1 Tesaloniceni 2
1 Căci voi înșivă știți, fraților, că vizita noastră la voi nu a fost în zadar,
Now you yourselves know, brothers, that our entrance to you did not happen without purpose.
2 ci, după cum știți, după ce am suferit mai înainte și am fost tratați cu rușine la Filipi, am căpătat îndrăzneală în Dumnezeul nostru, ca să vă vestim vestea cea bună a lui Dumnezeu, în multe conflicte.
Rather, in spite of having already suffered and been insulted in Philippi, as you know, we made bold in our God to speak to you the Gospel of God, in the face of strong opposition.
3 Căci îndemnul nostru nu este din eroare, nici din necurăție, nici în înșelăciune.
Further, our exhortation does not spring from delusion or impurity, nor is it in deception,
4 Ci, așa cum am fost aprobați de Dumnezeu să ni se încredințeze Vestea cea Bună, așa vorbim — nu ca să fim pe placul oamenilor, ci al lui Dumnezeu, care ne încearcă inimile.
but we speak precisely as those who have been approved by God to be entrusted with the Gospel, not so as to please men, but to please the God who evaluates our hearts.
5 Căci nu am fost găsiți niciodată folosind cuvinte de lingușire, după cum știți, nici o mantie de lăudăroșenie (Dumnezeu este martor),
Further, you well know that we never used words to flatter, or to disguise greed (God is witness),
6 nici căutând slava oamenilor (nici de la voi, nici de la alții), atunci când am fi putut pretinde autoritate ca apostoli ai lui Hristos.
or to seek glory from men (whether from you or from others)—as apostles of Christ we could have been ‘heavy’,
7 Ci am fost blânzi printre voi, așa cum o mamă care alăptează își îngrijește proprii copii.
but we were gentle among you, like a nurse cherishing her own children.
8 Și chiar așa, dorind cu drag de voi, am binevoit să vă împărtășim nu numai vestea cea bună a lui Dumnezeu, ci și sufletele noastre, pentru că ne-ați devenit foarte dragi.
Yearning over you in this way, we were well pleased to share with you not only the Gospel of God but also our own selves, because you had become dear to us.
9 Căci vă amintiți, fraților, de munca și de osteneala noastră; căci, lucrând zi și noapte, ca să nu împovărăm pe niciunul dintre voi, v-am propovăduit Buna Vestire a lui Dumnezeu.
Surely you remember, brothers, our toil and exertion, because working night and day, so as not to burden any of you, we proclaimed the Gospel of God to you.
10 Voi sunteți martori înaintea lui Dumnezeu cât de sfânt, drept și fără vină ne-am purtat față de voi, cei care credeți.
You are witnesses, and so is God, how devoutly and justly and blamelessly we behaved ourselves among you who believe;
11 După cum știți, am îndemnat, am mângâiat și am implorat pe fiecare dintre voi, ca un tată pe copiii săi,
indeed, you know how we treated each one of you as a father does his own children, exhorting and comforting you,
12 pentru ca voi să umblați în mod demn de Dumnezeu, care vă cheamă în Împărăția și gloria sa.
insisting that you conduct yourselves in a manner worthy of the God who calls you into His own kingdom and glory.
13 De aceea și noi mulțumim neîncetat lui Dumnezeu că, atunci când ați primit de la noi cuvântul mesajului lui Dumnezeu, nu l-ați primit ca pe un cuvânt omenesc, ci ca pe un cuvânt adevărat, cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează și în voi, cei ce credeți.
Another reason we give thanks to God continually is that when you received from us the spoken Word of God, you welcomed it not as the word of men but, as it actually is, the Word of God, which is indeed operative in you who believe.
14 Căci voi, fraților, v-ați făcut imitatori ai adunărilor lui Dumnezeu care sunt în Iudeea, în Hristos Isus; pentru că și voi ați suferit de la compatrioții voștri aceleași lucruri ca și ei de la iudeii
For you, brothers, became imitators of God's congregations in Christ Jesus, the ones in Judea, in that you also suffered the same things from your own countrymen that they did from the Jews
15 care l-au ucis atât pe Domnul Isus, cât și pe proprii lor profeți, și ne-au alungat pe noi, și nu-i plac lui Dumnezeu și sunt potrivnici tuturor oamenilor,
(the ones who killed both the Lord Jesus and their own prophets, who have persecuted us, who do not please God and are hostile to everybody,
16 interzicându-ne să vorbim neamurilor ca să se mântuiască, ca să le umplem mereu păcatele. Dar mânia a venit peste ei până la capăt.
trying to prevent us from speaking to the Gentiles so that they may be saved—so as to fill up the measure of their sins. They have received the full impact of the Wrath).
17 Dar noi, fraților, care am fost lipsiți de voi pentru puțin timp, nu în inimă, ci în prezență, am încercat și mai mult să vă vedem fața cu mare dorință,
Now we, brothers, having been bereaved of you for a short season (in presence, not in heart), made every effort to see your face, from intense longing.
18 pentru că am vrut să venim la voi, și eu, Pavel, o dată și încă o dată, dar Satana ne-a împiedicat.
(We actually tried to come to you—I, Paul, time and again—but Satan thwarted us.)
19 Căci care este speranța noastră, sau bucuria, sau cununa bucuriei? Nu ești chiar tu, înaintea Domnului nostru Isus, la venirea sa?
For what is our hope, or joy, or crown of glorying? Is it not precisely you, in the presence of our Lord Jesus at His coming?
20 Căci tu ești gloria și bucuria noastră.
Indeed, you are our glory and our joy.
