1 Tesaloniceni 2
1 Căci voi înșivă știți, fraților, că vizita noastră la voi nu a fost în zadar,
Αὐτοὶ γὰρ οἴδατε, ἀδελφοί, τὴν εἴσοδον ἡμῶν τὴν πρὸς ὑμᾶς, ὅτι οὐ κενὴ γέγονεν,
2 ci, după cum știți, după ce am suferit mai înainte și am fost tratați cu rușine la Filipi, am căpătat îndrăzneală în Dumnezeul nostru, ca să vă vestim vestea cea bună a lui Dumnezeu, în multe conflicte.
ἀλλὰ προπαθόντες καὶ ὑβρισθέντες, καθὼς οἴδατε, ἐν Φιλίπποις ἐπαρρησιασάμεθα ἐν τῷ ˚Θεῷ ἡμῶν, λαλῆσαι πρὸς ὑμᾶς τὸ εὐαγγέλιον τοῦ ˚Θεοῦ ἐν πολλῷ ἀγῶνι.
3 Căci îndemnul nostru nu este din eroare, nici din necurăție, nici în înșelăciune.
Ἡ γὰρ παράκλησις ἡμῶν οὐκ ἐκ πλάνης, οὐδὲ ἐξ ἀκαθαρσίας, οὐδὲ ἐν δόλῳ,
4 Ci, așa cum am fost aprobați de Dumnezeu să ni se încredințeze Vestea cea Bună, așa vorbim — nu ca să fim pe placul oamenilor, ci al lui Dumnezeu, care ne încearcă inimile.
ἀλλὰ καθὼς δεδοκιμάσμεθα ὑπὸ τοῦ ˚Θεοῦ, πιστευθῆναι τὸ εὐαγγέλιον, οὕτως λαλοῦμεν, οὐχ ὡς ἀνθρώποις ἀρέσκοντες, ἀλλὰ ˚Θεῷ, τῷ δοκιμάζοντι τὰς καρδίας ἡμῶν.
5 Căci nu am fost găsiți niciodată folosind cuvinte de lingușire, după cum știți, nici o mantie de lăudăroșenie (Dumnezeu este martor),
Οὔτε γάρ ποτε ἐν λόγῳ κολακείας ἐγενήθημεν, καθὼς οἴδατε, οὔτε ἐν προφάσει πλεονεξίας (˚Θεὸς μάρτυς)
6 nici căutând slava oamenilor (nici de la voi, nici de la alții), atunci când am fi putut pretinde autoritate ca apostoli ai lui Hristos.
οὔτε ζητοῦντες ἐξ ἀνθρώπων δόξαν, οὔτε ἀφʼ ὑμῶν, οὔτε ἀπʼ ἄλλων,
7 Ci am fost blânzi printre voi, așa cum o mamă care alăptează își îngrijește proprii copii.
δυνάμενοι ἐν βάρει εἶναι, ὡς ˚Χριστοῦ ἀπόστολοι. Ἀλλὰ ἐγενήθημεν νήπιοι ἐν μέσῳ ὑμῶν, ὡς ἐὰν τροφὸς θάλπῃ τὰ ἑαυτῆς τέκνα.
8 Și chiar așa, dorind cu drag de voi, am binevoit să vă împărtășim nu numai vestea cea bună a lui Dumnezeu, ci și sufletele noastre, pentru că ne-ați devenit foarte dragi.
Οὕτως ὁμειρόμενοι ὑμῶν, εὐδοκοῦμεν μεταδοῦναι ὑμῖν, οὐ μόνον τὸ εὐαγγέλιον τοῦ ˚Θεοῦ, ἀλλὰ καὶ τὰς ἑαυτῶν ψυχάς, διότι ἀγαπητοὶ ἡμῖν ἐγενήθητε.
9 Căci vă amintiți, fraților, de munca și de osteneala noastră; căci, lucrând zi și noapte, ca să nu împovărăm pe niciunul dintre voi, v-am propovăduit Buna Vestire a lui Dumnezeu.
Μνημονεύετε γάρ, ἀδελφοί, τὸν κόπον ἡμῶν καὶ τὸν μόχθον· νυκτὸς καὶ ἡμέρας ἐργαζόμενοι, πρὸς τὸ μὴ ἐπιβαρῆσαί τινα ὑμῶν, ἐκηρύξαμεν εἰς ὑμᾶς τὸ εὐαγγέλιον τοῦ ˚Θεοῦ.
10 Voi sunteți martori înaintea lui Dumnezeu cât de sfânt, drept și fără vină ne-am purtat față de voi, cei care credeți.
Ὑμεῖς μάρτυρες καὶ ὁ ˚Θεός, ὡς ὁσίως, καὶ δικαίως, καὶ ἀμέμπτως, ὑμῖν τοῖς πιστεύουσιν ἐγενήθημεν,
11 După cum știți, am îndemnat, am mângâiat și am implorat pe fiecare dintre voi, ca un tată pe copiii săi,
καθάπερ οἴδατε ὡς ἕνα ἕκαστον ὑμῶν, ὡς πατὴρ τέκνα ἑαυτοῦ,
12 pentru ca voi să umblați în mod demn de Dumnezeu, care vă cheamă în Împărăția și gloria sa.
