Faptele 21
1 După ce ne-am despărțit de ei și am pornit, am ajuns în linie dreaptă la Cos, iar a doua zi la Rodos și de acolo la Patara.
So after disengaging ourselves from them we were able to set sail, and running a straight course we came to Cos, and the next day to Rhodes, and from there to Patara.
2 După ce am găsit o corabie care traversa spre Fenicia, ne-am urcat la bord și am pornit.
We found a ship crossing over to Phoenicia, went on board and set sail.
3 După ce am ajuns în dreptul Ciprului, lăsându-l la stânga, am navigat spre Siria și am debarcat la Tir, căci nava se afla acolo pentru a-și descărca încărcătura.
When we had sighted Cyprus we passed it on the left, sailed on to Syria and landed at Tyre, because it was there that the ship was to unload the cargo.
4 După ce am găsit discipoli, am rămas acolo șapte zile. Aceștia i-au spus lui Pavel, prin Duhul Sfânt, că nu trebuie să se urce la Ierusalim.
Upon finding disciples we stayed there seven days; these, through the Spirit, told Paul not to go on to Jerusalem.
5 După ce au trecut acele zile, am plecat și ne-am continuat călătoria. Toți, cu soțiile și copiii, ne-au însoțit pe drum până când am ieșit din oraș. Îngenunchind pe plajă, ne-am rugat.
But when our time was up, as we left to go on our way, they all, including women and children, accompanied us out of the city, and kneeling down on the beach, we prayed.
6 După ce ne-am luat rămas bun, ne-am urcat pe corabie, iar ei s-au întors din nou acasă.
After we had taken our leave of one another, we boarded the ship and they returned to their homes.
7 După ce am plecat din Tir, am ajuns la Ptolemaida. I-am întâmpinat pe frați și am rămas cu ei o zi.
Now upon arriving in Ptolemais, the voyage from Tyre ended; so greeting the brothers we stayed with them one day.
8 A doua zi, noi, care eram tovarășii lui Pavel, am plecat și am ajuns la Cezareea. Am intrat în casa lui Filip, evanghelistul, care era unul dintre cei șapte, și am rămas cu el.
Leaving the next day, we came to Caesarea; and entering the house of Philip the evangelist (being of ‘the Seven’), we stayed with him.
9 Omul acesta avea patru fiice fecioare care profețeau.
(This man had four virgin daughters who prophesied.)
10 Pe când stăteam acolo câteva zile, a coborât din Iudeea un profet numit Agabus.
Now as we stayed there a number of days, a certain prophet named Agabus came down from Judea.
11 Venind la noi și luând centura lui Pavel, și-a legat singur picioarele și mâinile și a zis: “Duhul Sfânt spune: “Astfel, iudeii din Ierusalim vor lega pe omul care are această centură și îl vor da în mâinile neamurilor.””
Joining us he took Paul's belt, bound his feet and hands, and said, “Thus says the Holy Spirit: ‘In this way, in Jerusalem, the Jews will bind the man who owns this belt, and will deliver him into the hands of the Gentiles.’”
12 Când am auzit aceste lucruri, noi și oamenii din locul acela l-am rugat să nu se suie la Ierusalim.
Well, when we heard these things, both we and the local residents, we pleaded with him not to go up to Jerusalem.
13 Atunci Pavel a răspuns: “Ce faceți, plângeți și îmi frângeți inima? Căci sunt gata nu numai să fiu legat, ci și să mor la Ierusalim pentru Numele Domnului Isus.”
But Paul answered: “What are you doing, weeping and breaking my heart? I am ready not only to be bound, but also to die in Jerusalem for the name of the Lord Jesus.”
14 Și cum nu se lăsa convins, am încetat, zicând: “Facă-se voia Domnului!”
When he would not be dissuaded, we stopped, saying, “Let the will of the Lord be done.”
15 După aceste zile, ne-am luat bagajele și ne-am suit la Ierusalim.
So after those days we got ready and went up to Jerusalem.
16 Unii dintre ucenicii din Cezareea au mers și ei cu noi, aducând și pe un anume Mnason din Cipru, un ucenic dintâi, la care urma să rămânem.
Some of the disciples from Caesarea also went with us, bringing us to a certain Mnason, of Cyprus, an early disciple, with whom we were to lodge.
17 Când am ajuns la Ierusalim, frații ne-au primit cu bucurie.
And when we arrived in Jerusalem the brothers received us gladly.
18 A doua zi, Pavel a intrat cu noi la Iacov; și toți bătrânii erau de față.
The next day Paul, with us, went to see James, and all the elders were present.
19 După ce i-a salutat, a relatat unul câte unul lucrurile pe care le făcuse Dumnezeu printre neamuri prin slujba lui.
After greeting them he reported one by one the things that God had done among the Gentiles through his ministry.
20 Aceștia, când au auzit, au slăvit pe Dumnezeu. I-au zis: “Vezi, frate, câte mii sunt printre iudei dintre cei care au crezut și toți sunt zeloși pentru Lege.
But after listening they ‘glorified’ the Lord by saying to him: “You see, brother, how many tens of thousands are the Jews who have believed, and they are all zealous for the law;
21 Ei au fost informați despre tine, că îi înveți pe toți iudeii care sunt printre neamuri să se lepede de Moise, spunându-le să nu-și taie împrejur copiii și să nu umble după obiceiuri.
but they have been informed about you that you teach all the Jews who are among the Gentiles to forsake Moses, telling them not to circumcise their children nor to walk according to our customs.
