2 Corinteni 10

1 Eu, Pavel, vă rog cu smerenia și blândețea lui Hristos, eu, care, în prezența voastră, sunt smerit între voi, dar, lipsind, sunt îndrăzneț față de voi.

yuShmatpratyakShe namraH kintu parokShe pragalbhaH paulo. ahaM khrIShTasya kShAntyA vinItyA cha yuShmAn prArthaye|

2 Da, vă rog ca, atunci când sunt prezent, să nu-mi arăt curajul cu încrederea cu care intenționez să fiu îndrăzneț împotriva unora, care ne consideră că umblăm după trup.

mama prArthanIyamidaM vayaM yaiH shArIrikAchAriNo manyAmahe tAn prati yAM pragalbhatAM prakAshayituM nishchinomi sA pragalbhatA samAgatena mayAcharitavyA na bhavatu|

3 Căci, deși umblăm în carne, nu ne luptăm după carne;

yataH sharIre charanto. api vayaM shArIrikaM yuddhaM na kurmmaH|

4 căci armele luptei noastre nu sunt din carne, ci puternice înaintea lui Dumnezeu pentru dărâmarea întăriturilor,

asmAkaM yuddhAstrANi cha na shArIrikAni kintvIshvareNa durgabha njanAya prabalAni bhavanti,

5 dărâmând închipuirile și orice înălțime care se ridică împotriva cunoașterii lui Dumnezeu și aducând orice gând în captivitate pentru supunerea lui Hristos,

taishcha vayaM vitarkAn IshvarIyatattvaj nAnasya pratibandhikAM sarvvAM chittasamunnati ncha nipAtayAmaH sarvvasa Nkalpa ncha bandinaM kR^itvA khrIShTasyAj nAgrAhiNaM kurmmaH,

6 și fiind gata să răzbune orice neascultare, când supunerea voastră va fi deplină.

yuShmAkam Aj nAgrAhitve siddhe sati sarvvasyAj nAla Nghanasya pratIkAraM karttum udyatA Asmahe cha|

7 Privești lucrurile doar așa cum apar în fața ta? Dacă cineva se încrede în sine însuși că este al lui Hristos, să se gândească iarăși cu sine însuși că, după cum el este al lui Hristos, tot așa și noi suntem ai lui Hristos.

yad dR^iShTigocharaM tad yuShmAbhi rdR^ishyatAM| ahaM khrIShTasya loka iti svamanasi yena vij nAyate sa yathA khrIShTasya bhavati vayam api tathA khrIShTasya bhavAma iti punarvivichya tena budhyatAM|

8 Căci chiar dacă mă laud oarecum din belșug cu privire la autoritatea noastră, pe care Domnul a dat-o pentru a vă zidi și nu pentru a vă doborî, nu mă voi rușina,

yuShmAkaM nipAtAya tannahi kintu niShThAyai prabhunA dattaM yadasmAkaM sAmarthyaM tena yadyapi ki nchid adhikaM shlAghe tathApi tasmAnna trapiShye|

9 ca să nu pară că vreau să vă îngrozesc prin scrisorile mele.

ahaM patrai ryuShmAn trAsayAmi yuShmAbhiretanna manyatAM|

10 Căci “scrisorile lui”, spun ei, “sunt grele și puternice, dar prezența lui trupească este slabă, iar vorbirea lui este disprețuită”.

tasya patrANi gurutarANi prabalAni cha bhavanti kintu tasya shArIrasAkShAtkAro durbbala AlApashcha tuchChanIya iti kaishchid uchyate|

11 O astfel de persoană să se gândească la acest lucru: ceea ce suntem prin scrisori în cuvânt când suntem absenți, așa suntem și în fapte când suntem prezenți.

kintu parokShe patrai rbhAShamANA vayaM yAdR^ishAH prakAshAmahe pratyakShe karmma kurvvanto. api tAdR^ishA eva prakAshiShyAmahe tat tAdR^ishena vAchAlena j nAyatAM|

12 Căci nu îndrăznim să ne numărăm sau să ne comparăm cu unii dintre cei ce se recomandă. Dar ei înșiși, măsurându-se pe ei înșiși și comparându-se cu ei înșiși, sunt fără pricepere.

svaprashaMsakAnAM keShA nchinmadhye svAn gaNayituM taiH svAn upamAtuM vA vayaM pragalbhA na bhavAmaH, yataste svaparimANena svAn parimimate svaishcha svAn upamibhate tasmAt nirbbodhA bhavanti cha|

13 Noi însă nu ne vom lăuda dincolo de limitele cuvenite, ci în limitele cu care ne-a rânduit Dumnezeu, care ajung până la voi.

vayam aparimitena na shlAghiShyAmahe kintvIshvareNa svarajjvA yuShmaddeshagAmi yat parimANam asmadarthaM nirUpitaM tenaiva shlAghiShyAmahe|

14 Căci nu ne întindem prea mult, ca și cum nu am ajunge până la voi. Căci am ajuns până la voi cu Vestea cea Bună a lui Hristos,

yuShmAkaM desho. asmAbhiragantavyastasmAd vayaM svasImAm ulla NghAmahe tannahi yataH khrIShTasya susaMvAdenApareShAM prAg vayameva yuShmAn prAptavantaH|

15 fără să ne lăudăm dincolo de limitele cuvenite, în lucrarea altora, ci având nădejdea că, pe măsură ce crește credința voastră, vom fi măriți din belșug de voi în sfera noastră de influență,

vayaM svasImAm ulla Nghya parakShetreNa shlAghAmahe tannahi, ki ncha yuShmAkaM vishvAse vR^iddhiM gate yuShmaddeshe. asmAkaM sImA yuShmAbhirdIrghaM vistArayiShyate,

16 astfel încât să propovăduim Vestea cea Bună chiar și în părțile de dincolo de voi, nu să ne lăudăm cu ceea ce a făcut deja altcineva.

tena vayaM yuShmAkaM pashchimadikstheShu sthAneShu susaMvAdaM ghoShayiShyAmaH, itthaM parasImAyAM pareNa yat pariShkR^itaM tena na shlAghiShyAmahe|

17 ci “cel care se laudă, să se laude în Domnul”.

yaH kashchit shlAghamAnaH syAt shlAghatAM prabhunA sa hi|

18 Căci nu cel care se laudă pe sine este aprobat, ci cel pe care îl laudă Domnul.

svena yaH prashaMsyate sa parIkShito nahi kintu prabhunA yaH prashaMsyate sa eva parIkShitaH|