2 Corinteni 3
1 Începem oare să ne lăudăm din nou? Sau avem nevoie, ca unii, de scrisori de laudă către voi sau de la voi?
Are we beginning again to recommend ourselves? Or do we need, like some others, letters of recommendation to you, or letters of recommendation from you?
2 Voi sunteți scrisoarea noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii,
Ye are our letter, written in our hearts, known and read by all men;
3 fiind descoperit că sunteți o scrisoare a lui Hristos, slujită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe table de piatră, ci pe table care sunt inimi de carne.
since ye are manifestly shown to be a letter of Christ by means of our service, written not with ink, but with the Spirit of the living God; not on tablets of stone, but on fleshly tablets of the heart.
4 O astfel de încredere avem în Hristos față de Dumnezeu, prin Hristos,
And such confidence as this have we through Christ toward God;
5 nu că ne-ar ajunge ceva de la noi înșine, ca să dăm socoteală de la noi înșine, ci că ne este de la Dumnezeu,
not that we are able of ourselves to think anything, as from ourselves; but our ability is from God;
6 care ne-a făcut și pe noi destoinici, ca slujitori ai unui legământ nou, nu al literei, ci al Duhului. Căci litera ucide, dar Duhul dă viață.
who also gave us ability to be ministers of a new covenant, not of the letter, but of the Spirit; for the letter killeth, but the Spirit giveth life.
7 Dar dacă slujba morții, scrisă și gravată pe pietre, a venit cu slavă, încât copiii lui Israel nu puteau să privească cu stăruință la fața lui Moise, din pricina slavei feței lui, care era trecătoare,
But if the ministration of death, engraven in letters on stones, was so glorious, that the children of Israel could not look steadfastly on the face of Moses by reason of the glory of his countenance, which glory was to be done away,
8 nu va fi oare slujba Duhului cu mult mai multă slavă?
shall not the ministration of the Spirit be much more glorious?
9 Căci dacă slujba condamnării are glorie, slujba dreptății depășește cu mult mai mult în glorie.
For if the ministration of condemnation had glory, much greater is the glory of the ministration of righteousness.
10 Căci, cu siguranță, ceea ce a fost făcut glorios nu a fost făcut glorios în această privință, din cauza gloriei care întrece.
For even that which was made glorious hath ceased to be glorious in this respect, by reason of the glory by which it is exceeded.
11 Căci dacă ceea ce trece a fost cu glorie, cu atât mai mult ceea ce rămâne este în glorie.
For if that which was to be done away was glorious, much more glorious is that which endureth.
12 De aceea, având o astfel de nădejde, ne folosim de o mare îndrăzneală în vorbire,
Having therefore such hope, we use great plainness of speech;
13 și nu ca Moise, care și-a pus un văl pe față, ca să nu privească cu stăruință copiii lui Israel la sfârșitul a ceea ce era pe cale să treacă.
and do not as Moses did, who put a veil over his face, that the children of Israel might not steadfastly look on the end of that which was to be done away.
14 Dar mintea lor a fost împietrită, căci până în ziua de azi, la citirea vechiului legământ, același văl rămâne, pentru că în Cristos el trece.
But their understandings were blinded; for until this day, when the old covenant is read, the same veil remaineth, since it is not unveiled to them that it is done away in Christ;
15 Dar până în ziua de azi, când se citește Moise, un văl stă pe inima lor.
but even till this day, when Moses is read, there lieth a veil upon their heart;
16 Dar de câte ori cineva se întoarce la Domnul, vălul este îndepărtat.
but whenever it turneth to the Lord, the veil is taken away.
17 Or, Domnul este Duhul; și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate.
Now the Lord is the Spirit; and where the Spirit of the Lord is, there is liberty.
18 Dar noi toți, văzând cu fața descoperită slava Domnului ca într-o oglindă, ne transformăm în același chip, din slavă în slavă, ca de la Domnul, Duhul.
But we all with unveiled face beholding in a mirror the glory of the Lord, are changed into the same image from glory to glory, as by the Lord, the Spirit.
