him that spoke with me.

10 Am întrebat: “Ce să fac, Doamne?”. Domnul mi-a zis: 'Ridică-te și du-te în Damasc. Acolo ți se vor spune toate lucrurile care ți-au fost rânduite să le faci”.

And I said: What shall I do, Lord? And the Lord said to me: Arise, and go to Damascus; and there it shall be told thee of all things that thou must do.

11 Când nu mai vedeam nimic din cauza slavei acelei lumini, fiind condus de mâna celor care erau cu mine, am intrat în Damasc.

And whereas I did not see for the brightness of that light, being led by the hand by my companions, I came to Damascus.

12 “Un oarecare Anania, un om evlavios după Lege, vestit de toți iudeii care locuiau în Damasc,

And one Ananias, a man according to the law, having testimony of all the Jews who dwelt there,

13 a venit la mine și, stând lângă mine, mi-a zis: “Frate Saul, primește-ți vederea! Chiar în acel ceas m-am uitat la el.

Coming to me, and standing by me, said to me: Brother Saul, look up. And I the same hour looked upon him.

14 El a zis: “Dumnezeul părinților noștri te-a rânduit să cunoști voia Lui, să-L vezi pe Cel Drept și să auzi un glas din gura Lui.

But he said: The God of our fathers hath preordained thee that thou shouldst know his will, and see the Just One, and shouldst hear the voice from his mouth.

15 Căci tu vei fi martor pentru el, în fața tuturor oamenilor, pentru ceea ce ai văzut și ai auzit.

For thou shalt be his witness to all men, of those things which thou hast seen and heard.

16 Și acum, de ce așteptați? Ridică-te, botează-te și spală-ți păcatele, invocând numele Domnului”.

And now why tarriest thou? Rise up, and be baptized, and wash away thy sins, invoking his name.

17 După ce m-am întors la Ierusalim și în timp ce mă rugam în Templu, am căzut în transă

And it came to pass, when I was come again to Jerusalem, and was praying in the temple, that I was in a trance,

18 și l-am văzut pe El zicându-mi: “Grăbește-te și ieși repede din Ierusalim, pentru că nu vor primi de la tine mărturie despre Mine”.

And saw him saying unto me: Make haste, and get thee quickly out of Jerusalem; because they will not receive thy testimony concerning me.

19 Eu am zis: “Doamne, ei înșiși știu că am întemnițat și am bătut în toate sinagogile pe cei care credeau în Tine.

And I said: Lord, they know that I cast into prison, and beat in every synagogue, them that believed in thee.

20 Când s-a vărsat sângele lui Ștefan, martorul Tău, am stat și eu de față, consimțind la moartea lui și păzind mantiile celor care l-au ucis'.

And when the blood of Stephen thy witness was shed, I stood by and consented, and kept the garments of them that killed him.

21 El mi-a zis: “Pleacă, căci te voi trimite departe de aici, la neamuri.”

And he said to me: Go, for unto the Gentiles afar off, will I send thee.

22 L-au ascultat până ce a spus aceasta; apoi au ridicat glasul și au zis: “Scapă pământul de omul acesta, căci nu este vrednic să trăiască!”

And they heard him until this word, and then lifted up their voice, saying: Away with such an one from the earth; for it is not fit that he should live.

23 Pe când strigau, își aruncau mantiile și aruncau praf în aer,

And as they cried out and threw off their garments, and cast dust into the air,

24 comandantul a poruncit să fie dus în cazarmă și a ordonat să fie cercetat prin biciuire, ca să știe pentru ce crimă strigau așa împotriva lui.

The tribune commanded him to be brought into the castle, and that he should be scourged and tortured: to know for what cause they did so cry out against him.

25 După ce l-au legat cu chingi, Pavel l-a întrebat pe centurionul care se afla de față: “Îți este permis să biciuiești un om care este roman și nu a fost găsit vinovat?”

And when they had bound him with thongs, Paul saith to the centurion that stood by him: Is it lawful for you to scourge a man that is a Roman, and uncondemned?

26 Când a auzit centurionul, s-a dus la comandant și i-a zis: “Ai grijă ce ai de gând să faci, căci omul acesta este roman!”

Which the centurion hearing, went to the tribune, and told him, saying: What art thou about to do? For this man is a Roman citizen.

27 Comandantul a venit și l-a întrebat: “Spune-mi, ești roman?” El a spus: “Da”.

And the tribune coming, said to him: Tell me, art thou a Roman? But he said: Yea.

28 Și comandantul a răspuns: “Mi-am cumpărat cetățenia cu un preț mare.” Pavel a spus: “Dar eu m-am născut roman”.

And the tribune answered: I obtained the being free of this city with a great sum. And Paul said: But I was born so.

29 Și îndată s-au depărtat de el cei ce voiau să-l cerceteze, iar comandantul s-a temut și el, când a văzut că este roman, pentru că îl legase.

Immediately therefore they departed from him that were about to torture him. The tribune also was afraid after he understood that he was a Roman citizen, and because he had bound him.

30 Dar a doua zi, dorind să afle adevărul despre motivul pentru care era acuzat de iudei, l-a eliberat din legături și a poruncit preoților de seamă și întregului consiliu să se adune, a coborât pe Pavel și l-a pus în fața lor.

But on the next day, meaning to know more diligently for what cause he was accused by the Jews, he loosed him, and commanded the priests to come together, and all the council: and bringing forth Paul, he set him before them.