2 Corinteni 10

1 Eu, Pavel, vă rog cu smerenia și blândețea lui Hristos, eu, care, în prezența voastră, sunt smerit între voi, dar, lipsind, sunt îndrăzneț față de voi.

2 Da, vă rog ca, atunci când sunt prezent, să nu-mi arăt curajul cu încrederea cu care intenționez să fiu îndrăzneț împotriva unora, care ne consideră că umblăm după trup.

3 Căci, deși umblăm în carne, nu ne luptăm după carne;

4 căci armele luptei noastre nu sunt din carne, ci puternice înaintea lui Dumnezeu pentru dărâmarea întăriturilor,

5 dărâmând închipuirile și orice înălțime care se ridică împotriva cunoașterii lui Dumnezeu și aducând orice gând în captivitate pentru supunerea lui Hristos,

6 și fiind gata să răzbune orice neascultare, când supunerea voastră va fi deplină.

7 Privești lucrurile doar așa cum apar în fața ta? Dacă cineva se încrede în sine însuși că este al lui Hristos, să se gândească iarăși cu sine însuși că, după cum el este al lui Hristos, tot așa și noi suntem ai lui Hristos.

8 Căci chiar dacă mă laud oarecum din belșug cu privire la autoritatea noastră, pe care Domnul a dat-o pentru a vă zidi și nu pentru a vă doborî, nu mă voi rușina,

9 ca să nu pară că vreau să vă îngrozesc prin scrisorile mele.

10 Căci “scrisorile lui”, spun ei, “sunt grele și puternice, dar prezența lui trupească este slabă, iar vorbirea lui este disprețuită”.

11 O astfel de persoană să se gândească la acest lucru: ceea ce suntem prin scrisori în cuvânt când suntem absenți, așa suntem și în fapte când suntem prezenți.

12 Căci nu îndrăznim să ne numărăm sau să ne comparăm cu unii dintre cei ce se recomandă. Dar ei înșiși, măsurându-se pe ei înșiși și comparându-se cu ei înșiși, sunt fără pricepere.

13 Noi însă nu ne vom lăuda dincolo de limitele cuvenite, ci în limitele cu care ne-a rânduit Dumnezeu, care ajung până la voi.

14 Căci nu ne întindem prea mult, ca și cum nu am ajunge până la voi. Căci am ajuns până la voi cu Vestea cea Bună a lui Hristos,

15 fără să ne lăudăm dincolo de limitele cuvenite, în lucrarea altora, ci având nădejdea că, pe măsură ce crește credința voastră, vom fi măriți din belșug de voi în sfera noastră de influență,

16 astfel încât să propovăduim Vestea cea Bună chiar și în părțile de dincolo de voi, nu să ne lăudăm cu ceea ce a făcut deja altcineva.

17 ci “cel care se laudă, să se laude în Domnul”.

18 Căci nu cel care se laudă pe sine este aprobat, ci cel pe care îl laudă Domnul.