παρακαλοῦντες ὑμᾶς, καὶ παραμυθούμενοι, καὶ μαρτυρόμενοι, εἰς τὸ περιπατεῖν ὑμᾶς ἀξίως τοῦ ˚Θεοῦ, τοῦ καλέσαντος ὑμᾶς εἰς τὴν ἑαυτοῦ βασιλείαν καὶ δόξαν.
13 De aceea și noi mulțumim neîncetat lui Dumnezeu că, atunci când ați primit de la noi cuvântul mesajului lui Dumnezeu, nu l-ați primit ca pe un cuvânt omenesc, ci ca pe un cuvânt adevărat, cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează și în voi, cei ce credeți.
Καὶ διὰ τοῦτο καὶ ἡμεῖς εὐχαριστοῦμεν τῷ ˚Θεῷ ἀδιαλείπτως ὅτι παραλαβόντες λόγον ἀκοῆς παρʼ ἡμῶν τοῦ ˚Θεοῦ, ἐδέξασθε οὐ λόγον ἀνθρώπων, ἀλλὰ καθὼς ἀληθῶς ἐστὶν, λόγον ˚Θεοῦ, ὃς καὶ ἐνεργεῖται ἐν ὑμῖν τοῖς πιστεύουσιν.
14 Căci voi, fraților, v-ați făcut imitatori ai adunărilor lui Dumnezeu care sunt în Iudeea, în Hristos Isus; pentru că și voi ați suferit de la compatrioții voștri aceleași lucruri ca și ei de la iudeii
Ὑμεῖς γὰρ μιμηταὶ ἐγενήθητε, ἀδελφοί, τῶν ἐκκλησιῶν τοῦ ˚Θεοῦ, τῶν οὐσῶν ἐν τῇ Ἰουδαίᾳ ἐν ˚Χριστῷ ˚Ἰησοῦ, ὅτι τὰ αὐτὰ ἐπάθετε, καὶ ὑμεῖς ὑπὸ τῶν ἰδίων συμφυλετῶν, καθὼς καὶ αὐτοὶ ὑπὸ τῶν Ἰουδαίων,
15 care l-au ucis atât pe Domnul Isus, cât și pe proprii lor profeți, și ne-au alungat pe noi, și nu-i plac lui Dumnezeu și sunt potrivnici tuturor oamenilor,
τῶν καὶ τὸν ˚Κύριον ἀποκτεινάντων ˚Ἰησοῦν, καὶ τοὺς προφήτας, καὶ ἡμᾶς ἐκδιωξάντων, καὶ ˚Θεῷ μὴ ἀρεσκόντων, καὶ πᾶσιν ἀνθρώποις ἐναντίων,
16 interzicându-ne să vorbim neamurilor ca să se mântuiască, ca să le umplem mereu păcatele. Dar mânia a venit peste ei până la capăt.
κωλυόντων ἡμᾶς τοῖς ἔθνεσιν λαλῆσαι, ἵνα σωθῶσιν, εἰς τὸ ἀναπληρῶσαι αὐτῶν τὰς ἁμαρτίας πάντοτε. Ἔφθασεν δὲ ἐπʼ αὐτοὺς ἡ ὀργὴ εἰς τέλος.
17 Dar noi, fraților, care am fost lipsiți de voi pentru puțin timp, nu în inimă, ci în prezență, am încercat și mai mult să vă vedem fața cu mare dorință,
Ἡμεῖς δέ, ἀδελφοί, ἀπορφανισθέντες ἀφʼ ὑμῶν, πρὸς καιρὸν ὥρας, προσώπῳ οὐ καρδίᾳ, περισσοτέρως ἐσπουδάσαμεν τὸ πρόσωπον ὑμῶν ἰδεῖν ἐν πολλῇ ἐπιθυμίᾳ.
18 pentru că am vrut să venim la voi, și eu, Pavel, o dată și încă o dată, dar Satana ne-a împiedicat.
Διότι ἠθελήσαμεν ἐλθεῖν πρὸς ὑμᾶς, ἐγὼ μὲν Παῦλος, καὶ ἅπαξ καὶ δίς, καὶ ἐνέκοψεν ἡμᾶς ὁ Σατανᾶς.
19 Căci care este speranța noastră, sau bucuria, sau cununa bucuriei? Nu ești chiar tu, înaintea Domnului nostru Isus, la venirea sa?
Τίς γὰρ ἡμῶν ἐλπὶς ἢ χαρὰ ἢ στέφανος καυχήσεως; Ἢ οὐχὶ καὶ ὑμεῖς, ἔμπροσθεν τοῦ ˚Κυρίου ἡμῶν, ˚Ἰησοῦ, ἐν τῇ αὐτοῦ παρουσίᾳ;
20 Căci tu ești gloria și bucuria noastră.
Ὑμεῖς γάρ ἐστε ἡ δόξα ἡμῶν, καὶ ἡ χαρά.
