1 Petru 2
1 Deci, lepădând orice răutate, orice înșelăciune, fățărnicie, invidie și orice vorbire de rău,
Ἀποθέμενοι οὖν πᾶσαν κακίαν καὶ πάντα δόλον καὶ ὑποκρίσεις καὶ φθόνους καὶ πάσας καταλαλιάς,
2 ca niște prunci nou-născuți, tânjiți după laptele curat duhovnicesc, ca să creșteți cu el,
ὡς ἀρτιγέννητα βρέφη, τὸ λογικὸν ἄδολον γάλα ἐπιποθήσατε, ἵνα ἐν αὐτῷ αὐξηθῆτε,
3 dacă într-adevăr ați gustat că Domnul este milostiv.
εἴπερ ἐγεύσασθε ὅτι χρηστὸς ὁ Κύριος·
4 Veniți la el, piatră vie, respinsă într-adevăr de oameni, dar aleasă de Dumnezeu, prețioasă.
πρὸς ὃν προσερχόμενοι, λίθον ζῶντα, ὑπὸ ἀνθρώπων μὲν ἀποδεδοκιμασμένον, παρὰ δὲ Θεῷ ἐκλεκτόν, ἔντιμον,
5 Și voi, ca pietre vii, sunteți zidiți ca o casă spirituală, pentru a fi o preoție sfântă, care să aducă jertfe spirituale, plăcute lui Dumnezeu prin Isus Cristos.
καὶ αὐτοὶ ὡς λίθοι ζῶντες οἰκοδομεῖσθε οἶκος πνευματικός, ἱεράτευμα ἅγιον, ἀνενέγκαι πνευματικὰς θυσίας εὐπροσδέκτους τῷ Θεῷ διὰ Ἰησοῦ Χριστοῦ.
6 Pentru că așa este cuprins în Scriptură, “Iată, pun în Sion o piatră de temelie, aleasă și prețioasă. Cel care crede în El nu va fi dezamăgit.”
Διότι περιέχει ἐν τῇ γραφῇ, Ἰδού, τίθημι ἐν Σιὼν λίθον ἀκρογωνιαῖον, ἐκλεκτόν, ἔντιμον· καὶ ὁ πιστεύων ἐπ᾽ αὐτῷ οὐ μὴ καταισχυνθῇ.
7 Pentru voi, cei ce credeți, este deci cinstea, dar pentru cei neascultători, “Piatra pe care au respins-o zidarii a devenit piatra de temelie,”
Ὑμῖν οὖν ἡ τιμὴ τοῖς πιστεύουσιν· ἀπειθοῦσι δέ, Λίθον ὃν ἀπεδοκίμασαν οἱ οἰκοδομοῦντες, οὗτος ἐγενήθη εἰς κεφαλὴν γωνίας,
8 și, “o piatră de poticnire și o stâncă de jignire”. Căci ei se poticnesc de cuvânt, fiind neascultători, la care au și fost rânduiți.
καί, Λίθος προσκόμματος καὶ πέτρα σκανδάλου· οἳ προσκόπτουσι τῷ λόγῳ ἀπειθοῦντες· εἰς ὃ καὶ ἐτέθησαν.
9 Dar voi sunteți un neam ales, o preoție regală, o națiune sfântă, un popor care este proprietatea lui Dumnezeu, ca să vestiți măreția celui care v-a chemat din întuneric la lumina Lui minunată.
Ὑμεῖς δὲ γένος ἐκλεκτόν, βασίλειον ἱεράτευμα, ἔθνος ἅγιον, λαὸς εἰς περιποίησιν, ὅπως τὰς ἀρετὰς ἐξαγγείλητε τοῦ ἐκ σκότους ὑμᾶς καλέσαντος εἰς τὸ θαυμαστὸν αὐτοῦ φῶς·
10 În trecut, voi nu erați un popor, dar acum sunteți poporul lui Dumnezeu, care nu avuseseră milă, dar acum ați obținut milă.
οἱ ποτὲ οὐ λαός, νῦν δὲ λαὸς Θεοῦ· οἱ οὐκ ἠλεημένοι, νῦν δὲ ἐλεηθέντες.
11 Preaiubiților, vă rog, ca străini și pelerini, să vă feriți de poftele trupești, care luptă împotriva sufletului,
Ἀγαπητοί, παρακαλῶ ὡς παροίκους καὶ παρεπιδήμους, ἀπέχεσθαι τῶν σαρκικῶν ἐπιθυμιῶν, αἵτινες στρατεύονται κατὰ τῆς ψυχῆς·
12 și să vă purtați bine printre neamuri, pentru ca, atunci când vă vor vorbi de rău, ca de niște răufăcători, să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Dumnezeu în ziua vizitei.
τὴν ἀναστροφὴν ὑμῶν ἔχοντες καλὴν ἐν τοῖς ἔθνεσιν, ἵνα, ἐν ᾧ καταλαλοῦσιν ὑμῶν ὡς κακοποιῶν, ἐκ τῶν καλῶν ἔργων, ἐποπτεύσαντες, δοξάσωσι τὸν Θεὸν ἐν ἡμέρᾳ ἐπισκοπῆς.