22 Și atunci, ce este? Adunarea trebuie să se întrunească cu siguranță, căci vor auzi că ai venit.
What then? The assembly will certainly gather, since they will hear that you have come.
23 Faceți deci ceea ce vă spunem. Avem patru bărbați care au făcut un jurământ.
So do this that we say to you: There are four men with us who have taken a vow.
24 Ia-i și purifică-te împreună cu ei și plătește-le cheltuielile pentru ei, ca să-și radă capul. Atunci vor ști cu toții că nu este niciun adevăr în lucrurile despre care au fost informați despre tine, ci că și tu însuți umbli respectând Legea.
Take them and purify yourself with them, and pay their expenses so that they may shave their heads, and that all may know that there is nothing to the things that they have been informed about you; rather that you yourself are in line, keeping the law.
25 Dar în ceea ce privește neamurile care cred, am scris hotărârea noastră că nu trebuie să respecte nimic de acest fel, decât să se ferească de mâncarea oferită idolilor, de sânge, de lucrurile sugrumate și de imoralitatea sexuală.”
But concerning the Gentiles who believe we have written, having judged that they need observe no such thing, except that they should keep themselves from that offered to idols, from the blood, from anything strangled, and from fornication.”
26 Pavel a luat pe bărbați, s-a curățit a doua zi și a mers cu ei în Templu, și a vestit împlinirea zilelor de curățire, până când s-a adus jertfă pentru fiecare dintre ei.
Then Paul took the men and purified himself with them; the next day he entered the temple to give notice of the completion of the days of purification, when the offering would be made for each one of them.
27 Când cele șapte zile erau aproape împlinite, iudeii din Asia, văzându-l în templu, au stârnit toată mulțimea și au pus mâinile pe el,
Now when the seven days were almost ended, the Jews from Asia, having seen him in the temple, mobilized a whole crowd and seized him,
28 strigând: “Bărbați ai lui Israel, ajutor! Acesta este omul care îi învață pe toți oamenii de pretutindeni împotriva poporului, a legii și a acestui loc. Mai mult, el a adus și greci în templu și a pângărit acest loc sfânt!”
shouting: “Men of Israel, help! This is the man who teaches all men everywhere against the people, and the law, and this place. Not only that, he has even brought Greeks into the temple and defiled this holy place!”
29 Căci îl văzuseră pe Trofim, efescianul, împreună cu el în cetate, și au presupus că Pavel l-a adus în templu.
(They had seen Trophimus the Ephesian in the city with him, and they supposed that Paul had brought him into the temple.)
30 Toată cetatea s-a mișcat și poporul a alergat. L-au prins pe Pavel și l-au târât afară din templu. Imediat ușile au fost închise.
The whole city was aroused and a mob of people formed. So having seized Paul they dragged him out of the temple, and immediately the doors were shut.
31 În timp ce încercau să-l ucidă, a sosit la comandantul regimentului vestea că tot Ierusalimul era în zarvă.
As they were trying to kill him, news came to the commander of the garrison that all Jerusalem was in an uproar.
32 Imediat a luat soldați și centurioni și a alergat la ei. Aceștia, când i-au văzut pe căpitanul principal și pe soldați, au încetat să-l mai bată pe Pavel.
He immediately took soldiers and centurions and ran down among them, and when they saw the commander and the soldiers they stopped beating Paul.
33 Atunci comandantul s-a apropiat, l-a arestat, a poruncit să fie legat cu două lanțuri și a întrebat cine este și ce a făcut.
Then the commander came up and took hold of him, commanded that he be bound with two chains, and started inquiring who he was and what he had done.
34 Unii strigau un lucru și alții altul, în mulțime. Când nu a putut afla adevărul din cauza gălăgiei, a poruncit să fie dus în cazarmă.
Well some in the crowd shouted one thing and some another; so when he could not ascertain the truth, because of the uproar, he commanded him to be taken into the barracks.
35 Când a ajuns pe scări, a fost dus de ostași, din pricina mulțimii care se înghesuia;
When he reached the stairs, he had to be carried by the soldiers, because of the violence of the mob.
36 căci mulțimea poporului îl urmărea, strigând: “Luați-l!”.
Because the crowd kept following and shouting, “Away with him!”
37 Pe când Pavel era pe punctul de a fi dus în cazarmă, l-a întrebat pe comandant: “Pot să-ți vorbesc?” El a spus: “Știi greacă?
As Paul was about to be led into the barracks, he said to the commander, “May I speak to you?” So he said: “Do you know Greek?
38 Nu ești tu, deci, egipteanul care, mai înainte de aceste zile, a stârnit răzvrătirea și a condus în pustiu pe cei patru mii de oameni ai asasinilor?”
Aren't you the Egyptian who some time ago started a revolt and led the four thousand men of ‘the Assassins’ out into the wilderness?”
39 Dar Pavel a zis: “Eu sunt un iudeu din Tars, din Cilicia, un cetățean al unei cetăți deloc neînsemnate. Vă rog, dați-mi voie să vorbesc poporului.”
But Paul said, “I am a Jew, from Tarsus in Cilicia, a citizen of a not insignificant city; but I beg you, allow me to speak to the people.”
40 După ce i-a dat voie, Pavel, stând pe scări, a făcut semn cu mâna către popor. Când s-a făcut o mare tăcere, el le-a vorbit în limba ebraică, zicând
So when he had given him permission, Paul stood on the stairs and motioned to the people with his hand. When there was a great silence, he addressed them in the Hebrew language, saying:
