< Zaharia 4 >
1 Şi îngerul care vorbea cu mine a venit din nou şi m-a trezit, ca pe un om care este trezit din somnul său,
Et reversus est angelus qui loquebatur in me, et suscitavit me quasi virum qui suscitatur de somno suo.
2 Şi mi-a spus: Ce vezi? Iar eu am zis: Am privit, şi iată, un sfeşnic cu totul de aur cu un potir în vârful lui şi cele şapte candele ale lui pe el; şi şapte ţevi la cele şapte candele, care sunt în vârful lui,
Et dixit ad me: Quid tu vides? Et dixi: Vidi, et ecce candelabrum aureum totum, et lampas ejus super caput ipsius, et septem lucernæ ejus super illud, et septem infusoria lucernis quæ erant super caput ejus.
3 Şi doi măslini lângă el, unul pe partea dreaptă a potirului şi celălalt pe partea stângă a lui.
Et duæ olivæ super illud: una a dextris lampadis, et una a sinistris ejus.
4 Astfel am răspuns şi am vorbit îngerului care vorbea cu mine şi am zis: Ce sunt acestea, domnul meu?
Et respondi, et aio ad angelum qui loquebatur in me, dicens: Quid sunt hæc, domine mi?
5 Atunci îngerul care vorbea cu mine a răspuns şi mi-a zis: Nu ştii ce sunt acestea? Iar eu am spus: Nu, domnul meu.
Et respondit angelus qui loquebatur in me, et dixit ad me: Numquid nescis quid sunt hæc? Et dixi: Non, domine mi.
6 Atunci el a răspuns şi mi-a vorbit, zicând: Acesta este cuvântul DOMNULUI către Zorobabel, spunând: Nu prin tărie, nici prin putere, ci prin duhul meu, spune DOMNUL oştirilor.
Et respondit, et ait ad me, dicens: Hoc est verbum Domini ad Zorobabel, dicens: Non in exercitu, nec in robore, sed in spiritu meo, dicit Dominus exercituum.
7 Cine eşti tu, munte mare? Înaintea lui Zorobabel tu vei deveni o câmpie; şi el va scoate piatra de căpătâi cu strigăte, zicând: Har, har pentru ea.
Quis tu, mons magne, coram Zorobabel? In planum: et educet lapidem primarium, et exæquabit gratiam gratiæ ejus.
8 Mai mult, cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:
Et factum est verbum Domini ad me, dicens:
9 Mâinile lui Zorobabel au pus temelia acestei case; mâinile lui de asemenea o vor termina; iar tu vei cunoaşte că DOMNUL oştirilor m-a trimis la voi.
Manus Zorobabel fundaverunt domum istam, et manus ejus perficient eam: et scietis quia Dominus exercituum misit me ad vos.
10 Căci cine a dispreţuit ziua lucrurilor mici? Fiindcă ei se vor bucura şi vor vedea firul cu plumb în mâna lui Zorobabel împreună cu cei şapte; aceştia sunt ochii DOMNULUI, care aleargă încoace şi încolo pe întreg pământul.
Quis enim despexit dies parvos? Et lætabuntur, et videbunt lapidem stanneum in manu Zorobabel. Septem isti oculi sunt Domini, qui discurrunt in universam terram.
11 Atunci am răspuns şi i-am zis: Ce sunt aceşti doi măslini în dreapta sfeşnicului şi în stânga lui?
Et respondi, et dixi ad eum: Quid sunt duæ olivæ istæ, ad dexteram candelabri, et ad sinistram ejus?
12 Şi am răspuns din nou şi i-am zis: Ce sunt aceste două ramuri de măslin, care prin cele două ţevi de aur golesc untdelemnul de aur din ele însele?
Et respondi secundo, et dixi ad eum: Quid sunt duæ spicæ olivarum quæ sunt juxta duo rostra aurea in quibus sunt suffusoria ex auro?
13 Şi el mi-a răspuns şi a zis: Nu ştii ce sunt acestea? Iar eu am spus: Nu, domnul meu.
Et ait ad me, dicens: Numquid nescis quid sunt hæc? Et dixi: Non, domine mi.
14 Atunci el a zis: Acestea sunt cei doi unşi care stau în picioare lângă Domnul întregului pământ.
Et dixit: Isti sunt duo filii olei, qui assistunt Dominatori universæ terræ.