Zaharia 6
1 Şi m-am întors şi mi-am ridicat ochii şi am privit şi, iată, ieşeau patru care dintre doi munţi; şi munţii erau munţi de aramă.
Et conversus sum, et levavi oculos meos, et vidi: et ecce quatuor quadrigæ egredientes de medio duorum montium: et montes, montes ærei.
2 La primul car erau cai roşii; şi la carul al doilea, cai negri;
In quadriga prima equi rufi, et in quadriga secunda equi nigri,
3 Şi la carul al treilea, cai albi; şi la carul al patrulea, cai bălţaţi şi murgi.
et in quadriga tertia equi albi, et in quadriga quarta equi varii et fortes.
4 Atunci eu am răspuns şi am zis îngerului care vorbea cu mine: Ce sunt aceştia, domnul meu?
Et respondi, et dixi ad angelum qui loquebatur in me: Quid sunt hæc, domine mi?
5 Şi îngerul a răspuns şi mi-a zis: Acestea sunt cele patru duhuri ale cerurilor care ies din locul unde stăteau în picioare înaintea Domnului întregului pământ.
Et respondit angelus, et ait ad me: Isti sunt quatuor venti cæli, qui egrediuntur ut stent coram Dominatore omnis terræ.
6 Caii negri care sunt la acesta merg înainte spre ţara nordului; şi cei albi merg înainte după ei şi cei bălţaţi merg înainte spre ţara sudului.
In qua erant equi nigri, egrediebantur in terram aquilonis: et albi egressi sunt post eos, et varii egressi sunt ad terram austri.
7 Şi cei murgi au ieşit şi au căutat să meargă înainte ca să umble încolo şi încoace pe pământ; şi el a spus: Plecaţi de aici, umblaţi încolo şi încoace pe pământ. Astfel ei au umblat încolo şi încoace pe pământ.
Qui autem erant robustissimi, exierunt, et quærebant ire et discurrere per omnem terram. Et dixit: Ite, perambulate terram: et perambulaverunt terram.
8 Atunci a strigat către mine şi mi-a vorbit, spunând: Iată, aceştia care merg înainte spre ţara nordului mi-au liniştit duhul în ţara nordului.
Et vocavit me, et locutus est ad me, dicens: Ecce qui egrediuntur in terram aquilonis, requiescere fecerunt spiritum meum in terra aquilonis.
9 Şi cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:
Et factum est verbum Domini ad me, dicens:
10 Ia de la cei din captivitate, de la Heldai, de la Tobia şi de la Iedaia, care au venit din Babilon, şi vino în aceeaşi zi şi intră în casa lui Iosia, fiul lui Ţefania;
Sume a transmigratione, ab Holdai, et a Tobia, et ab Idaia: et venies tu in die illa, et intrabis domum Josiæ filii Sophoniæ, qui venerunt de Babylone.
11 Apoi ia argint şi aur şi fă coroane şi pune-le pe capul lui Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot;
Et sumes aurum et argentum, et facies coronas, et pones in capite Jesu filii Josedec, sacerdotis magni:
12 Şi vorbeşte-i, spunând: Astfel vorbeşte DOMNUL oştirilor, zicând: Iată, pe bărbatul al cărui nume este LĂSTARUL; Şi el va creşte din locul lui şi va construi templul DOMNULUI;
et loqueris ad eum, dicens: Hæc ait Dominus exercituum, dicens: Ecce vir, Oriens nomen ejus, et subter eum orietur, et ædificabit templum Domino.
13 Chiar el va construi templul DOMNULUI şi el va purta gloria şi va şedea şi va conduce pe tronul său; şi va fi preot pe tronul său, şi sfatul de pace va fi între ei amândoi.
Et ipse exstruet templum Domino: et ipse portabit gloriam, et sedebit, et dominabitur super solio suo: et erit sacerdos super solio suo, et consilium pacis erit inter illos duos.
14 Şi coroanele vor fi pentru Helem şi pentru Tobia şi pentru Iedaia şi pentru Hen, fiul lui Ţefania, ca o amintire în templul DOMNULUI.
Et coronæ erunt Helem, et Tobiæ, et Idaiæ, et Hem filio Sophoniæ, memoriale in templo Domini.
15 Şi cei de departe vor veni şi vor construi în templul DOMNULUI şi veţi cunoaşte că DOMNUL oştirilor m-a trimis la voi. Şi aceasta se va întâmpla, dacă voi, cu atenţie, veţi asculta de vocea DOMNULUI Dumnezeul vostru.
Et qui procul sunt, venient, et ædificabunt in templo Domini: et scietis quia Dominus exercituum misit me ad vos. Erit autem hoc, si auditu audieritis vocem Domini Dei vestri.