13 Supuneți-vă deci, pentru Domnul, oricărei legi omenești, fie împăratului, ca stăpânitor,
Ὑποτάγητε οὖν πάσῃ ἀνθρωπίνῃ κτίσει διὰ τὸν Κύριον· εἴτε βασιλεῖ, ὡς ὑπερέχοντι·
14 fie guvernatorilor, ca trimiși de El pentru a se răzbuna pe cei răi și pentru a lăuda pe cei ce fac bine.
εἴτε ἡγεμόσιν, ὡς δι᾽ αὐτοῦ πεμπομένοις εἰς ἐκδίκησιν κακοποιῶν, ἔπαινον δὲ ἀγαθοποιῶν.
15 Căci aceasta este voia lui Dumnezeu: ca, prin fapte bune, să puneți capăt ignoranței oamenilor nebuni.
Ὅτι οὕτως ἐστὶ τὸ θέλημα τοῦ Θεοῦ, ἀγαθοποιοῦντας φιμοῦν τὴν τῶν ἀφρόνων ἀνθρώπων ἀγνωσίαν·
16 Trăiți ca niște oameni liberi, dar fără să vă folosiți libertatea ca pe o mantie a răutății, ci ca niște robi ai lui Dumnezeu.
ὡς ἐλεύθεροι, καὶ μὴ ὡς ἐπικάλυμμα ἔχοντες τῆς κακίας τὴν ἐλευθερίαν, ἀλλ᾽ ὡς δοῦλοι Θεοῦ.
17 Cinstiți pe toți oamenii. Iubiți frăția. Temeți-vă de Dumnezeu. Onorați-l pe rege.
Πάντας τιμήσατε. Τὴν ἀδελφότητα ἀγαπήσατε. Τὸν Θεὸν φοβεῖσθε. Τὸν βασιλέα τιμᾶτε.
18 Robilor, supuneți-vă stăpânilor voștri cu toată stima, nu numai celor buni și blânzi, ci și celor răi.
Οἱ οἰκέται, ὑποτασσόμενοι ἐν παντὶ φόβῳ τοῖς δεσπόταις, οὐ μόνον τοῖς ἀγαθοῖς καὶ ἐπιεικέσιν, ἀλλὰ καὶ τοῖς σκολιοῖς.
19 Căci este lăudabil dacă cineva suportă durerea, suferind pe nedrept, din cauza conștiinței față de Dumnezeu.
Τοῦτο γὰρ χάρις, εἰ διὰ συνείδησιν Θεοῦ ὑποφέρει τις λύπας, πάσχων ἀδίκως.
20 Căci ce glorie este aceasta dacă, atunci când păcătuiești, înduri cu răbdare bătăile? Dar dacă, atunci când faci bine, înduri cu răbdare suferința, acest lucru este lăudabil înaintea lui Dumnezeu.
Ποῖον γὰρ κλέος, εἰ ἁμαρτάνοντες καὶ κολαφιζόμενοι ὑπομενεῖτε; Ἀλλ᾽ εἰ ἀγαθοποιοῦντες καὶ πάσχοντες ὑπομενεῖτε, τοῦτο χάρις παρὰ Θεῷ.
21 Căci la aceasta ați fost chemați, pentru că și Cristos a suferit pentru noi, lăsându-vă o pildă, ca să urmați pașii lui,
Εἰς τοῦτο γὰρ ἐκλήθητε, ὅτι καὶ Χριστὸς ἔπαθεν ὑπὲρ ἡμῶν, ὑμῖν ὑπολιμπάνων ὑπογραμμόν, ἵνα ἐπακολουθήσητε τοῖς ἴχνεσιν αὐτοῦ·
22 care nu a păcătuit, “și nu s-a găsit înșelăciune în gura lui”.
ὃς ἁμαρτίαν οὐκ ἐποίησεν, οὐδὲ εὑρέθη δόλος ἐν τῷ στόματι αὐτοῦ·
23 Când a fost blestemat, nu a răspuns la blestem. Când a suferit, nu a amenințat, ci s-a încredințat celui care judecă cu dreptate.
ὃς λοιδορούμενος οὐκ ἀντελοιδόρει, πάσχων οὐκ ἠπείλει, παρεδίδου δὲ τῷ κρίνοντι δικαίως·
24 El însuși a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, după ce am murit față de păcate, să trăim pentru dreptate. Voi ați fost vindecați prin rănile Lui.
ὃς τὰς ἁμαρτίας ἡμῶν αὐτὸς ἀνήνεγκεν ἐν τῷ σώματι αὐτοῦ ἐπὶ τὸ ξύλον, ἵνα, ταῖς ἁμαρτίαις ἀπογενόμενοι, τῇ δικαιοσύνῃ ζήσωμεν· οὗ τῷ μώλωπι αὐτοῦ ἰάθητε.
25 Căci voi vă rătăceați ca niște oi, dar acum v-ați întors la Păstorul și Supraveghetorul sufletelor voastre.
Ἦτε γὰρ ὡς πρόβατα πλανώμενα· ἀλλ᾽ ἐπεστράφητε νῦν ἐπὶ τὸν ποιμένα καὶ ἐπίσκοπον τῶν ψυχῶν ὑμῶν.
