< 2 Petru 1 >
1 Simon Petru, slujitor și apostol al lui Isus Hristos, către cei ce au dobândit o credință la fel de prețioasă ca și noi în dreptatea Dumnezeului și Mântuitorului nostru Isus Hristos:
2 Harul să vă fie vouă și pacea să se înmulțească în cunoașterea lui Dumnezeu și a lui Isus, Domnul nostru,
3 având în vedere că puterea sa divină ne-a acordat toate lucrurile care țin de viață și de evlavie, prin cunoașterea celui care ne-a chemat prin propria sa glorie și virtute,
4 prin care ne-a acordat prețioasele și nespus de mari făgăduințe, pentru ca, prin acestea, să deveniți părtași ai naturii divine, după ce ați scăpat de corupția care este în lume prin pofte.
5 Da, și tocmai de aceea, adăugând din partea voastră toată sârguința, în credința voastră supliniți excelența morală; și în excelența morală, cunoașterea;
6 și în cunoaștere, stăpânirea de sine; și în stăpânirea de sine, perseverența; și în perseverență, evlavia;
7 și în evlavie, afecțiunea frățească; și în afecțiunea frățească, dragostea.
8 Căci, dacă aceste lucruri sunt ale voastre și abundă, ele vă fac să nu fiți leneși și să nu rămâneți fără rod în cunoașterea Domnului nostru Isus Hristos.
9 Căci cel căruia îi lipsesc aceste lucruri este orb, văzând doar ceea ce este aproape, uitând curățirea de vechile sale păcate.
10 De aceea, fraților, fiți mai sârguincioși să vă asigurați chemarea și alegerea voastră. Căci, dacă faceți aceste lucruri, nu vă veți poticni niciodată.
11 Căci astfel veți avea din belșug intrarea în Împărăția veșnică a Domnului și Mântuitorului nostru, Isus Hristos. (aiōnios )
12 De aceea nu voi neglija să vă aduc aminte de aceste lucruri, deși le cunoașteți și sunteți întăriți în adevărul prezent.
13 Mi se pare drept, atâta timp cât sunt în cortul acesta, să vă stârnesc, aducându-vă aminte,
14 știind că desființarea cortului meu vine repede, așa cum mi-a arătat Domnul nostru Isus Hristos.
15 Da, mă voi strădui ca voi să vă puteți aminti mereu aceste lucruri, chiar și după plecarea mea.
16 Fiindcă nu am urmărit minciuni bine gândite, când v-am făcut cunoscută puterea și venirea Domnului nostru Isus Hristos, ci am fost martori oculari ai măreției Lui.
17 Căci el a primit de la Dumnezeu Tatăl onoare și glorie, atunci când i-a venit glasul din slava maiestuoasă: “Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.”
18 Noi am auzit acest glas venind din cer, când eram cu el pe muntele sfânt.
19 Noi avem cuvântul profeției, care este mai sigur; și bine faceți că-l luați în seamă ca pe o lampă care strălucește într-un loc întunecos, până ce se va face ziuă și va răsări steaua dimineții în inimile voastre,
20 știind mai întâi că nici o profeție a Scripturii nu este de neînțeles.
21 Căci nicio profeție nu a venit vreodată prin voința omului, ci au vorbit bărbați sfinți ai lui Dumnezeu, mișcați de Duhul Sfânt.
