< 1 Petru 2 >
1 Deci, lepădând orice răutate, orice înșelăciune, fățărnicie, invidie și orice vorbire de rău,
2 ca niște prunci nou-născuți, tânjiți după laptele curat duhovnicesc, ca să creșteți cu el,
3 dacă într-adevăr ați gustat că Domnul este milostiv.
4 Veniți la el, piatră vie, respinsă într-adevăr de oameni, dar aleasă de Dumnezeu, prețioasă.
5 Și voi, ca pietre vii, sunteți zidiți ca o casă spirituală, pentru a fi o preoție sfântă, care să aducă jertfe spirituale, plăcute lui Dumnezeu prin Isus Cristos.
6 Pentru că așa este cuprins în Scriptură, “Iată, pun în Sion o piatră de temelie, aleasă și prețioasă. Cel care crede în El nu va fi dezamăgit.”
7 Pentru voi, cei ce credeți, este deci cinstea, dar pentru cei neascultători, “Piatra pe care au respins-o zidarii a devenit piatra de temelie,”
8 și, “o piatră de poticnire și o stâncă de jignire”. Căci ei se poticnesc de cuvânt, fiind neascultători, la care au și fost rânduiți.
9 Dar voi sunteți un neam ales, o preoție regală, o națiune sfântă, un popor care este proprietatea lui Dumnezeu, ca să vestiți măreția celui care v-a chemat din întuneric la lumina Lui minunată.
10 În trecut, voi nu erați un popor, dar acum sunteți poporul lui Dumnezeu, care nu avuseseră milă, dar acum ați obținut milă.
11 Preaiubiților, vă rog, ca străini și pelerini, să vă feriți de poftele trupești, care luptă împotriva sufletului,
12 și să vă purtați bine printre neamuri, pentru ca, atunci când vă vor vorbi de rău, ca de niște răufăcători, să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Dumnezeu în ziua vizitei.
13 Supuneți-vă deci, pentru Domnul, oricărei legi omenești, fie împăratului, ca stăpânitor,
14 fie guvernatorilor, ca trimiși de El pentru a se răzbuna pe cei răi și pentru a lăuda pe cei ce fac bine.
15 Căci aceasta este voia lui Dumnezeu: ca, prin fapte bune, să puneți capăt ignoranței oamenilor nebuni.
16 Trăiți ca niște oameni liberi, dar fără să vă folosiți libertatea ca pe o mantie a răutății, ci ca niște robi ai lui Dumnezeu.
17 Cinstiți pe toți oamenii. Iubiți frăția. Temeți-vă de Dumnezeu. Onorați-l pe rege.
18 Robilor, supuneți-vă stăpânilor voștri cu toată stima, nu numai celor buni și blânzi, ci și celor răi.
19 Căci este lăudabil dacă cineva suportă durerea, suferind pe nedrept, din cauza conștiinței față de Dumnezeu.
20 Căci ce glorie este aceasta dacă, atunci când păcătuiești, înduri cu răbdare bătăile? Dar dacă, atunci când faci bine, înduri cu răbdare suferința, acest lucru este lăudabil înaintea lui Dumnezeu.
21 Căci la aceasta ați fost chemați, pentru că și Cristos a suferit pentru noi, lăsându-vă o pildă, ca să urmați pașii lui,
22 care nu a păcătuit, “și nu s-a găsit înșelăciune în gura lui”.
23 Când a fost blestemat, nu a răspuns la blestem. Când a suferit, nu a amenințat, ci s-a încredințat celui care judecă cu dreptate.
24 El însuși a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, după ce am murit față de păcate, să trăim pentru dreptate. Voi ați fost vindecați prin rănile Lui.
25 Căci voi vă rătăceați ca niște oi, dar acum v-ați întors la Păstorul și Supraveghetorul sufletelor voastre.
