1 Corinteni 9

1 Nu sunt eu liber? Nu sunt eu apostol? Nu l-am văzut pe Isus Hristos, Domnul nostru? Nu ești tu lucrarea mea în Domnul?

2 Dacă pentru alții nu sunt apostol, cel puțin pentru voi sunt, căci voi sunteți pecetea apostolatului meu în Domnul.

3 Iată apărarea mea în fața celor ce mă cercetează:

4 Nu avem noi dreptul să mâncăm și să bem?

5 Nu avem dreptul să luăm cu noi o soție credincioasă, ca ceilalți apostoli, ca frații Domnului și ca Cefa?

6 Sau numai eu și Barnaba nu avem dreptul să nu lucrăm?

7 Ce soldat a servit vreodată pe cheltuiala sa? Cine plantează o vie și nu mănâncă din roadele ei? Sau cine paște o turmă și nu bea din laptele turmei?

8 Spun eu oare aceste lucruri după obiceiurile oamenilor? Sau nu spune și Legea același lucru?

9 Căci este scris în legea lui Moise: “Să nu pui botniță boului în timp ce bate grâul”. Oare pentru boi îi pasă lui Dumnezeu,

10 sau o spune cu siguranță de dragul nostru? Da, a fost scris de dragul nostru, pentru că cel care ară trebuie să ară în speranță, iar cel care ară în speranță trebuie să aibă parte de speranța lui.

11 Dacă noi v-am semănat lucruri spirituale, este mare lucru dacă vă secerăm lucruri trupești?

12 Dacă alții se împărtășesc de acest drept asupra voastră, nu avem noi încă și mai mult? Cu toate acestea, nu ne-am folosit de acest drept, ci suportăm totul, ca să nu punem piedici bunei vestiri a lui Hristos.

13 Nu știți că cei care slujesc în jurul lucrurilor sacre mănâncă din lucrurile templului, iar cei care servesc la altar au partea lor cu altarul?

14 Tot așa, Domnul a rânduit ca cei care vestesc Buna Vestire să trăiască din Buna Vestire.

15 Dar eu n-am folosit nimic din toate acestea și nu scriu aceste lucruri ca să se facă așa în cazul meu, căci mai degrabă aș vrea să mor, decât ca cineva să-mi strice mândria.

16 Căci, dacă propovăduiesc Vestea cea bună, nu am cu ce să mă laud, pentru că necesitatea îmi este impusă; dar vai de mine dacă nu propovăduiesc Vestea cea bună.

17 Căci, dacă fac aceasta de bunăvoie, am o răsplată. Dar dacă nu de bunăvoie, am o administrare care mi-a fost încredințată.

18 Care este, așadar, răsplata mea? Ca, atunci când predic Buna Vestire, să prezint Buna Vestire a lui Cristos fără nicio taxă, pentru a nu abuza de autoritatea mea în Buna Vestire.

19 Căci, deși eram liber de toate, m-am supus tuturor, ca să câștig mai mult.

20 La iudei m-am făcut ca un iudeu, ca să câștig pe iudei; la cei ce sunt sub Lege, ca sub Lege, ca să câștig pe cei ce sunt sub Lege;

21 la cei fără Lege, ca fără Lege (nefiind fără Lege față de Dumnezeu, ci sub Lege față de Hristos), ca să câștig pe cei fără Lege.

22 celor slabi m-am făcut ca un slab, ca să câștig pe cei slabi. M-am făcut totul pentru toți, ca să salvez pe unii prin toate mijloacele.

23 Acum fac aceasta pentru Buna Vestire, ca să fiu părtaș la ea.

24 Nu știți că cei care aleargă într-o cursă aleargă toți, dar unul singur primește premiul? Aleargă așa, ca să câștigi.

25 Orice om care se străduiește în jocuri își exercită stăpânirea de sine în toate lucrurile. Or, ei o fac pentru a primi o coroană coruptibilă, dar noi una incoruptibilă.

26 De aceea, alerg așa, nu fără țintă. Mă lupt așa, nu bătând aerul,

27 ci îmi bat trupul și îl supun, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, să fiu eu însumi descalificat.